Cea de-a 24-a ediţie a celui mai important eveniment agricol din Transilvania, Agraria, s-a bucurat şi de prezenţa celor de la Mirdatod Ibăneşti şi a produselor tradiţionale de o înaltă valoare calitativă pe care aceştia le comercializează sub Denumirea de Origine Protejată (DOP). Inginerul Nicu Bumb, angajat destoinic al companiei de produse lactate SC MIRDATOD PROD Ibăneşti, primul promotor al produselor Denumire de Origine Protejată din România, primul care a reuşit să înregistreze la nivel european un produs DOP din România, a oferit, în exclusivitate pentru cotidianul Zi de Zi, un interviu legat de greutăţile prin care a trecut până să cunoască succesul cu Telemeaua de Ibăneşti şi celelalte produse certificate montan.
De asemenea, la eveniment a fost prezent şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, care nu s-a sfiit să guste încă o dată din subprodusele Mirdatod şi să felicite rezultatele muncii angajaţilor, precum şi reuşitele companiei.
Denisa Morar: Nu este prima ediţie Agraria la care participaţi. Cum vi se pare că a evoluat evenimentul, cum îl vedeaţi acum 10 ani şi cu ce ochi îl priviţi acum, în 2018?
Nicu Bumb: Sunt foarte mulţumit de târg, a fost primul la care am participat, aveam emoţii şi nu ştiam cu ce se mănâncă acest gen de evenimente. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă un produs certificat european când am venit pentru prima oară aici. 2018 este al 12-lea an consecutiv când participăm la Agraria, e din ce în ce mai bine, simt cum creştem deodată. Sunt mândru că au început să ne cunoască din ce în ce mai mulţi consumatori şi prin intermediul evenimentului de faţă.
Majoritatea laptelui pe care îl colectăm este de la ţăranii care au maxim 5 vaci, cam 85% din laptele de la fermele mici de subzistenţă, de pe Valea Gurghiului, Valea Mureşului şi restul de 15% e de la fermele de subzistenţă din aceeaşi zonă, care au în jur de 30-40 de capete. Mulţi dintre fermierii cu care colaborăm se află şi astăzi aici. În jur de 58.000-60.000 de litri de lapte procesăm zilnic. Îmi amintesc de anul 1994, când unitatea noastră de procesare a început cu 50 de litri de lapte pe zi, iar primul produs de notorietate din zonă a fost telemeaua în saramură de Orşova. Acum 2 ani am obţinut primul brand certificat în registrul european cu Denumire de Origine Protejată (DOP), sub denumirea de Telemeaua de Ibăneşti. În august 2017, am obţinut primele trei produse montane, şi anume caşcavalul, smântâna şi urda de Ibăneşti. Cel mai înalt produs lactat românesc cu DOP, distincţie primită în 13 martie 2016, face o diferenţă notabilă faţă de alte produse. Telemeaua DOP înseamnă un produs procesat dintr-un areal geografic bine delimitat, format la noi exclusiv din trei comune: Gurghiu, Ibăneşti şi Hodac. Din punct de vedere organoleptic, subprodusele noastre vor avea mereu aceeaşi calitate incontestabilă.
D.M.: Care este modalitatea de procesare a laptelui pe care o utilizaţi pentru obţinerea acestor bunătăţi 100% naturale?
N.B.: Din laptele crud – materie primă, obţinem 3 produse: în unitatea noastră de procesare, laptele ajunge la 3-5 grade Celsius, se fac analizele de prospeţime a laptelui, în special cele pentru depistarea inhibitorilor. Apoi se recoltează probe pentru analizele fizico-chimice, şi anume pentru determinarea grăsimii, substanţei uscate, densităţii, adaosului de apă şi proteinei. Toate acestea le determinăm cu exactitate pentru că pădure fără uscături nu există şi nici oameni care să nu se joace cu calitatea laptelui. În funcţie de grăsimea laptelui, acesta se normalizează pentru procesare, din acelaşi lapte rezultând smântâna. După normalizare, îl încălzim la 30 – 32 grade Celsius, în funcţie de pH-ul lui, apoi adăugăm enzima coagulantă, cheagul. După coagulare, tăiem bobul şi rezultă zerul, prestăm caşul. Zerul ajunge la secţia de urdărie, de unde se obţine urda. Astfel, din acelaşi lapte obţinem trei produse pe care le-am certificat la nivel european, cu denumire de produs montan. Trasabilitatea e de la furcă la furculiţă, ce mănâncă animalul pe munte, se găseşte şi în produsul finit.
D.M.: La punctele critice de control, ce fel de probleme întâmpinaţi?
N.B.: În acest moment, nu am probleme. La început, inhibitorul îmi dădea bătăi de cap. Mediciii veterinari sau tehnicienii veterinari făceau tratamente şi proprietarii nu anunţau şefii centrelor de colectare, nu mergeau cu adeverinţa medicală pentru dovada efectuării tratamentelor medicamentoase la animale. Timpul de remanenţă al antibioticelor în lapte variază, timp de câteva zile după terminarea tratamentului laptele nu poate fi valorificat, iar unii se jucau cu acest lucru, în detrimentul lor şi al nostru. Acum 10 ani, se strica tot laptele din centrul de colectare când apăreau astfel de cazuri nefericite, dar după multă muncă de convingere, au înţeles că nu aşa se procedează corect şi acum suntem mulţumiţi, atât noi, ca şi producători, cât şi fermierii cu care lucrăm. De asemenea, crescătorii de vaci au început să realizeze că nu e în regulă să îşi cumpere singuri medicamente şi să le administreze animalelor fără a avea sfatul medicului veterinar. Susţin ideea vânzării de antibiotice din farmacii doar pe baza reţetelor medicale pentru a se putea elimina complet această practică greşită.
D.M.: Ce înseamnă mai precis calitatea laptelui? Cum aţi reuşit să îi determinaţi pe fermierii care deţin vaci de lapte să respecte toate condiţiile unei bune colaborări?
N.B.: Totul se rezumă la aceste două constante: NTG – Număr total de germeni şi NCS – Număr de celule somatice. Legea spune aşa: sub 100.000 NTG –ul şi sub 400.000 – NCS-ul este maximul de bacterii admise în lapte. La început a fost mai greu, care nu venea seara cu laptele, dimineaţa nu îl mai primeam. Odată ce au dus laptele la centrele de colectare autorizate, în condiţii de siguranţă, nu trebuie să-şi mai facă griji. Problemele apar dacă laptele nu e răcit în maxim 2 ore, între 3-6 grade Celsius, când încărcătura bacteriană creşte, se dublează în fiecare oră, ajungând la sute de milioane de bacterii, acesta devenind impropriu pentru procesare.
Când intru într-o fermă sau într-un centru de colectare unde lipseşte curăţenia, nici nu stau la discuţii. Fac stânga împreujur şi am plecat. Am reuşit să conving fermierii că vreau să ne meargă tuturor afacerile. În fiecare sat avem un centru de colectare autorizat sanitar veterinar, format din: tanc de răcire, chiuvetă cu apă caldă şi apă rece, dulap tri-compartimentat (haine de stradă, haine de protecţie şi substanţe dezinfectante).
Mereu le repet crescătorilor de animale că singura sursă de venit permanent la ţară este laptele. Porcul, mielul, viţelul aduc bani doar o dată pe an. Le mai amintesc cât de norocoşi sunt că vacile lor pasc la munte. Flora spontană de pe munte, raportată la cea de pe câmpie, oferă o altă calitate a laptelui crud, superioară. Produsele noastre au un gust deosebit datorită florei spontane unde pasc animalele. Laptele nu e pasteurizat, e crud şi încălzit, apoi procesat până la obţinerea subproduselor lactate cu care ne mândrim astăzi.
A consemnat Denisa MORAR
