Dr. Simona Tivadar demontează mituri legate de alimentație și face o recomandare: „Chiar și boala și moartea ar trebui luate mai puțin în serios”

Dr. Simona Tivadar a fost prezentă la cea de-a cincea ediție a Salonului de Carte Bookfest Tîrgu Mureș, unde și-a lansat volumul „Medicină, nutriție și bună dispoziție”, publicat la Editura Humanitas. Autoarea abordează cu un umor spumos și cu o inteligență critică multe dintre subiectele la zi ale nutriționiștilor care au invadat piața tot mai aglomerată a celor pasionați sau disperați după un trai sănătos și o alimentație corectă. Formația riguroasă de medic a Simonei Tivadar oferă argumentele pe care cei mai puțin instruiți nu le au, și insistă asupra importanței de a verifica sursele de informare.
Simona Tivadar a oferit în cadrul unui interviu o mostră din cunoștințele sale și a subliniat importanța unei atitudini detașate față de evenimentele vieții, din care nu trebuie să lipsească umorul.

Reporter: În momentul de față multă lume e foarte preocupată sau chiar isterizată de o alimentație cât mai sănătoasă. Sunt curios în ce măsură bucătăria noastră tradițională este sănătoasă sau ar trebui să o reajustăm.
Simona Tivadar: Bucătăria noastră tradițională este extrem de sănătoasă pentru că nu trebuie să facem confuzie între bucătăria românească tradițională de sărbătoare și bucătăria de zi de zi. Sunt două lucruri foarte diferite. În credința ortodoxă, și majoritatea românilor și a strămoșilor noștri au crescut și au funcționat în această credință, jumătate din zilele anului sunt de post, ceea ce înseamnă interdicție la grăsime cu excepția zilelor în care era dezlegare la untdelemn. Adică felul penibil în care se ține post în ziua de astăzi, cu cartofi prăjiți și crenvurști de soia ar fi oripilat-o complet pe bunica mea și pe bunica oricărui om. E o porcărie. Mâncarea era austeră, puțină, bazată pe leguminoase, și complet lipsită de grăsimi. Astfel, jumătate din zilele anului nu se mănca grăsime, ci legume și leguminoase și se mânca puțin, iar în cealaltă jumătate a zilelor anului se mânca mâncare normală, adecvată efortului fizic pe care oamenii îl făceau. Aceștia nu mâncau mâncare de ospăț în fiecare zi, după care stăteau. Oamenii mâncau și munceau fizic. Problema este dublă: este legată nu numai de felul prost în care mâncăm, adică vrem să mâncăm ca la ospăț în fiecare zi, și vrem să nu facem nici un fel de efort fizic, în nici o zi. Rezultatul este că: ne îmbolnăvim, ne îngrășăm, ne prostim, îmbătrânim mai repede, și e normal. Ne suprasolicităm organismul. E ca și cum ați încărca un telefon la 360V în loc de 220V.

Rep.: Când a început să vă preocupe această temă și v-ați decis că vreți să lucrați în domeniu?
S.T.: Eu nu fac parte din această categorie care și-a ales meseria din preocuparea pentru nutriția sănătoasă. Eu sunt doctor. Eu nu sunt nutriționist, sunt medic specialist în diabet și în boli de nutriție. Am dat un rezidențiat în ’91, l-am luat, am luat această specialitate la rezidențiat. De-a lungul timpului, înainte să fie isterie și să fie modă, am făcut multe demersuri, de exemplu pentru introducerea nutriției în școli, adică lucruri care privesc specialitatea mea, la fel cum un pneumolog trebuie să lupte împotriva fumatului încă de când își ia diploma, nu după ce devine isterie și modă. E o modă în ultimii 10 ani, de când tot felul de impostori aberează pe Internet și dau sfaturi, și a devenit isterie. Dar isteria este doar la nivel de declarație, nu este la nivel faptic. În fapt se mănâncă prost, se mănâncă mult, se mănâncă într-un orar complet greșit, ca dovadă suntem din ce în ce mai grași, mai sedentari, mai bețivi, copiii noștri sunt din ce în ce mai obezi. Deci toată isteria și preocuparea este aparentă și superficială, ea nu este reală. Nu văd femei care s-au întors la a găti acasă din preocuparea de a găti ceva sănătos. Preocuparea este să găsească în magazine lucrurile gata făcute, sănătoase. Nu se poate. Ambalarea produselor presupune un anumit grad de chimizare.

„Isteria E-urilor este o isterie falsă”

Rep.: Una dintre marile probleme nu este și faptul că alimentele devin din ce în ce mai suprasaturate cu E-uri, cu tot felul de conservanți și devin tot mai greu de găsit produsele originale, bune?
S.T.: Nu. Vedeți, tocmai ați enunțat un șir de legende urbane, de credințe false: alimentele sunt suprasaturare în E-uri. Păi, vitamina C e un E. Oxigenul este un E. Deci, isteria E-urilor este o isterie falsă, lansată cu un anumit substrat. N-a fost ceva gratuit această isterie. Există reglementări foarte clare, pentru că doza face substanța la orice. Sunt substanțe care în doză mică ne sunt foarte binevenite, și aceeași substanță, în doză mare, ne omoară. De exemplu, apa. Oxigenul este vital, dar dacă este mai mult decât trebuie, te omoară. Ce pretenție poți să ai de la o industrie care trebuie să hrănească o populație concentrată într-un oraș cu 2 milioane de locuitori? Să-și facă fiecare grădina lui? Nu ai cum. Este în final un tribut adus faptului că locuim la oraș. Nu te împiedică nimeni să îți cumperi ingrediente de calitate și să-ți faci de mâncare de calitate. Dacă vrei să cumperi mâncare gata preparată, că acolo este vorba de mulți conservanți și de substanțe chimice care să păstreze mâncarea aia nealterată, atunci sigur că nu ai cum să cumperi mâncare gata preparată pe care să o mănânci direct fără ca ea să nu aibă niște conservanți în ea, niște substanțe care să o păstreze și să împiedice bacteriile să se dezvolte, ca să nu ne îmbolnăvim și să murim dacă o mâncăm. Acestea sunt numai legende urbane, numai falsuri.

Rep.: Atunci de ce din ce în ce mai multe legume și fructe pe care le cumpărăm din supermaketuri și hipermarketuri nu au nici un gust și nu se pot compara cu cele luate de la piață?
S.T.: Vă înșelați și aicea. În primul rând, contează foarte mult la o legumă sau la un fruct dacă îl mănânci la temperatura camerei sau dacă îl mănânci rece. Dacă îl mănânci rece, aromele lui se vor diminua semnificativ. Ceea ce înseamnă că atunci când te duci în piață, roșiile miros și au un anumit fel de gust și, când le cumperi din supermarket, unde sunt ținute la 8 grade C, vor avea cu totul alt gust. Pentru că le iei și te duci acasă, le pui în frigider, le iei apoi de-acolo, le mănânci și zici că n-au nici un gust. Încearcă să le lași și să le mănânci la temperatura camerei. Asta una. În al doilea rând, sunt tot felul de soiuri. Cu cât sunt mai lemnoase, cu cât au mai multă lignină, cu atât rezistă mai mult în conservare. S-au selectat acest fel de soiuri. Dacă vreți să știți, în anii ’60-’70, până spre ’80, țăranii furau de rupeau azotul de la cooperativa agricolă de producție și îl turnau cu sacii peste pământurile lor pentru că se făceau frumoase legumele și zarzavaturile. În afară de asta, sincer, eu nu mănânc în casa unui om a cărui toaletă nu aș folosi-o. N-aș mânca cu furculița cu care el mănâncă. Sunt foarte mulți oameni la care toaleta, condițiile de igienă, spălatul pe mâini sunt dincolo de deficitare. După ce el a fost la toaletă în curte și nu s-a spălat pe mâini, sincer, eu nu vreau să mănânc brânză și roșii. Vreau să le mănânc în condițiile de igienă care să nu mă omoare. Trebuie să fim foarte circumspecți cu toate aceste afirmații. Sunt fructe foarte bune și foarte bune la gust în supermaketuri. Pentru că de multe ori, de unde credeți că ajunge fructul ăla în supermaketuri? De la un producător. În funcție de cât a fost de onest acel producător și de ce soi a crescut, ele sunt mai bune sau mai puțin bune, mai gustoase sau mai puțin gustoase. Ai pretenția să mănânci roșii în februarie? Dacă ele nu vin de la emisfera sudică a planetei, unde e vară, vei mânca unele crescute la o lumină artificială, într-un sol artificial, pentru că în Europa e iarnă. Atunci, ce pretenții poți să ai? Limitează-ți pretențiile la ce trebuie să fie, la a mânca fructul și leguma respectivă cât mai mult în sezonul lor. Și atunci vor fi foarte gustoase și foarte bune.

Ingredientul indispensabil pentru o viață sănătoasă

Rep.: Pe lângă o alimentație sănătoasă, care ar fi doza zilnică de râs pe care o recomandați și care este vitală fiecărui om?
S.T.: La fiecare întrebare la care răspunzi, la fiecare lucru pe care îl vezi trebuie să zâmbești, trebuie să poți râde. Chiar și boala și moartea ar trebui luate mai puțin în serios. Ceea ce în zilele noastre se numește tehnică de meditație, de relaxare, de mindfulness, toate astea reprezintă de fapt distanțarea ta față de evenimentele inerente ale vieții, pentru că viața nu poate să fie numai veselă și să sari într-un picior încontinuu, pentru că ar fi ridicol. Dacă reușești să faci un pas în spate, să te privești pe tine autocritic și să râzi de tine și de societate și de toate neajunsurile ei, atunci viața e mai senină. Dacă numai de înverșunezi și te superi, bineînțeles că atunci și trupul tău va reacționa printr-o sumă de hormoni și de substanțe pe care le face pentru adaptarea la stresul din ce în ce mai mare și asta duce spre rău și spre agravarea bolii. Fiecare trebuie să-și găsească distanța de la care trebuie să privească evenimentele, inclusiv pe cele din viața lui. Un pic de autoironie și să nu te iei așa de în serios. În fiecare dintre noi zace un Einstein, un Bun Dumnezeu, un laureat al Premiului Nobel. Fiecare om este în individualitatea lui foarte valoros, dar trebuie să nu se ia așa de tare în serios pentru că atunci devine ridicol și înverșunat și se pierde farmecul vieții.

A consemnat Andrei VORNICU