Cele mai frecvente boli ale păsărilor de curte

Păsările de curte sunt expuse multor riscuri de infecție, mai ales din cauza mediului în care trăiesc, un mediu din care pot contacta agenți patogeni foarte variați. Mediul este reprezentat de țarcul în care stau, adăpostul (cotețul) în care dorm şi padocul. Toate aceste zone pot fi un rezervor de agenți patogeni care pot afecta toate păsările din curte. De multe ori se intâmplă ca şi celelalte animale din ogradă să fie surse de infecție și să poată contamina păsările.
Vă prezint câteva dintre cele mai frecvente boli întâlnite la crescătorii de păsări. Bolile, în funcție de natura agentului patogen pot fi infecțioase, parazitare, micotice, carențiale etc. Sunt boli care pot afecta un singur individ, sau un mic grup din populația de păsări, sau întreaga populație, indiferent de specie.
Majoritatea acestora debutează cu semne asemănătoare, cu o lipsă a apetitului, modificarea stării generale, modificări ale excrețiilor, schimbări de comportament, modificări ale aspectului penajului.
La orice modificare aparută în comportamentul păsărilor este bine să luați măsuri de izolare a celor afectate de restul grupului şi să consultați un medic veterinar. Păsările sunt foarte sensibile și evoluția bolii poate fi fulgerătoare. Ele îşi toaletează riguros penele şi lipsa toaletării, împreună cu un penaj neîngrijit sau modificarea fecalelor sunt primele semne de boală care ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă.

Gripa aviară cauzată de mutația de tip A a virusului gripal se numără printre cele mai frecvente afecțiuni intâlnite.

Sursa de contaminare pentru această boală o constituie păsările sălbatice, migratoare. Acestea pot fi gazde pentru virus, dar nu prezintă semne clinice de boală, deși pot infecta puii de găină, curcan şi gâscă. Adesea, boala apărută în efectivul de păsări face victime în timp foarte scurt, de multe ori afectând tot efectivul cu pierderi totale.

Simptomele bolii

La păsările de curte, virusurile cauzează două forme diferite de boală: una comună şi uşoară, alta letală. În forma uşoară, semnele de boală pot fi exprimate doar prin pene ciufulite, reducerea producției de ouă, uşoare probleme ale sistemului respirator. În focarele de infecție pot fi atât de uşoare semnele clinice, încât să nu fie observate, cu excepția cazului în care se face testarea periodică pentru virusuri.
În forma gravă a bolii, organismul este afectat în totalitate, cu semne grave, generale, care pot fi: apatie, lipsa poftei de mâncare, penaj murdar şi dezordonat, fecale modificate, şi în final mortalitate mare, de obicei totală. În această formă, evoluția durează maxim 48 de ore. Perioada cea mai favorabilă evoluției este cea cu temperaturi joase, asta din cauza rezistenței crescute a virusului în mediul extern, ce poate supraviețui mult timp în secreții, fecale şi alte materiale biologice.
Pentru prevenirea bolii se utilizează vaccinarea, iar în cazul în care a început evoluția bolii este necesară sacrificarea tuturor păsărilor din gospodărie şi distrugerea acestora, apoi dezinfecție totală în gospodăria întreagă.
Rețineți că nu este indicat tratamentul în cazul acestei boli, deoarece păsările rămân purtătoare şi pot infesta şi alte efective.
În anumite situații, unele tulpini de virus pot fi patogene şi pentru om, din acest motiv este indicată respectarea cu strictețe a normelor de igienă pentru creșterea, sacrificarea și valorificarea produselor din carne de pasăre.

Trichomonoza, boala parazitară produsă de flagelați din familia Trichomonadidae

Apare frecvent la tineretul aviar, în special primăvara şi vara, riscul sporind în condițiile unei igiene slabe.
Sursa contaminării o constituie apa şi furajele contaminate cu excremente sau pseudomembranele eliminate de păsările bolnave.
Semnele clinice nu sunt specifice afecțiunii, mai ales că poate evolua asociată şi cu alte afecțiuni, frecvent cu histomonoza şi se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare, slăbire, diaree, diminuarea creșterii şi mortalitate. La curcă, găină şi rață sunt mai frecvente localizările hepatice şi intestinale şi mai puțin cele bucofaringiene. Leziunile hepatice, la porumbei şi curci, constau în noduli de culoare albă-sidefie, de diferite mărimi, bine delimitate de țesuturile normale ale ficatului.
Diagnosticul bolii se pune pe baza semnelor clinice coroborate cu existența bolii la alte păsări în arealul respectiv, iar pentru confirmare trebuie făcute analize de laborator. Tratamentul se face cu produse de deparazitare (flagelstop, rometronidazol etc.), la indicațiile medicului veterinar.

Coccidioza – boală parazitară a tubului digestiv

Contaminarea se face prin fecale ce conțin oochişti sau de pe sol infestat cu fecale contaminate.
Semnele clinice sunt în funcție de forma evolutivă a bolii şi de vârsta păsărilor afectate:
a) forma acută a bolii are o incubație de o săptămână de la contaminare. Puii devin abătuți, au semne de polidipsie (sete excesivă) şi inapetență.
b) forma subacută de boală se manifestă la puii mari care au apetitul scăzut, diaree intermitentă, apoasă sau cu firișoare de sânge şi urme de mucoasă, uneori prezintă pareze sau paralizii ale membrelor. Mortalitatea este de aproximativ 15–25% din efectivul de păsări, dar randamentul productiv rămâne scăzut.
c) Forma cronică se exteriorizează printr-un apetit capricios, neregulat, precum şi printr-un randament scăzut al puilor. Leziunile de la nivelul intestinului sunt şterse, acestea apărând sub formă de depozite fibrino-necrotice, localizate.
De obicei, boala apare pe fondul unor afecțiuni mai vechi și la organismele slăbite imunologic.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a aspectului fecalelor care adesea conțin sânge şi pe baza examenului parazitologic. Tratamentul se face cu citostatice şi se administrează la întreg efectivul de păsări.
Atenție! Toate păsările la care s-au semnalat indicii clinice de boală se vor izola de restul efectivului.

Pseudopesta aviară sau boala de Newcastle (ciuma găinilor)

Produsă de un virus, este foarte contagioasă și evoluează predominant la galinacee, la toate vârstele, sub forma de epizootii pustiitoare, cu caracter septicemic. Boala apare şi la curci, bibilici, fazani sau porumbei. Palmipedele (rațele, gâștele etc.) nu sunt receptive la formele naturale de pseudopestă aviară.
Rezistența virusului în mediu este foarte mare. El rămâne activ la – 20 grade Celsius, în condiții de întuneric şi uscăciune aproximativ 3 ani, iar la 4 grade Celsius, acesta rezistă 3–4 luni în sânge şi 6 luni în apă.
Sursele de infecție sunt reprezentate de păsările bolnave şi de cadavrele acestora, de solul contaminat, apa şi aşternutul, precum şi de diverse obiecte folosite în comun în adăposturi.
Boala are trei forme clinice:
a) o formă supraacută caracterizată prin lipsa simptomelor clinice evidente;
b) o formă acută a bolii însoțită de hipertermie (43-44 grade Celsius), lipsa poftei de mâncare, polidipsie, somnolență, exsudat mucos în cavitatea bucală, cu scurgerea lui din cioc. Semnele clinice se exprimă prin respirație dificilă, adesea horcăitoare, iar pasărea scoate, din când în când, țipete cârâitoare;
c) o formă subacută este caracterizată prin aceleaşi manifestări clinice, dar cu o evoluție mai lentă. Ea poate dura aproximativ 10–12 zile. Această formă de boală este întâlnită frecvent la păsările adulte care dezvoltă formele nervoase ale bolii şi mor în proporție de 30–40%.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice: respirație greoaie, tuse, aripi căzute, târârea picioarelor, paralizare completă, încetarea ouatului, diaree apoasă, de culoare verzulie, inflamarea zonelor din jurul ochilor și gâtului. Îmbolnăvirea sau moartea păsărilor contaminate depinde de „agresivitatea“ virusului, gradul de imunitate oferit de vaccin, condițiile de mediu.
Atenție! Nu se face tratament, se pot face vaccinări de necesitate și se instaurează măsuri de carantină. Efectivele afectate se vor sacrifica, ouăle se distrug și se fac dezinfecții riguroase, iar repopularea se face după minim 30 de zile.

Denisa CHEBUȚIU