INTERVIU. Actorii Elena Purea și Csaba Ciugulitu, la 10 pentru Film (TIFF 2018): „E foarte provocator să lucrezi cu cei mai buni“

Actorii Elena Purea și Csaba Ciugulitu ai Companiei „Liviu Rebreanu“ a Teatrului Național Târgu-Mureș au fost aleși în acest an să participe la programul 10 pentru Film din cadrul celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Cei doi artiști au luat parte la un program intens de întâlnire cu actori și regizori consacrați, ședințe foto, turnare de clipuri, workshopuri și ateliere de dezvoltare profesională. De asemenea, au susținut o conferință de presă alături de colegii de proiect și de coordonatoarea Ileana Cecanu, în cadrul căreia s-au făcut cunoscuți jurnaliștilor și au oferit mostre din personalitățile lor artistice. La finalul evenimentului, Elena Purea și Csaba Ciugulitu și-au găsit zece minute libere într-un program dens și solicitant pentru a-mi povesti despre aventura inițierii în industria filmului.

Reporter: Mai mulți actori din Târgu-Mureș au fost până acum prezenți la 10 pentru Film, iar voi erați la curent cu acest program. V-ați dorit să participați la rândul vostru?
Elena Purea: Da, a fost un plan, normal. De 3 sau 4 ani avem colegi de la secția română sau maghiară care au fost în programul ăsta. Avem ceva referințe de la ei, normal că ne-am dorit să participăm. Și colegii noștri care sunt acum acasă își doresc să vină anul viitor, ne-au și mărturisit-o. Pentru noi e o provocare. A fost o supriză foarte frumoasă când s-a întâmplat, a fost ca și când ar fi venit Moș Crăciun.
Csaba Ciugulitu: Da, exact. Eu m-am bucurat enorm când am auzit. Mi-aduc aminte că jucam „Școala nevestelor“, unde parteneră e Anca Loghin, care a fost la TIFF, și abia așteptam să ajung la teatru și s-o întreb pe Anca: zi-mi de atmosferă, zi-mi ce se întâmplă acolo. Mi-a povestit foarte multe.

Rep.: Care a fost diferența între așteptări și ceea ce s-a concretizat, cel puțin la început?
C.C.: Tot timpul se întâmplă chestii noi. Nu cred că m-am așteptat să fie wow, și apoi să fie fâs. Te întâlnești cu oameni noi, ai parte de experiențe noi. Îmi aduc aminte de Vlad Ivanov care ne povestea ieri întâmplările lui și cum a ajuns de la teatru la film. S-a lăsat de teatru, a devenit liber-profesionist, dar totuși ai nevoie de un statut ca să te lași de teatru. El a mai stat doi ani fără teatru, făcând film. Dar e greu.
E.P.: Eu, personal, n-am avut o zonă de așteptare, chiar dacă aveam acele referințe de la colegii care au participat în anii trecuți, pentru că nu cunosc zona asta. E o lume care mi-e total necunoscută, am o experiență mică de tot, vorbim de o zi pe platourile de filmare și de câteva castinguri, dar ce pot să-ți spun e că e halucinant programul. Așa cum am spus în conferința de presă, e ca un carusel în care urci. Avem foarte multe întâlniri în fiecare zi, totul e nou.

Rep.: Puteți rezuma programul celor mai importante activități în care ați fost implicați în cadrul programului 10 pentru Film?
E.P.: Absolut. Toate sunt la fel de importante pentru noi: întâlnirea cu regizorii și cu platoul de filmare a fost prima mare provocare. Întâlnirea cu fotograf profesionist (Adrian Bulboacă, n.r.), ședință de shooting. Întâlnirea chiar și cu cei din echipele de filmare, cu directori de casting din România și din afară, întâlnirea cu actori de film foarte puternici în industria din România și din afară, întâlnirea cu regizori de film – ne-am văzut cu Tudor Giurgiu, Cristi Puiu și Daniel Sandu. Am avut instructaj pe imagine personală, cum să ne gestionăm propria imagine personală online și nu numai. Este foarte important pentru că noi, actorii de teatru, suntem obișnuiți să fim promovați de către secretariatul literar. Așa am fost crescuți în școli și avem experiența asta. Există niște reguli de aur ca s-o faci să fie OK și să nu pici într-o zonă derizorie, dar nici să nu fii extrem de agresiv sau de intruziv. Și încă nu s-a terminat, încă mai avem.
C.C.: Eu fac o comparație între programul ăsta foarte încărcat, care ne solicită energia la maximum, cu programul de la o zi de 15 ore de filmare. Și acolo programul e încărcat, dar trebuie să fii fit, să fii atent la toate lucrurile. Probabil că organizatorii îți fixează programul ăsta ca să fii pregătit și la ziua de filmare.
E.P.: Cred că o fac intenționat, cred că supraîncarcă programul, avem tot timpul senzația că în spate e un fel de testare de rezistență. Trebuie să reziști, să știi să îți dozezi energia ca să reziști de la începutul zilei până la final și să te mai duci și la un party la care ar fi bine să mergi, să fii în formă, iar dimineața să o iei de la capăt cu o cafea strong.

Rep.: Cum a fost relația dintre voi și colegii voștri?
E.P.: Excelentă, de la început.

Rep.: Îi cunoșteați deja pe o parte din ei?
E.P.: Pe unii, da. Pentru mine a fost super-confortabil când am intrat în programul ăsta fiindcă știam deja de Ciughi. Când am aflat și de Marius (Turdeanu, n.r.), eram pe o plajă de super-confort, adică sunt doi dintre partenerii cu care am jucat foarte mult. Pe urmă i-am întâlnit și pe ceilalți, și nu este gratuit ceea ce zic, chiar suntem o gașcă faină. L-am întâlnit pe Tudor (Tăbăcaru, n.r.) care e Ion Creangă în variantă secolul XXI, și eu cred că are și mai mult șarm. Este un om fabulos și foarte mișto în sine. Colegii care au venit de la București au adus energii diferite. E foarte bine să se închege grupul ăsta și foarte greu dacă te gândești că suntem 10 personalități puternice și diferite. Dar a contat faptul că înainte să venim la TIFF, noi ne-am văzut pentru câteva zile la București. Momentul a făcut parte tot din 10 pentru Film, numai că pentru a câștiga timp ca să avem cât mai multe workshop-uri au ales ca acea mini-serie de 10 episoade în care fiecare e pus în valoare să o facem la București, și ne-am dus înainte de a începe festivalul. Asta a fost foarte bine pentru că acum cred că am fi fost dărâmați. Iar ședința foto cu Adi Bulboacă a fost un regal. E un profesionist pe care noi îl respectăm pentru că este și fotograf de teatru și își cunoaște munca. E foarte provocator să lucrezi cu cei mai buni. Asta ne trebuie, de fapt, pentru că atunci ne dezvoltăm și noi.

Rep.: V-a deschis ceva perspective experiența de la 10 pentru Film? Vă vedeți la un moment dat filmând poate chiar alături de o parte din colegii de program?
E.P.: Proiecte clare, până acum, nu, dar în noi s-a modificat ceva. Avem mai multă siguranță, mai multă încredere în noi, am învățat și cum să ne prezentăm la un casting. Am sesizat și am punctat foarte bine diferențele dintre actoria de film și actoria de teatru, pentru că ăsta este handicapul nostru uriaș, al actorilor din teatru, când mergem la castinguri la film: nu știm să găsim măsura, și noi asta am învățat în proiectul ăsta, și este cel mai important lucru.
C.C.: Acum, ca o glumă, ținând cont de cât de închegată e echipa, mă întrebam cum ar fi să facem un film împreună toți 10.

A consemnat Andrei VORNICU