FOTOGALERIE: Poveste cu final deschis (și fericit) al seriei „Poeți în dialog”

Cea de-a șasea și ultima întâlnire din cadrul seriei „Poeți în dialog”, organizată de Revista Vatra cu sprijinul AFCN, i-a avut ca invitați pe Zamfira Zamfirescu (din Târgu-Mureș) și pe Ovio Olaru (din Cluj-Napoca) la J’ai Bistrot.

Evenimentul a fost moderat de Senida Poenariu care le-a făcut celor doi autori o scurtă prezentare: „Avem de această dată două expresii poetice nu doar diferite, ci poate chiar opuse. O avem pe Zamfira, a cărei poezie denotă un spirit ludic, un spirit jovial care jubilează în timp ce își orchestrează efectele lirice și care cochetează, în timp ce Ovio Olaru și-a câștigat renumele de băiat rău, o voce radicalizată, fără prea multe artificii poetice, pe tonalități depresive și un imaginar care surprinde atât violența, cât și alienarea unei dezagregări globale.”

Moderatoarea a prezentat-o pe Zamfira Zamfirescu ca fiind o personalitate plurivalentă care se folosește de trei modalități artistice pentru a se exprima: pictura, poezia și fotografia. A debutat în 2000 cu volumul „Da” și nu s-a afiliat nici unui grup literar.

Poeta a citit atât texte din volumul „Da”, cât și poeme de dată mai recentă.

Ovio Olaru este poet și critic literar. A publicat volumele „Pilotul” (2014) și „Proxima B” (2017), ambele la Editura Charmides din Bistrița. În prezent, este doctorand al Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

„«Pilotul» e o carte dominată de obsesia clișeului, fie că vorbim de clișeu poetic, fie că vorbim de clișeu existențial. Scenariile postumane – SF, postapocaliptice – se împletesc cu scene violent amoroase. În «Proxima B» se păstrează preocupările adolescentine ale amorului, însă apar și regresiuni într-o copilărie dominată de violență și abuz. Scenariile postapocaliptice sau întreaga butaforie postumană de această dată e susținută de un idiom ce ține de astrofizică”, a menționat Senida Poenariu.

Îngeri, poezii și critică

Zamfira Zamfirescu a povestit și despre colaborarea neașteptată cu Emil Brumaru, menționând că în viața ei lucrurile importante se petrec din întâmplare. Cunoscutul poet a apreciat seria de picturi reprezentând îngeri pe care Zamfira Zamfirescu le-a postat pe Facebook. În urma unei corespondențe susținute, constând în îngeri pictați din partea Zamfirei Zamfirescu, și poeme din partea lui Emil Brumaru, cei doi au realizat în cele din urmă o expoziție comună la Cluj în urmă cu aproximativ două luni. Se preconizează și apariția unei cărți-album ca rezultat al confluenței dintre cele două forme de artă.

Alexandru Cistelecan l-a întrebat pe Ovio Olaru dacă își va asuma în continuare atât statutul de poet, cât și pe cel de critic literar.

„Îmi iau în serios și rolul de critic. M-ar interesa o groază de proiecte critice pe viitor. N-aș putea emite judecăți de valoare cu privire la ce-am făcut și ce fac în continuare în critică, dar mă duc orb înainte și văd ce iese” a răspuns Ovio Olaru. Totodată, la întrebarea Andreei Pop referitoare la identitatea literară de grup a generației de poeți de după 2010, Ovio Olaru a făcut câteva precizări și distincții: „După 2010, avem de-a face cu niște conștiințe poetice foarte diferite în tonalitate, în registru nu foarte, dar mai mult în imaginar față de douămiiști. Aceștia nu merită eticheta de generație tocmai pentru că ei au apărut organic în absența oricărui program și a oricărei solidarități generaționiste împotriva a ceva. Nu cred că merită titulatura de generație, pentru că orice generație are un manifest, dacă nu explicit, măcar implicit, dar merită titulatura de promoție. Nu mai avem același nod conflictual, nu mai este aceeași revoltă generalizată, ci mai degrabă solidaritate, prietenie, băiețeală, este cu totul altceva.”

Zamfira Zamfirescu a mărturisit că nu are nici un proiect editorial în vizor: „Nu am nici un plan decât pentru un viitor foarte îndepărtat. Nu scriu niciodată cu gândul de a tipări o carte sau de a publica într-o revistă. Nu îmi doresc să scriu pentru a fi văzută că scriu. Nu îmi fac proiecte. Dacă va fi să iasă o carte, va fi, dar nu știu când, nu știu când, nu mă zbat pentru asta. Când mă plictisesc de scris, mai fac câte-o fotografie.”

Prejudecăți despre poeți

Cei doi invitați au mai fost întrebați dacă li se pare că atmosfera din jurul poeților este una foarte tristă. Ovio Olaru a încercat să elimine anumite prejudecăți și clișee care viciază perspectiva față de poeții contemporani: „Există preconcepția că poezia ar fi un rai al nebunilor de legați, un coridor imens, la 5000 m altitudine, unde se plimbă îngândurați poeți, niște tipi cadaverici care nu fac decât să bea, să fumeze și să se bată unul pe celălalt pe spate. Nu e adevărat. Poezia nu mai este un job, nu mai e instituționalizată. E mai mult sau mai puțin o vocație. Poezia nu reprezintă nimic special, e doar un hobby, iar oamenii respectivi nu sunt neapărat foarte triști.”

Zamfira Zamfirescu a fost de părere că poezia nu se bucură de prea multă popularitate, iar vina este împărțită: „Cred că nu doar poeții sunt vinovați că stau și se citesc și se premiază între ei, ci și publicul care nu merge înspre ei, nu îi caută și nu îi apreciază destul.”

Ovio Olaru a declarat, de asemenea, că poezia este difuzată în timp real și circulă nestingherită, în special pe rețelele de socializare: „În prezent, un poet nu are cum să fie invizibil, indiferent ce face. Evident, dacă publică în revista școlii, e el inept, dar dacă se adresează pe Facebook, sigur găsește un public larg incredibil de repede.”

Andrei VORNICU