Home / Interviu / INTERVIU. Reghineanca Raluca Mureșan este tânăra ambasadoare a turismului românesc: „M-am aruncat cu capul înainte, dar a fost cu încredere și simțind că asta trebuie să fac”
Raluca Mureșan are toate motivele să zâmbească (Foto: arhiva personală)

INTERVIU. Reghineanca Raluca Mureșan este tânăra ambasadoare a turismului românesc: „M-am aruncat cu capul înainte, dar a fost cu încredere și simțind că asta trebuie să fac”

Distribuie

Raluca Mureșan este din Reghin, dar a făcut liceul la Târgu-Mureș. Pe urmă, a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice la SNSPA, Facultatea de Economia Turismului Intern și Internațional la Universitatea Româno-Americană, are un Master în Administrarea afacerilor în turism, tot la URA, și a beneficiat de o bursă Erasmus în Valencia, la Universitat Politècnica, în Management Turistic. A fost colaboratoare la Radio România 3 Net Florian Pittiș, a făcut internship în PR, a organizat evenimente și a lucrat o vreme și la Ryanair.

În prezent coordonează proiectul turistic Trip to Romania, prin care le oferă turiștilor străini acea Românie pe care ajunge să o iubească oricine, administrează blogul Ralu Călătorește, și e ocupată aproape non-stop. La doar 28 de ani, Raluca Mureșan este deja o prezență constantă la posturile naționale de televiziune, în numeroase reviste, iar succesul de care se bucură a atras admirația unora și invidia altora. În orice caz, povestea ei de viață este una la fel de palpitantă ca cea a călătoriilor pe care le oferă, și am aflat-o chiar de la ea, într-una din zilele mai puțin aglomerate ale freneticului București.

Ghid de turism, speaker, project manager și blogger

Reporter: Îți mai amintești momentul când ți-a venit ideea cu Trip to Romania?
Raluca Mureșan: Da. Eram în 2013 în Spania, cu o Bursă Erasmus. Aveam de făcut un proiect pentru școală la o materie care se numea Resurse turistice. Mi s-a permis ca la proiectul final al materiei să mă axez pe România sau București sau orice zonă despre care am cunoștințe. Am făcut proiectul și, având materialul, mi-am zis că ar fi drăguț să-mi fac un site care să conțină toate lucrurile astea. L-am făcut, l-am numit Trip to Romania și l-am gândit ca un fel de portofoliu al serviciilor pe care aș putea să le ofer. Dar asta a venit ca o consecință a ceea ce trebuia să fac la facultate și cumva ca un pas către ceea ce voi face după ce voi termina Erasmus. În 2013 a fost momentul în care am ales dacă rămân în Spania sau dacă mă întorc în România sau mă duc din nou în State. Din Spania m-am dus în State, mi-am strâns bani, m-am întors în România și am dat drumul la Trip to Romania.

Rep.: Multă lume se întreabă cum începe un tânăr o afacere. Care au fost primii pași pe care i-ai făcut?
R.M.: Afacerea asta am pornit-o ca cea mai bună variantă a ceea ce fac de-acum încolo. Pentru că lipsisem din țară o perioadă destul de mare pentru mine, cam un an și jumătate, m-am decis să mă întorc și să merg mai departe pe turism. Aveam nevoie de o carte de vizită și așa am făcut site-ul, după care am început să reiau legătura cu agențiile cu care am lucrat în 2011-2012. Am încercat cumva să pun cap la cap și persoanele, și contactele, și absolut tot ce aș fi putut folosi pentru promovare, tururi și ceea ce aș putea să ofer. Asta a pornit și din necesitate, pentru că nu aveam un job și a trebuit să mi-l creez cumva. Odată ce-am făcut asta, am încercat să văd cum ajung la niște clienți, care sunt clienții la care îmi permit să ajung și, pas cu pas, am început toată treaba cu promovarea.

Între 1 și 49 de turiști

Rep.: Traseele turistice pe care le oferi se adresează exclusiv străinilor?
R.M.: Ofer servicii de consultanță și de asistență turistică. În principiu, sunt ghid pentru străini, tururi culturale, de business, tururi de orice fel, și la partea de consultanță, având foarte multe parteneriate cu alte firme care activează în turism, pot să le recomand să apeleze și la alții, de unde primesc un comision destul de motivant. Mai fac și conferințe, workshop-uri, componente de team building, de exemplu activități de treasure hunt. Mai fac project management pentru alte conferințe, de exemplu am avut eveniment la care au fost peste 600 de participanți, unde m-am ocupat de partea de transport. A trebuit să apelez la trei firme de transport pe care să le combin în așa fel încât să mă asigur că toată lumea ajunge unde trebuie să ajungă.

Rep.: Care a fost primul eveniment sau traseu pe care l-ai organizat?
R.M.: Surprinzător, a fost o petrecere de zi de naștere. Un american care locuia în Polonia a zis că vrea să își adune toți prietenii americani care locuiau în Europa. Aceștia veneau pe trasee diferite, în zile diferite și aveau zboruri diferite. Toți trebuiau să ajungă la București pentru un weekend de petrecere extraordinară. Tipul făcea 40 ani, și de atunci a mai venit de câteva ori. Coincidența face ca doi dintre invitații lui să fie din turism, și cu care eu colaborez din 2014 până în prezent. Fiecare client pe care l-am cunoscut pentru mine ar fi fost la un moment dat un posibil partener, așa că trebuia să mă asigur că totul ieșea foarte bine.

Rep.: În mod obișnuit câți turiști fac parte din grupul unui traseu? E un număr standard pe care îl impui?
R.M.: Numărul variază de la o persoană până la 49, câți intră într-un autocar. Eu colaborez mult cu vase de croazieră și de-acolo primesc turiști în număr foarte mare. Pentru vasele de croazieră fac operațiuni pe transport, excursii opționale, tururi de București, asistență de orice fel, mă duc și la spital cu oamenii dacă trebuie și se întâmplă vreun eveniment nefericit. Sunt și cazuri când o persoană care călătorește singură vrea un tur privat prin București sau în afara Bucureștiului sau Valea Prahovei. Sigur, am și o echipă. Nu fac toate aceste lucruri singură.

Rep.: Câți oameni se implică alături de tine?
R.M.: Activ și constant, suntem 4 persoane. La nevoie, sunt undeva la 20 de persoane care pot să-mi fie de ajutor. Majoritatea sunt ghizi pe mai multe limbi străine și pot să facă ei turul. Important e ca fiecare să știe ce are de făcut. Până să ajung să fac turul, activitatea mea e online, așa că am un graphic designer cu care lucrez foarte mult. Mai am pe cineva care e ca un fel de parteneră de business care se ocupă la rândul ei de organizări, de tururi și planificări, și mai am încă un fel de asistentă care se ocupă strict de apeluri și întâlniri.

Valea Prahovei și București, cele mai solicitate trasee

Rep.: Care traseu e cel mai popular în rândul străinilor? Am văzut că ai vreo șapte variante pe site.
R.M.: Da, sunt multe opțiuni, dar cea mai populară rută este Valea Prahovei-Bran-Brașov-Peleș și turul de București, pentru că eu lucrez cu cei care ajung în București. Începe să se dezvolte și partea Constanța și Dobrogea, iar în cea cu Transilvania, cea mai populară rută e Brașov-Sighișoara, dacă sunt mai multe zile la dispoziție.

Rep.: Care sunt așteptările străinilor când vin în România? Ce speră să vadă?
R.M.: Toți se așteaptă să-l vadă pe Dracula (râde). Mai ales dacă sunt americani. Dacă am putea să le oferim show ca-n filme, ei ar fi cei mai fericiți. Dar nu vin cu prejudecăți. Europenii au mai multe prejudecăți, dar e important că vin, vizitează și pleacă fascinați, indiferent de turul pe care și l-au ales.

Rep.: Care sunt cele mai frecvente naționalități care apelează la tururile oferite de tine?
R.M.: În mod oficial, cei mai mulți care vin aici sunt din Germania, din Israel, apoi Spania, Anglia și Franța. Eu lucrez foarte mult cu americani și canadieni, dar mai am spanioli și chiar sud-americani. Dar, în mod oficial, cei mai mulți vin din Europa de Vest și Israel.

Rep.: Ai un atestat de ghid de turism obținut la New York. Care e originea legăturii tale cu metropola nord-americană?
R.M.: New York a fost visul meu de când mă uitam la „Singur acasă” și, pe urmă, la „Sex and the City”. În 2012 am aplicat pentru programul studențesc Work and Travel. Fiind singură, am găsit un job lângă New York City, între Queens și Long Island, și am lucrat ca chelneriță din iunie până în octombrie și, fiind foarte aproape de Manhattan, am vizitat ce era de vizitat, dar s-a cam terminat oferta. Pentru că am epuizat-o foarte repede, am căutat al doilea job. Am găsit un job de ghid și am aplicat. M-am dus la interviu, m-au plăcut, și le-a plăcut că vorbeam 5 limbi străine din punctul lor de vedere, dar mi-au spus că trebuie să-mi iau atestatul, care la ei se numește license. Am început să învăț pentru asta și a fost unul dinte cele mai grele examene pe care le-am dat, dar am obținut atestatul, am lucrat o perioadă scurtă fiindcă n-am mai avut mult timp la dispoziție și, după aceea, am plecat cu câteva grupuri din Spania în State. Chiar anul ăsta, în perioada 6-13 iunie, vreau să plec cu primul meu grup din România în New York și ca ghid însoțitor, și ca ghid local, și sunt foarte încântată. Practic, ceva pentru care am muncit și am depus mult efort în 2012 se întâmplă în 2018.

Rep.: Ai călătorit foarte mult. Poți să-mi estimezi în câte țări ai fost până acum?
R.M.: În jur de 40, dar nu sunt foarte sigură, pentru că nu le-am numărat. Nu îmi place să număr țările pentru că e posibil ca într-o țară cum e SUA să fi fost în 20 de locuri și tot să nu fi văzut suficient, sau într-o țară să fi intrat, să am ștampila în pașaport, dar eu să nu consider că am văzut-o. Dar sper să ajung în cât mai multe țări și să mă bucur de călătoriile astea.

Rep.: Ai vreo trei destinații preferate în afară de New York?
R.M.: Mi-a plăcut foarte mult Iordania. A fost o surpriză din toate punctele de vedere. Mi-a plăcut Singapore pentru că locuitorii sunt foarte ordonați, e un oraș foarte curat, foarte tehnologizat, mi s-a părut perfect la prima vedere. Și mi-a plăcut Gibraltarul care e un loc foarte exotic și foarte simpatic de vizitat pentru o zi-două.

Rep.: Ce are România în plus față de toate locurile pe care le-ai văzut? Sau ce are distinctiv.
R.M.: Este țara mea (râde).

Rep.: Încearcă să te detașezi.
R.M.: Nu pot să mă detașez. În primul rând, este țara mea, are un specific local, are tradiții, are istorie, are o geografie frumoasă, are foarte multe lucruri de oferit pe care noi încă nu suntem suficient de motivați să le valorizăm cu adevărat, și mi se pare o destinație ofertantă mai ales pe tot ce înseamnă Transilvania, tradiții, povești, viață rurală. Firește, eu sunt puțin ipocrită fiindcă vând ce vor masele, dar încerc să mă folosesc de lucrurile foarte cunoscute în lume și să adaug și altceva, tocmai ca să înțeleagă puțin mai mult despre ce e vorba. Încerc foarte mult să îi transpun în lumea în care am crescut și pe care încă o avem, și pe care ei nu o mai au.

Rep.: Te-a complexat vreodată contactul cu străinii la tine în țară?
R.M.: Dimpotrivă, m-a ajutat foarte mult să îmi văd țara mai mult prin ochii lor pentru că noi, de exemplu, știm cum se face țuica, avem o idee despre asta și e banal, dar pentru ei e ceva fascinant. La fel și cum se face zacuscă, cum se pun murături. Un străin nu mai face asta de cel puțin 30-40 ani, dar se regăsesc niște rădăcini. Ei vor să afle mai mult despre aceste lucruri, iar bucuria pe care o dau cuiva pentru 2-3 secunde mă încarcă, la fel ca atunci când mă duc într-o țară străină, vreau să aflu de exemplu condimentele pe care ei le pun în mâncare, și asta mă face să înțeleg mai bine cultura lor.

Muncă din plin, satisfacție pe măsură

Rep.: Cam câte ore pe zi lucrezi?
R.M.: În medie, lucrez 10-12 ore.

Rep.: Și cum arată o zi din activitatea ta?
R.M.: Fiecare zi din viața mea e diferită. Pe lângă Trip to Romania și evenimente și orice altceva ține de contactul cu turiștii străini, am și un blog de travel și lifestyle, Ralu Călătorește, care îmi ocupă mult din fiecare zi, astfel că încerc să fac față fiecărei provocări. Zilele mele pot începe la 8 dimineața sau la 3 dimineața, depinde de perioada anului. De obicei, atunci când e sezon turistic, mă trezesc la 3 de cel puțin două ori pe săptămână, pentru că am tururi și pentru că primele zboruri de pe Otopeni decolează la 5-6 dimineața și trebuie să mă asigur că oamenii pleacă. Dar am și o zi sau două pe săptămână în care nu lucrez. Când e sezon turistic e foarte multă muncă, dar în afara sezonului, din decembrie până în martie, e o perioadă mai relaxantă, în care călătoresc și încerc să îmi încarc bateriile. Am mai multe tururi pe săptămână, postez mult pe social media și particip la evenimente, dar e o viață care îmi place și sunt convinsă că foarte multă lume se uită din afară, și n-aș spune că mă invidiază, pentru că e un cuvânt urât, dar admiră ceea ce fac și le-ar plăcea să fie cumva în pielea mea. Sunt conștientă că sunt norocoasă că am parte de toate astea. Cel puțin o dată pe lună sunt speaker la conferințe sau la Universitatea Româno-Americană, cu care colaborez foarte mult, și încerc să îi inspir pe cei care sunt pe la 20 de ani, să îi fac să fie încrezători și să afle cam ce le-ar plăcea să facă pe viitor.

Rep.: Care sunt cele mai mari sacrificii pe care le faci ca să continui traseul ăsta?
R.M.: O să sune foarte idealist, dar nu consider că sacrific nimic în momentul ăsta. Cel mai mare efort e că probabil nu dorm suficient de mult, dar încerc și să am timp liber, să mă bucur de absolut tot. Sunt niște alegeri pe care mi le asum și care mă fac fericită acum. În momentul în care o să simt că nu mai rezonez cu activitatea asta, probabil că o să mă opresc.

Processed with Snapseed.

Reversul succesului

Rep.: Ai parcurs momente în care întâmpinai dificultăți și nu știai dacă mai poți să continui?
R.M.: Da, am avut. Domeniul în care lucrez este foarte dinamic și satisfăcător, dar este și un domeniu în care n-ai niciodată siguranța zilei de mâine. Am avut numeroase tururi care s-au anulat din pricina vremii, de pildă. Aparițiile în presă pe care le-am avut în ultimii 4 ani au adus și foarte multe persoane care m-au văzut prea tânără, prea puțin pregătită, au presupus că poate sunt iubita sau fiica cuiva, au fost persoane care au considerat că nu ar trebui să fiu promovată. Am avut chiar controale de la Ministerul Economiei pentru că anumite persoane s-au simțit neglijate sau ofensate de faptul că am fost validată de presa de business pentru ceea ce fac. În astfel de momente m-am întrebat: mă sperii, mă opresc, plâng sau merg mai departe? Și până la urmă am plâns, m-am liniștit și m-am dus mai departe. E o piață competitivă, e greu, dar a fost un hop peste care am trecut.

Rep.: Au fost experiențe care te-au maturizat brusc și puternic?
R.M.: Da, foarte multe. Începând de la faptul că atunci când eram mică ai mei au divorțat, am avut o situație tristă acasă, apoi am avut o situație financiară extrem de grea cât timp am fost cu mama mea în școala generală. Mi-a fost greu și cu liceul fiindcă făceam naveta de la Reghin la Târgu-Mureș, dar am știut că scopul e să fac ceea ce-mi doresc. La fel a fost și când am plecat în State, când mi-am dat seama că sunt singură, pentru 4 luni, pe un alt continent, unde nu cunosc pe nimeni, unde trebuia să mă duc cu 800 dolari, iar eu aveam doar 100, pe care i-am cheltuit în primele două zile. M-am descurcat în cele din urmă, dar am avut momente de cumpănă pe care a trebuit să le depășesc.

Rep.: Ai avut vreo persoană care ți-a fost mereu aproape și care te-a sprijinit?
R.M.: Mama mea m-a sprijinit foarte mult și am și o prietenă din copilărie care a urmat același traseu cu mine (Reghin, Târgu-Mureș, București, chiar și State, dar la un an distanță), am prietene cu care țin legătura foarte mult din liceu, și câteva rude care mi-au fost aproape. În plus, cunosc foarte multe persoane care îmi dau feedback și turiști care mă încurajează, ceea ce e o dovadă că fac ceva bine.

Rep.: Cam cât de des mai ajungi la Reghin sau la Târgu-Mureș? Ți-e dor din când în când?
R.M.: Mi-e foarte dor și ajung rar, poate de 2-3 ori pe an. Mi-ar plăcea să ajung mai des. Din păcate, eu nu mai am pe nimeni la Târgu-Mureș. Ambii părinți sunt în Germania, bunicii s-au mutat, am pe lângă Târgu-Mureș niște rude, dar nici timpul și nici infrastructura nu îmi permit să ajung foarte des. Dar de câte ori ajung, e foarte plăcut.

Rep.: Care ar fi următoarea destinație turistică în care ți-ai dori să ajungi?
R.M.: Îmi doresc foarte mult să ajung în Africa de Sud. E posibil să ajung la sfârșitul anului printr-o excursie de genul „Călătorește cu mine” în cadrul căreia să alcătuiesc un grup dintre cei care mă urmărsc pe blog și care să mă însoțească.

Rep.: Ce dorință ai pe mai departe?
R.M.: Îmi doresc să-mi crească echipa cu care lucrez și activitatea, chiar și blogul. Să fac cât mai mult și cât mai bine ceea ce fac în prezent.

Rep.: Care au fost punctele forte care te-au condus spre succes până în prezent?
R.M.: Cred că felul meu de a fi, foarte activ. Am fost mereu foarte dornică de a face mai mult, de a încerca. M-am băgat peste tot și m-a ajutat și foarte mult faptul că m-am dus la liceu la Târgu-Mureș, că am schimbat mediul și că am ieșit puțin din zona de confort, care însemna pentru mine Reghin, și am ajuns într-o clasă cu oameni mișto și am fost implicată în multe proiecte. În momentul în care am ajuns la București eram la același nivel cu cei mai buni studenți și sunt mândră că am fost a treia din 1200 de candidați la SNSPA. Și mi-am dat seama atunci că în perioada liceului au fost fundamentate valori precum prietenia, colegialitatea și munca. Faptul că în liceu am experimentat câteva activități mi-a făcut mult mai ușoară încercarea de a-mi găsi un job în București. A fost important și faptul că am avut curiozitatea de a încerca ceva, că n-am stat să mă gândesc, să analizez dacă pot să fac sau nu, dacă am bani, de ce aș face, ci pur și simplu am făcut-o. A fost o ușoară nebunie și mi-am asumat fiecare risc, poate m-am aruncat cu capul înainte, dar a fost cu încredere și simțind că asta trebuie să fac. Nici Trip to Romania, nici plecarea la New York nu le-am gândit foarte mult, ci am dat curs ideii. M-am urcat în tren și mi-am dat seama pe parcurs unde merge.

A consemnat Andrei VORNICU

Link-uri utile:

http://www.triptoromania.net/

http://www.ralucalatoreste.ro/


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.