„Jurnal de Familie”, proiectul care imortalizează fericirea

27 iunie 2018

Atinsă iremediabil de „microbul” fotografiei în anii copilăriei, târgumureşeana Laura Sand a decis că este timpul să demareze un proiect inedit, de suflet, bazat pe surprinderea unor momente neregizate din activitatea unei familii. Botezat „Jurnal de Familie”, proiectul se adresează familiilor care îndrăznesc să fie autentice şi îşi propune să imortalizeze… fericirea.

Reporter: Câteva cuvinte de prezentare despre dumneavoastră pentru început…
Laura Sand: Eu sunt Laura. Despre mine pe scurt, că pe lung ne indexează Google, sunt pasionată de fotografie cam de când mă știu. Nu am știut mereu că vreau să fac fotografie. Cu atât mai mult nu am știut că vreau să fac fotografie de familie. Cumva, drumul meu s-a sucit, s-a întors, și iată-mă fascinată în fiecare zi de momentele unice pe care le pot prinde și păstra pentru totdeauna. Azi sunt mama unui pui de om care crește fericit în brațele mele și soția unui bărbat adevărat. Mai precis, pentru moment am lăsat pantofii cu toc sus în dulap și atunci când nu alerg în tălpile goale prin casă după puști, îmi trag o pereche de teniși și ies la pozat. Apoi, când toată casa doarme, editez la lumina lunii.

Rep.: De unde pasiunea pentru fotografie? Cine au fost mentorii dumneavoastră în acest domeniu?
L.S.: Este de fapt o iubire și un imens respect față de fotografie. Sentimentul de iubire față de fotografie s-a sedimentat foarte timpuriu, cam de când eram mică. Copil fiind îmi rugam părinți să-mi spună povești de când eram mică. Dar să le spună cât mai detaliat posibil astfel încât să pot vizualiza acel moment în mintea mea. Atunci când am atins o onorabilă vârstă am primit și albumul de familie. Petreceam ore în șir uitându-mă la fotografii, comparând imaginea ce o aveam în minte cu cea pe care o aveam în mană. Respectul față de fotografie a debutat atunci când am început să-mi “chestionez” și rudele să-mi spună povești de când eram eu mică. Fiindcă deja le știam pe de rost corectam fiecare denaturare a poveștii dacă era spusă altfel față de cum o știam eu. Atunci am înţeles că povestea se poate schimba pe parcursul anilor: o parte din poveste se mai uită sau fiecare o înțelege/percepe diferit însă fotografia pe care o aveam eu în mână rămânea nealterată în ciuda timpului care a trecut peste ea. Dumnezeu m-a binecuvântat să am alături oameni care au crezut și care cred la fel de mult în acest proiect ca și mine. Ajutorul lor este inimaginabil deoarece mă ajută să transpun fericirea într-o fotografie. Iar aici doresc să le mulțumesc pentru faptul că au crezut în mine dar, pentru toate cunoștințele tehnice și pentru tot ceea ce înseamnă ei ca oameni și fotografi lui Cezar Buliga și lui Beniamin Cauneac.

Rep.: Cum s-a născut ideea proiectului „Jurnal de Familie”?
L.S.: Pe când puștiul meu avea vreo trei săptămâni am primit un album în care pot păstra toate amintirile lui de la naștere până la trei ani. E un album foarte bine gândit în care poți nota foarte multe detalii de la fișe medicale sau ritualuri de somn la detalii mult mai profunde de gen “prima dată când i-am recunoscut pe mami și tati” sau “prima dată când am zâmbit”. Ne-a emoționat profund acest album și a devenit un ritual de familie ca la început de lună să developăm poze pentru album. Nu a durat mult până să fac legătura cu propriile amintiri care aveau fie lacune fie fotografia din mâna mea nu prea se potrivea cu momentul. Stăteam așa de dreaptă acolo parcă speriată încât mă întrebam unde e acel copil zvăpăiat de care îmi povestește tot neamul. Ulterior m-am uitat în jurul meu și am văzut cam același lucru: oamenii “stau” la poza. Își modifică temporar starea în momentul fotografiei, pentru fotografie – ca să iasă bine sau pentru că nu se simt confortabili – însă alterează amintirea. Am văzut de nenumărate ori situații în care părinții le povesteau copiilor întâmplări și momente hazlii, iar când se uitau la poze era un copilaș cu un zâmbet forțat și cu o atitudine de “vreau să scap cât mai rapid de asta”. Părinții se fâstâceau încercând stingher să explice că a fost cu adevărat un moment distractiv în ciuda imaginilor din mână. Iar atunci mi-am dorit să pot oferi amintiri fotografice autentice, reale. Mi-am dorit din tot sufletul să fotografiez fericirea.
Rep.: Prin ce se deosebesc serviciile foto furnizate de dumneavoastră de alţi fotografi? Ce e diferit la „Jurnal de Familie”?
L.S.: „Jurnal de Familie” este un proiect adresat exclusiv familiilor și se bazează mai mult pe fotografie de tip lifestyle. Este un proiect adresat acelor familii care îndrăznesc să fie reale, autentice, neregizate care îndrăznesc să fie așa cum sunt ei și uită de șabloanele perfecțiunii. Se adresează familiilor care își doresc amintiri pline de emoție. Îmi place libertatea familiei de a fi ea însăși, îmi place libertatea copiilor de a se juca și a părinților de a nu se simți datori să îi oblige să zâmbească. Libertatea din care se nasc momente unice, veritabile, momente cu emoții nealterate, momente cu conexiune reală și de iubire necondiționată.

Rep.: Ce fel de pachete de servicii aveţi în acest moment?
L.S.: Toate ședințele foto sunt în format lifestyle și se axează pe surprinderea conexiunii dintre membrii familiei, a micilor momente de tandrețe. Se realizează fără recuzită, fără pretenția de cadre perfecte. În toate ședințele foto cu bebeluși sau copii sunt incluse cadre de familie, părinţi plus copii, în funcție de disponibilitatea celui mic. Am conceput cinci tipuri de pachete care să completeze cât mai bine familia: „Iubire în doi/Viitori părinți” – acest tip de fotografie se adresează familiilor la început de drum, „Momente din viața de familie” – se poate realiza acasă, la locul de joacă preferat sau în orice alt loc drag copilului, „Iubirea bunicilor” – fotografiile sunt focalizate pe conexiunea dintre bunici și nepoți), „Aniversare/eveniment” şi „Creștinare (aka. Botez)”. Acum, până în luna august, am conceput un pachet accesibil atât din punctul de vedere al costului cât și al timpului prin care vreau să le arat părinților că nu e nevoie de o organizare prea mare pentru o poveste în imagini și faptul că amintirile nu ar trebui să fie condiţionate de starea materială a părinților. O simplă ieșire în parc, băița de seară sau o oră de gătit împreună poate genera amintiri și momente minunate. Pachetul se numește simplu… „Copilărie.”
Rep.: Prin ce modalităţi puteţi fi contactată de persoanele interesate de „Jurnal de Familie”?
L.S.: Familiile care își doresc să scriem împreună povești la fel de frumoase mă pot contacta fie prin pagina dedicata de Facebook a proiectului „Jurnal de Familie”, fie prin website www.jurnaldefamilie.ro. Adresa de e-mail este laura@jurnaldefamilie.ro. Răspund mai greu la telefon, dar răspund, iar numărul unde pot fi abordată este 0751-111.631.
Rep.: Care e filozofia dumneavoastră de business? Sunteţi singură în acest business?
L.S.: Din fericire, nu sunt singură în acest proiect. Familia îmi este alături și mă susține la fiecare pas. În rest, la sesiuni sunt one woman show. Eu cred că fiecare familie are o poveste unică și fascinantă în privirea sa. Poveste care nu se poate spune în fotografii regizate, poveste care nu se poate spune într-un studio. Poveste care se poate scrie, însă, cu imagini reale, imperfecte, pline de emoție și de adevărul momentelor unice prin spontaneitatea lor și prin conexiunea profundă și reală dintre oameni. Îmi plac momentele de zi cu zi ale familiei. Asta e ceea ce îmi place să fac. Asta este ceea ce îmi doresc să ofer: să fotografiez fericirea.