Dacă ai înțeles acest articol, ți-ai putea salva singur viața!

Corpul fizic e format din trei părți principale: celule și două lichide (sânge și limfă). Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcționări a celulelor și le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.

Exemplu: un nou-născut pentru a crește, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit și să i se schimbe scutecele. Exact la fel e și cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) și de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta “uleios”, limfa, și mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staționar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mișca, este nevoie de mișcare fizică – mișcarea mușchilor îl pune în mișcare. Sistemul limfatic începe să se miște, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, si aceasta le elimină foarte ușor atunci când ne mișcăm alert. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman….. e ”o grămadă” de celule.

Sângele: are un pH de 7,35 – 7,45: așa a fost creat, așa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situație; altfel, viața ar înceta în corpul acesta. Fructele și legumele consumate în stare crudă acidifică sângele cel mai puțin. Aceleași legume gătite, induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere și coacere, îl acidifică și mai mult. Proteina animală induce o aciditate și mai mare. Alimentele superprocesate și rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!

Cum spuneam, sângele are la dispoziție patru minute să ajungă la un pH de 7,35; dacă are puțină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu și magneziu luate direct din oase și dinți), aceasta ducând în timp la slăbirea densității osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare și corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice pH-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează și e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca sa scape rapid de aciditate și să rămână alcalin?…..Aruncă toată aciditatea pe celule! și la mulți dintre noi face aceasta de trei ori pe zi.

Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă își produce energia prin mitocondrii numite și “uzine energetice”, deoarece conțin enzimele oxido-reducătoare necesare respirației. Respirația produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial -, care conține informația genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii, oxigenul, glucoza și fructoza fiind esențiale!

Acum, imaginați-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantități foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme, la fel cum am educa un copil. De obicei se transformă (ajunge un tâlhar sau politician) și devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învățând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-și energia prin fermentație (speculații, parazitarea celorlalți semeni, un fel de cancer social). Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toți avem între 1.000 și 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp și în parlament.

Sistemul imunitar și globulele albe le distrug, însă (mai face doamne-doamne curățenie). În cazul acesta, se ridică întrebarea: “Atunci, de ce cancerul face așa mari ravagii? De ce nu sunt protejați toți de propriul sistem imunitar (cum ar fi constituția și implicit justiția și organele ei) și de globulele albe proprii?” Aici e partea interesantă: celulele au o inteligență proprie (nu e cazul românilor). Celula aceea, când devine canceroasă, știe că va fi decimată de globulele albe și găsește o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se învelește cu niște celule normale și sănătoase care aparțin corpului (celule trofoblaste, adică un fel de lup în blană de miel, nu pierdeți ideea cu politicul, veți întelege perfect cum e cancerul individual și cel social) și astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru.

Exact același lucru îl mai întâlnim undeva în natura. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinți. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoția, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declară că între celulele canceroase și anumite celule prembrionare caracteristice fazei inițiale a gravidității, nu există nicio diferență.

Celulele stem sunt niște celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare și testicule (pentru a crea viața) și 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de țesut, în caz de accident). Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Placenta crește exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se oprește din creștere. De ce?

Pancreasul copilului începe să funcționeze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită “tripsină”. Se pare că această enzimă oprește din creștere placenta. Până în a noua lună, creșterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantități suficient de mari încât să găurească placenta. Odată perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) și sistemul imunitar vede ce se “ascunde” acolo, declanșând imediat durerile nașterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”)

Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantități mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi și mai au și pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsina suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge învelișul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?

Acesta este motivul pentru care creșterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viață” și de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări și multiplicări ca să poata fi observate cu aparatele medicilor și pentru ca aceștia să puna diagnosticul “cancer în faza I”.

Dacă în acești zece ani ținem cateva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge și va digera învelișul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-și îndeplinească rolul. Dupa un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer și noi nici nu știm aceasta.

Chimioterapia și radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici…. Omoară, însă, și celule sănătoase! Haideți să trecem cu vederea aceasta…… Dar fiți atenți: ele paralizeaza globule albe! După prima ședință de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar.

Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu. În multe fructe și legume există niște ”coloranți”. Acești coloranți sunt, de fapt, niște otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urât de colorantul roșu și de cel galben.

Să vedem modul de funcționare! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-și produce energia, întrucât o produc prin fermentație, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Consumand zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma și resveratrolul și vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o și acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Această otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!!

Există două alimente care pun în mișcare limfa: lămâia și echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse și diluate cu apă, zilnic, și a 2-3 lingurițe de pulbere de echinaceea vor asigura mișcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic și îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otravă cu bila și o varsă în intestin, de acolo merge în colon și așteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi și otrava și o va reintroduce în ficat. Aceasta mărește riscul de ciroză. Soluția salvatoare ar fi să forțăm cumva ficatul să își verse bila mult mai des și apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac! Dacă bem cafeaua, aceasta stimuleaza rezervele de glicogen din ficat și ne dă un boost de energie – stimulantă, dar dacă o folosim ca și clismă, aceasta stimulează ficatul să își verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin și colon, fiind eliminată imediat din organism.

Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol și zahăr în sange, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineața, celulele canceroase. Apa cu lămâie și echinaceea duc – prin mișcarea limfei, otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.

Tot ce e scris mai sus ar putea fi inutil dacă nu intervine înainte vindecarea sufletească, emoțională.

După ce oamenii apelează la toți doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care sunt pentru a “omorî” trupul – și după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin “medicamentele” lui: pentru suflet – credință, dragoste și iertare, iar pentru trup – plante și fructe vii. În multe cazuri, prin binecuvântările lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcționeze și să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie,  neiertare, gelozie, frici, stil de viață și alimentație necorespunzătoare.
Dumnezeu vindecă sufletul ruinat și salvează și trupul – de multe ori, și mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a ființei umane. El nu poate reface trupul atâta timp cât tu nu te preocupi să-ți refaci, mai întâi, sufletul! S-a demonstrat științific că emoțiile și sentimentele negative acidifică sângele și pot aduce un dezechilibru în metabolism.

Sursa: Ovidiu Cercel, caplimpede.ro