Lumea fotbalului a devenit demult o afacere. Într-un an în care s-a disputat o ediție a Campionatului Mondial, mai toate celelalte întreceri au trecut pe planul secund, sau chiar neglijate. Fotbalul din România suferă deja de mai mult timp de un anonimat aproape total. Rareori mai reușește câte o echipă de club să scoată capul în Europa, dar și acelea cu jucători străini în prim plan. Cei câțiva care au cât de cât valoare își caută un viitor la echipe de peste hotare, pentru un venit care să le asigure un viitor mai prosper, lor și familiei. Cândva fotbaliștii aveau în primul rând pasiunea jocului, fapt petru care se creau relații între jucătorii unei echipe, multe relații de durată, unele care se păstrează și la vârste înaintate. Astfel de colective s-au format și la Târgu-Mureș. Unul dintre acestea este cea dintre foștii coechipieri ai formației Sănătatea, condusă de fostul antrenor Gheorghe Kanyaró și fostul căpitan al echipei, dr. Ioan Szász. Această adevărată familie a organizat la sfârșitul săptămânii o inedită întrunire. După o scurtă „miuță”, cei prezenți au participat la o masă festivă, invitați de fostul jucător al echipei, Vasile Stroia. Foștii coechipieri au rememorat amintiri plăcute, dar și neplăcute despre anii petrecuți împreună la echipa care se antrena pe terenul din cadrul UMF unde acum se află sala de tenis și două terenuri sintetice de minifotbal, dar își disputa meciurile „în deplasare”.
Salvată la echipă cometă Sănătatea, prietenia
Clubul Sănătatea a fost înființat în anul 1976, finanțat din fonduri locale din sănătate. În lot s-au aflat mai mulți jucători talentați, unii care au activat și la fosta AS Armata. Deși a activat pentru scurt timp, datorită concurenței acerbe, greu se putea intra în primul unsprezece. Datorită lui Gheorghe Kanyaró, fratele lui Attila, un mare talent al ASA-ului anilor 70, nevoit să renunțe din motive medicale, au ajuns la Sănătatea Emil Nae, Mircea Pop, dr. Ioan Szász, Vasile Stroia sau Ludovic Kiss, ajunși în scurt timp jucători determinanți ai echipei. În ediția 1976–1977 Sănătatea a câștigat campionatul orășenesc cu un golaveraj record 148-8, iar în anul următor, în campionatul județean a terminat pe locul 5, după Sticla Târnăveni (câștigătoarea seriei), Electromureș, Metalotehnica și Lemnarul, toate cu prezențe ulterioare în C. Deși devenită o promisiune, o amenințare chiar pentru adversare, datorită situației financiare precare, echipa s-a desființat, iar jucătorii care nu au renunțat au ales alte echipe, ca IRA, Electromureș, Viitorul Prodcomplex, etc. Astfel, un club care promitea foarte mult, o echipă în care componenții practicau fotbalul doar din pasiune a dispărut după doar trei ani. Un episod parcă în reluare în zilele noastre, când foste campioane sau vicecampioane au dispărut pur și simplu.
Unii dintre componenții de la Sănătatea au ajuns totuși totuși să evolueze în ligile superioare. ,,Îmi aduc aminte un meci amical memorabil cu AS Armata din perioada când juca în Cupa UEFA. A fost o mare sărbătoare pentru noi că am învins echipa generației de aur din care făceau parte Nágel, Unchiaş, Szöllősi, Ispir, Nagy Miki, Bölöni, Both Gyuri, Hajnal, Pâslaru sau Fazakas. Din păcate echipa nu a mai putut continua și fiecare și-a văzut de drum, dar am rămas prieteni”, spune organizatorul întâlniri, Gheorghe Kanyaró, care va împlini în 29 august vârsta de 76 de ani.
Cu nostalgie își amintește de acei ani și cel care a organizat masa festivă. ,,Pe lângă faptul că tatăl meu juca fotbal cu fratii Incze, Gheorghe Gierling, Dominic Vakarcs, sau Szöllősi, eu nu am fost influențat de către el să joc și eu fotbal. Atunci se organizau meciuri între străzi și cartiere. Făceam parte din echipa cartierului Bălcescu și acolo m-au remarcat. Îmbucurător, după 40 de ani ținem relația cu foștii coechipieri de la Sănătatea și prietenia noastră rezistă și acum, lucru care acum nu se mai întâmplă”, au fost cuvintele lui Vasile Stroia, fiu al unui fost jucător și antrenor din anii ’40-’50, Alexandru Stroia.
Aceste rânduri au urmărit doar să arate diferența dintre conducătorii și sportivii de azi, față de cei din urmă cu decenii. Unii nu s-au schimbat, alții da.
