Mihai Moldovan, universalitatea vieții și a rădăcinilor ei

De fiecare dată când Mihai Moldovan își face apariția la vreun eveniment se lasă cu voie bună, dar și cu lucruri serioase, chiar dacă la prima vedere par niște ghidușii născocite pe moment. Cocoțat în brad la Muzeul din Idicel Pădure, călare „între părăie”, pe scena  „Balului Însuraților”, chiar și la televiziune, fiecare întâlnire cu rapsodul popular Mihai Moldovan  provoacă o stare de bună dispoziție.

De 17 ani stabilit la Ideciu de Sus

Recent l-am văzut la Răstolița la Festivalul Văii Mureșului și mai nou la „Târgul Băilor” de la Ideciu de Jos, comună în care s-a stabilit în urmă cu vreo 17 ani, și am mai stat un pic de povești, despre el și lumea trecută care încearcă să o readucă la viață.

„Sunt mutat la Ideciu de Sus din anul 2001, venit de la Idicel Pădure. Nu m-am rupt de  de satul meu natal, nici pomeneală, mai degrabă pot spune că am cucerit teren venind la Ideciu de Sus, sunt un fel de cotropitor. La Ideciu de Sus am cumpărat o casă săsească pe care am făcut-o românească în cele din urmă. Lumea m-a primit tare bine, chiar atunci la început, după ce m-am mutat, am și format un ansamblul pe nume „Clăcașii” din Ideciu de Sus”, ne-a povestit Mihai Moldovan.

„Stați un pic că doar lumea e foarte frumoasă”

Când a poposit Mihai în Ideciu de Sus, a adus cu el zestrea jocurilor populare de mult uitate, mai puțin de el,  prea puțin prezente pe vreo scenă la un festival, înlocuite de un repertoriu modern, lipsit pe alocuri de farmecul tradițional.

„Eu cunosc multe jocuri. Cine e interesat de ele le arăt cu mare drag. Văd că acum e plină lumea de tot felul de jocuri,  de cei care cântă la lai la. Eu încerc să le arăt altceva la oameni ,  la lumea de pe bină (scenă) și lumea de dincolo de bină. Sunt tot fel de „dansuri” mai nou. În Ideciu de Sus au fost mulți sași, au fost dansuri săsești, iar când am venit eu, în urmă cu 17 ani, am adus ceva nou. Le-am arătat oamenilor care sunt dansurile românești cele adevărate. Tot timpul le-am adus celor din Ideciu de Sus, celor tineri în special, tot felul de noutăți, altceva decât vezi la toată lumea care se țin mari folcloriști. Eu pot să le arăt altceva. Mereu le spun: stați un pic că doar lumea e foarte frumoasă, să fi cu oameni pe lângă tine, cu glume, răsete, treburi. Acum doar vezi cum cântă tot felul șa lai la. Și eu pot cânta astfel de „melodii”, dar haidați să vă ară ce nu ați mai văzut până acum. Degeaba cauți pe internet, ce fac eu  nu găsești, lucruri, tradiții, dansuri ce le arăt eu pe unde mă duc. Le-am arătat la edițiile trecute ale târgului de la Ideciu cum era cătănia, cum se făcea numerușu, am făcut aici ospățul și multe altele”, ne-a povestit Mihai Moldovan.

„Ați făcut și voi o dată frumoasă România”

Munca de lămurire a tinerilor dusă de Mihai Moldovan este una binecunoscută , mereu își  aduce cu bucurie  aminte de vremurile în care împărtășea cu ei dragul de vechile obiceiuri.

„M-am întâlnit cu cei care au fost prima dată  în ansamblu, au la rândul lor copii, sunt plecați în străinătate și îmi spun : Nea Mihai ce dor ne e de vremurile acelea. Mi-s tare dragi copii, îmi place să le arăt tot felul  dar mulți dintre ei nu au astâmpăr, nu au răbdare ca să le poți explica, cum sunt copii mei, Ionuț, Veronica, Septimiu, care au fost de la început, dar sunt alții care se supără de la început și nu mai vin, alții se mai domnensc, se plâng că nu sunt plătiți. Nu-i bai, ce am făcut cu ei a rămas imortalizat în poze.  De fiecare dată le făceam poze și le spuneam mai târziu:  uite, ați făcut și voi o dată frumoasă România”, ne-a spus Mihai Moldovan.

Dansurile reprezintă pentru Mihai legătura spirituală cu strămoșii, unele dintre acestea știute doar de el.

”Sunt multe jocuri care acum nu se mai fac, cum e Bătrâneasca, Zdroboleanca, Cernuta, Lăzasca, Iepureasca, Rața, care  nu le mai prea auzi jucându-se în ziua de azi. La fel și Cățeaua, un joc adus de departe , de pe timpul Daciei, la fel ci Cipărușul, care se juca la comandări, la morți se juca. Dacă ar fi și cerere, să fie cineva interesat, să zică hai mă Mihai cu ale tale ponturi și încolo și încoace,  m-aș duce cu mare drag, dar fac o singură dată pe an, în rest nu prea e interesată lumea”, afirmă Mihai Moldovan.

„Eu nu mă tem de un lucru adevărat”

Lui Mihai îi place mereu să spună: „facem mai mult glume pe loc, doar așa vorbea pe vremuri lumea”, lucru adeverit și în ce privește Cătălina, cel mai nou personaj conceput de Mihai.

„Oamenii nu conștientizează că omul,  în orice  moment e de gata de plecare. Unii mai spun: nu se poate astăzi, uite  ce vreme bună e, cum să plec pe o astfel de vreme. Nu ști când te pălește Cătălina și te-o secerat. Dar noi nu știm decât să râdem de ea, de Cătălina, dar mai degrabă ea își bate joc de noi. Cătălina e ceva simbolic. La oameni nu le vine să creadă de multe ori că ea poate veni în orice moment.Tu ești de fapt azi tot un ochi și-un zâmbet dar de fapt nu ești nimic. De aceea și popii mai spun: pregătiți-vă că nu se știe când și de unde vine, că dacă ar ști lumea, ar  fugi de numa numa. Că o mai bruschez, o mai dau de pământ pe Cătălina, e un fel de glumă pentru cei care o înțeleg. În schimb alții se tem și fug. Eu nu mă tem de un lucru adevărat, și dacă pot râd și atunci. Multă lume spune că e inedit ce fac eu cu Cătălina. Normal că e inedit dacă eu pot face spectacol și cu Moartea pe scenă. Unii pot spune că mă pun bine cu ea ca să mă mai amâne, chiar mă bucur că spun asta. De fapt mesajul este unul simplu, bucurați-vă de viață atâta câtă e”, și-a încheiat Mihai Moldovan povestea despre Cătălina.

La finalul discuției, Mihai ne-a spus cu același tâlc caracteristic o ultimă pățanie cu Cătălina: „Vezi că vine la tine Cătălina. Lasă să vină, că o iau la joc”, a spus râzând Mihai Moldovan.  Chiar a jucat-o, ne-am convins pe viu de asta la Festivalul Văii Mureșului.