Jobul pe croazieră: merită?

De un deceniu încoace, mii de români au ales să caute locuri de muncă pe croazieră. La o simplă căutare pe site-ul ejobs, se pot găsi 332 de locuri de muncă pe vase de croazieră. Părerile sunt împărțite în privința acestui tip de job, unii având experiențe la limita sclaviei, iar alții considerându-l un mod plăcut și eficient de a-și câștiga existența.

Foarte căutate sunt cele pe Marea Mediterană, dar foarte mulți aleg calea oceanului sau pe fluvii europene. La ora actuală, conform Sindicatului Liber al Navigatorilor din România, aproximativ 10.000 de români muncesc în domeniul ospitalităţii pe astfel de nave, la care se adaugă 20.000 de angajaţi ca personal navigant. Nu este o muncă ușoară, se muncește de foarte multe ori fără zile libere câte 10-11 ore pe zi, iar disciplina este diferită față de munca într-o corporație de exemplu, descrisă de mulți ca fiind de armată.

Pentru vapoare de croazieră în Europa, ofertele includ joburi de ospătar, cameriste, barmani, recepționeri, bucătari, fotografi, coafeze, meseuri, dar și zugravi, experți în sudat inox, montat rigips, gresie, faianță, parchet, marmură, mochetă, lucrări cu silicon.

Am stat de vorbă cu un târgumureșean, Horațiu Hidoș, care a lucrat mai mulți ani pe o astfel de croazieră pentru a-i afla opinia legată de acest subiect controversat.

Zi de Zi: Unde ai lucrat pe vas și cât timp? Care a fost ocupația?

HH: Am trecut prin trei contracte pentru compania Carnival Cruise Line, în SUA. Întâi am avut parte de un training de o săptămână în Cozumel, Mexic, ca apoi să fiu plasat pe un vas cu portul în Miami, Florida. Contractele sunt între 6 și 8 luni, cu o pauză de 2 luni între ele. Am lucrat ca și fotograf, iar timp de 10 ore pe zi, în fiecare zi (de menționat că nu ai nicio zi liberă în cele 6 luni de contract) chemam oaspeții să le facem poze în diferite ipostaze: când urcau pe vas, când coboarau de pe vas în porturi, în timp ce luau cina și potrete de tip studio. De asemenea, era nevoie să și vindem pozele, seara, în galeria foto de pe vas. Salariul de bază pentru un fotograf este de 1100 USD în primele 3 luni, iar dacă treci de perioada de probă, 1250 USD plus eventualele bonusuri în cazul în care echipa își atingea targetul.

Zi de Zi: Ce crezi ca te-a diferențiat de alții când ai fost ales?

HH: Aș spune faptul că știu să vorbesc mai mult decât adecvat limba engleză. Pentru mine fotografia a fost doar un hobby până în momentul în care am fost la interviu. Ceea ce mi s-a parut fain e că în SUA ți se dă oportunitatea de a învăța ceva nou și îți oferă training într-un domeniu în care nu excelezi.

Numărul de ore de muncă depinde și de post

Zi de Zi: Citim multe articole în care se spune că ești tratat ca un sclav pe vas. Cum a fost experiența pentru tine?

HH: În mare parte experiența a fost placută, dar dacă m-ai fi întrebat asta acolo probabil era altul răspunsul. Sunt conștient de stigma asta cu sclavia, dar în cazul meu nu aș spune că a fost așa. Ca și fotograf, răspunsul e nu, în mare parte jobul în sine implicând foarte multă socializare cu oamenii. În schimb, în alte departamente, unde de multe ori se treceau de cele 10 ore pe muncă pe zi, din ceea ce am vazut și aș spune că înțeleg de ce lumea asociază sclavia cu lucratul pe vas.

ZI de Zi: Poți transmite cititorilor o amintire plăcută și una neplăcută?

HH: Amintiri plăcute sunt foarte multe, poate pentru că așa suntem toți, rămânem doar cu amintirile faine. Multe răsărituri și apusuri alături de persoane foarte faine, faptul că am apucat să văd aproape toate țările și insulele din Caraibe și faptul că am învățat să fiu mai deschis la minte mai ales că îți petreci timpul cu persoane de pe toate continentele și de toate religiile. Ca și amintiri neplăcute aș menționa numărul de ore de lucru și faptul că nu am avut mai mult timp liber.

Zi de Zi: Ce le recomanzi celora care vor să încerce această experiență?

HH: Să fie împăcați cu ideea că nu vor avea zile libere și să accepte faptul că trebuie să tragi tare zi de zi timp de 6-8 luni. Ah, și multă tărie de caracter. În rest, persoanelor cărora le place să călătorească, să cunoască persoane din toate colțurile lumii, să iasă din zona lor de confort și să fie puse într-un mediu total străin, le recomand această experiență.

Zi de Zi: Ai mai merge într-o astfel de experiență?

HH: Cred că da. Dacă ai reușit să treci prin primul contract cu succes și chiar ți-ai dorit să te întorci, e pentru tine. Dar, ca oricare alt job, are plusuri și minusuri. În cazul meu am considerat că trei contracte au fost suficiente ca și fotograf, dar dacă m-aș întoarce, aș încerca alt departament.

În concluzie, munca este într-adevăr de multe ori grea, dar răsplata este pe măsură și de altfel, nu există joburi în care nu trebuie să depui eforturi.

Elena POLEARUȘ