Home / Cultură / A fi sau a nu fi politic corect? Acestea sunt filmele controversate de la TIFF 2018
Imagine din „Human, Space, Time And Human” a controversatului regizor Kim Ki-Duk

A fi sau a nu fi politic corect? Acestea sunt filmele controversate de la TIFF 2018

Secţiunea tematică a celei de-a 17-a ediţii a Festivalului Internațional de Film
Transilvania (25 mai – 3 iunie) se numește A fi sau a nu fi politic corect? și include zece producţii recente care concurează pentru Premiul FIPRESCI al TIFF.

„Unii le vor găsi controversate și ofensatoare”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov, „în vreme ce alţii vor respira ușuraţi că astfel de filme curajoase încă se mai fac într-o perioadă marcată de extremele la care ajuns corectitudinea politică. Aceasta a fost și ideea din spatele acestei secţiuni, cu atât mai necesară în contextul actual în care libertatea de expresie tinde să fie ameninţată de considerente politic-cosmetizante care nu au nici o legătură cu valoarea artistică”, se anunță în cadrul unui comunicat de presă emis de către organizatorii TIFF.

Unul dintre cele mai acide titluri incluse în această secţiune, „Human, Space, Time And Human” este pe cât de senzaţional, pe-atât de direct și de sadic. Lansat la Berlinală, cel mai nou film al multipremiatului regizor sud-coreean Kim Ki-Duk, al cărui nume a fost recent implicat într-un scandal sexual care a împărţit industria cinematografică în două tabere, este o metaforă politică actuală și o alegorie biblică aproape lipsită de speranţă despre istoria omenirii.

Peisajele idilice ale Bodrumului și scenele explicite de brutalitate și umilinţe sexuale se întrepătrund într-o manieră șocantă în producţia daneză „Holiday”, recent lansată la Sundance și catalogată de publicaţia The Hollywood Reporter drept „un debut excepţional”. Garantat subiect de dezbateri după proiecţie, acest studiu ambiguu despre compromis și violenţă asupra femeii e poate cu atât mai deconcertant pentru unii cu cât el este opera unei regizoare, suedeza Isabella Eklof. Într-o cu totul altă lumină, „A Horrible Woman” (r. Christian Tafdrup) riscă totul încă din titlu, imaginând o protagonistă maestră în arta manipulării suave și situaţii-limită care pot transforma poveștile de dragoste în adevărate coșmaruri.

Regizat de duo-ul mexican Julio Bekhór și Fernando Sma, „Tripping Thru Keta” este un „trip” comic delicios de obraznic și trebuie luat ca atare, altminteri, vorba lui Mel Brooks, „comedia o să moară din cauza corectitudinii politice”. O stilistă hiperactivă pe nume Keta se implică într-o afacere cu trafic de droguri, ajungând să interacţioneze cu o galerie caleidoscopică de eroi ieșiţi din comun și să răstoarne ordinea relaţiilor dintre ei. Hiperactivă este și Kika, protagonista din „Neurotic Quest For Serenity” (r. Paulinho Caruso, Teodoro Poppovic) – comedie braziliană la fel de delirantă despre situaţiile stânjenitoare în care sunt puse femeile în drumul spre succes. Tot din Brazilia ajunge la TIFF și „Liquid Truth” al regizoarei Carolina Jabor, o analiză captivantă asupra prezumţiei de nevinovăţie în epoca acuzaţiilor care te pot condamna instant, fără proces. Urmărind povestea unui instructor de înot suspectat de abuzul asupra unui minor, filmul îţi oferă șansa de a te așeza în scaunul judecătorului.

Situaţii dramatice, tulburări psihice și secrete îngropate ies la iveală în războiul declarat dintre două familii vecine din cauza unui copac. După „Either Way și Paris of the North”, regizorul islandez Hafsteinn Gunnar Sigurdsson revine la TIFF cu „Under the Tree”, o comedie neagră feroce lansată la Veneţia, despre lupta pentru teritoriu dintr-o suburbie burgheză islandeză.

„Nu vreau să trăiesc într-o societate transparentă. Urăsc corectitudinea politică”, a declarat regizoarea austriacă Ruth Mader. Mergeţi la filmul ei și o să înţelegeţi la ce se referă. Ilustrând un viitor al capitalismului perfect implementat într-o societate obsedată de auto-optimizare, „Life Guidance” (Veneţia 2017) este o distopie suspect de similară vremurilor noastre.

Imaginaţia debutantului spaniol Eduardo Casanova nu cunoaște limite în „Pieles” (Berlinala, 2017). Într-un cocktail viu colorat de situaţii bizare, o serie de personaje excentrice și cu malformaţii rare împărtășesc o dorinţă care ne leagă pe toţi, aceea de a găsi pe cineva care să ne accepte exact așa cum suntem. Într-o cu totul altă extremă, șarmul unei femei ciudate, obiect al dorinţei pentru trei bărbaţi, ajunge să schimbe destinul unui personaj singuratic în „Figaros Wolfe” (r. Dominik Galizia), filmat în alb-negru, exclusiv pe acoperișul unei clădiri berlineze.

La fel de controversate ca filmele din programul A fi sau a nu fi politic corect? sunt și titlurile din tradiţionala secţiune de la TIFF Fără Limită. Alături de povestea-șoc deja anunţată din „Caniba” al cărei titlu spune totul (r. Lucien Castaing-Taylor și Verena Paravel) se află debutul de-o poezie viscerală al regizoarei și scriitoarei Marysia Nikitiuk, „When the Trees Fall”, o poveste dramatică despre condiţia femeii, inspirată de sărăcia brutală și de violenţa din mediul rural din Ucraina. În producţia braziliană „Tinta bruta” (r. Filipe Matzembacher, Marcio Reolon), premiat cu Teddy Award la Berlinală, povara de a fi diferit trezește dorinţa unui tânăr reprimat social de a evada din viaţa reală, inventându-și un alter-ego într-o cameră de chat. Lansat tot în secţiunea Panorama a Berlinalei din acest an și filmat dintr-o bucată, fără nici o tăietură de montaj, „Invasion” este o alegorie întunecată plasată într-un spaţiu labirintic pe care o eclipsă continuă îl transformă într-un paradis misterios al crimelor. Regizorul iranian Shahram Mokri și actorul Abed Abest revin la TIFF după ce ambii au fost în competiţie cu „Fish and Cat” și „Simulation”. În cheie întunecată e și thriller-ul extrem de stilat „Piercing” (r. Nicolas Pesce), o adaptare uluitoare a romanului lui Ryu Murukami, în care un tată încearcă să-și potolească pornirile infanticide asasinând o prostituată (Mia Wasikowska) care îi dejoacă planurile.

Cele două comedii negre care închid secţiunea Fără Limită sunt „All You Can Eat Buddha” (r. Ian Lagarde) și „Heavy Trip” (r. Jukka Vidgren, Juuso Laatio). În cea dintâi, un turist canadian misterios șochează o întreagă staţiune all-inclusive cu miracolele pe care le înfăptuiește, iar cea de-a doua surprinde aventurile neortodoxe ale unei trupe de metaliști dintr-un cătun finlandez hotărâte să cânte cu orice preţ pe scena unui festival de gen din Norvegia.

Festivalul Internaţional de Film Transilvania este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.

Festivalul este organizat cu sprijinul: Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă – MEDIA al Uniunii Europene

(A.V.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Scenariul roșu anulează spectacolele Naționalului

La o zi distanță după marea sărbătoare a celor care slujesc scena, Ziua Mondială a …