INTERVIU. Actrița Silvana Negruțiu, în așteptarea debutului în film: „Eu cred foarte tare că orice se întâmplă cu un scop și că toate vin la timpul potrivit“

Actrița târgumureșeană Silvana Negruțiu se află în clubul select al tinerilor care au reușit să se impună în peisajul teatral dinamic, dar nesigur din punct de vedere financiar, într-un sistem care îi refuză pe cei mai mulți, pe o piață artistică ce nu poate asimila numărul ridicat de absolvenți de actorie pe care școlile de teatru îl produce în fiecare an.

Silvana Negruțiu a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul UNATC, specializarea Arta actorului, a făcut un master la aceeași facultate, iar colaborările timpurii cu Andrei Șerban i-au deschis calea către Teatrul Bulandra, unde este în prezent angajată. Totodată, face parte din echipa Centrului de Teatru Educațional Replika din București, alături de care produce tot mai multe spectacole care se înscriu în circuitul festivalier și circulă în turnee prin țară.

Unul dintre cele mai recente spectacole, „Familia fără zahăr“, în regia lui Radu Apostol, a participat la Festivalul de Teatru Piatra Neamț. Succesul de care s-a bucurat reprezentația a reconfirmat faptul că Silvana se află pe drumul cel bun.

Reporter: Cum a fost pentru tine 2018 până acum, din punct de vedere profesional?
Silvana Negruțiu: Am senzația că, din anumite puncte de vedere, a fost mai lejer decât 2017, care a fost ultra-plin, poate fiindcă fiindcă în 2017 știam mai din timp că sunt niște turnee, sunt niște premiere de scos, sunt niște festivaluri la care particip, și le aveam în cap dinainte. Acum, în 2018, au apărut pe parcurs, și probabil că neavând imaginea de ansamblu de la început, mi s-a părut un pic mai lejer. N-am avut atâta umblătură ca anul trecut. Dar repet la două proiecte la Bulandra, unul dintre ele sper să iasă în octombrie sau noiembrie cel târziu, e vorba de „Pisica pe acoperișul fierbinte“, în regia lui Dinu Cernescu. Al doilea proiect este „Pasărea albastră“ care probabil va mai dura până va ieși fiindcă e un text greu și am făcut o pauză la repetiții din anumite rațiuni de organizare ce țin de teatru.

Rep.: Cine va fi regizor sau regizoare?
S.N.: E o regizoare foarte tânără, Irina Banea, care mai are un spectacol care se joacă la Bulandra. Este vorba de „Incendii“, spectacolul ei de licență.

Rep.: La nivel de regie, preferi să lucrezi cu oameni mai apropiați vârstei tale sau cu oameni mai experimentați, mai seniori?
S.N.: Nu-mi dau seama dacă am o preferință în sensul ăsta. Îmi place să lucrez cu oameni cât mai diferiți pentru că îmi place să învăț lucruri, să văd modalități diferite de a trata subiecte sau alegeri pe care un regizor le face. Consider că am lucrat bine cu toți regizorii. Acum chiar sunt între extreme, pentru că Irina e cu câțiva ani mai mică decât mine, iar domnul Cernescu e un senior-senior. Până acum am fost între. E interesant pentru că e foarte diferit, de fapt, dar fiecare are ceva de spus în felul lui personal.

Rep.: Cei mai tineri riscă mai mult, experimentează mai mult? Ce e diferit în energia lor?
S.N.: Cred că e curiozitatea. Cei mai experimentați au niște formule pe care deja le știu. Cei mai tineri au curiozitatea de a și încerca să vadă ce merge mai bine, ce se potrivește mai bine, fiindcă acum se formează. Asta e diferit.

Rep.: Mi-ai spus că ai mai fost la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț. Ce sentimente te leagă de acest loc?
S.N.: E al treilea an consecutiv în care vin și a devenit ca o tradiție de care mă bucur foarte tare. Mi se pare foarte frumos ce se întâmplă cu teatrul de-aici. Vorbesc cu colegii mei actori de-aici care lucrează foarte mult și cu oameni foarte diferiți și importanți, și fac multe spectacole cu care se și plimbă. Îmi face plăcere să fiu aici și mă bucur de fiecare dată când fac parte dintr-un spectacol selecționat la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț.

Rep.: La ce festivaluri ai mai fost anul ăsta?
S.N.: Anul ăsta am fost cu două spectacole la Festivalul de Teatru Nou de la Arad, am mai fost la Timișoara, voi mai merge la Sibiu, la Bucharest Fringe și FNT. În noiembrie vom merge cu „Rovegan“ la Satu Mare. Ar fi trebuit să mergem și la Festivalul de la Oradea, dar nu s-a mai întâmplat. Se și suprapun multe evenimente și e dificil de împărțit programul. De obicei, cine selecționează primul are prioritate.

Centrul Replika, o a doua casă

Rep.: Anul trecut, când am vorbit cu tine mai pe larg la București, îmi spuneai de provocări de care îți doreai să ai parte în viitor, fiindcă până în acel moment ai obținut cam tot ce ți-ai dorit. Ce ți s-a întâmplat anul ăsta deosebit în acest sens?
S.N.: (râde încurcată) După ce-am citit interviul pe care mi l-ai luat atunci, pare că sunt super realizată. Slavă Domnului, am reușit să fac cam ce mi-am dorit. Încă nu s-a întâmplat cu filmul, față de care rămâne o curiozitate și o dorință. S-a întâmplat că în 2017 am intrat în echipa de la Centrul de Teatru Educațional Replika și anul ăsta s-a împământenit și mai tare relația cu echipa. Am învățat foarte multe lucrând acolo alături de colegii mei. Proiectele pe care le facem m-au făcut să văd lucrurile și din spate, ca organizare, ca pași pe care trebuie să-i faci ca să scoți un spectacol, să întreții un spațiu, sacrificii, o prietenie foarte profundă care ne leagă pe toți și care e îmbinată cu planul profesional. În 2018, cam ăsta e cel mai mare lucru și foarte important care mi s-a întâmplat.

Rep.: Referitor la film, ți-ar plăcea să faci parte, de exemplu, din programul 10 pentru Film din cadrul TIFF?
S.N.: Da, mie mi-ar plăcea cam orice pentru că nu m-am dat în spate de la nici o oportunitate care s-a ivit, în măsura în care se potrivea cu timpul și nu încurca în altă parte. Sunt cam yes woman (râde). Sigur că sunt interesată și curioasă de orice oportunitate de genul ăsta care se ivește. Apropo de 10 pentru Film, a fost cineva care s-a gândit la mine să mă propună, dar din păcate n-am un reel făcut, n-am o prezentare gata și m-am gândit că dacă n-am filmat nimic nu știu ce reel să fac. M-am bucurat că a fost cineva care s-a gândit la mine. În același timp, eu cred foarte tare că orice se întâmplă cu un scop și că toate vin la timpul potrivit. N-a fost o decepție foarte mare că n-am ajuns acolo. Dacă va fi să ajung, voi ajunge cu siguranță.

A consemnat Andrei VORNICU