FOTO: Investiția ROMGAZ la Iernut – “Dintr-un televizor cu lămpi, într-o plasmă super meseriașă”

8 octombrie 2018

Lucrările de construcție a noii centrale termoelectrice de la Iernut, un proiect dezvoltat de cel mai important producător autohton de gaze naturale, SNGN Romgaz SA Mediaș, sunt finalizate deja mai bine de jumătate. O vizită pe șantierul din orașul mureșean ne-a dezvăluit și mai clar dimensiunea investiției care va fi dată în funcțiune în 2020. Proiectul care beneficiază de finanțare din sursele proprii ale beneficiarului și din fonduri ale statului, prin Planul Național de Investiții, este considerat, la ora actuală, cel mai important din sectorul energetic, valoarea sa cifrându-se la aproape 269 de milioane de euro, fără TVA. Constructorii centralei care va avea o capacitate instalată de 430 MW – la fel ca vechea – sunt Duro Felguera, Spania, și Romelectro, România.

Puțin după ora 16.30, ne încolonăm spre poarta Sucursalei de Producție Energie Electrice, șiruri mai înalte sau mai scunde de veste verzi fosforescente, cu capetele “luptându-se” cu căștile de protecție albastre pe care reprezentanții beneficiarului investiției, SNGN Romgaz, ni le-au pus la dispoziție.
În zare vedem silueta ușor atinsă de cei 50 de ani de când e în funcțiune a vechii Centrale Termoelectrice de la Iernut pe care de pe un banner albastru putem citi denumirea sucursalei rebotezată după ce a fost preluată de Romgaz în 2012, în contul unor datorii, de la Electrocentrale București.
Pentru comparație, ne oprim prima dată în incinta vechii centrale, cu ciclu clasic, în sala mașinilor, la cota 8. Grupurile de la Iernut sunt primele grupuri cu puteri unitare de 100 MW din sistemul energetic românesc, ceea ce la timpul lor au reprezentat o noutate, o performanță.

La începutul pasarelei situate cam la înălțimea unui bloc cu 2-3 etaje, pe un traseu stabilit, cu reguli foarte stricte, explicațiile ne sunt date de Dorel Călian, directorul sucursalei, și de Angela Bircea, directorul tehnic.
“Primele patru grupuri sunt grupuri de 100 MW, cu turbine cehești, iar următoarele două, de 200 MW, de proveniență URSS. După cum vedeți, instalațiile încă arată bine, aceasta înseamnă că, de-a lungul timpului, oamenii și-au făcut bine meseria, existând în această centrală, zicem noi, chiar un cult al energeticienilor”, ne arată Dorel Călian șerpii de conducte, tancurile imense, de fapt turboagregatele și multe, multe echipamente care făceau această fabrică de energie să funcționeze.

“Suntem într-un televizor cu lămpi și o să intrăm într-o plasmă super meseriașă.
Acesta este cazanul, aceasta e turbina, generatorul. Acolo se prepară aburul”, ne completează informațiile Angela Bircea.
Peste cuvinte se așază zgomotul infernal al unității cinci, un turboagregat de 200 MW care mai e încă în funcțiune. Ne fuge gândul la generațiile care au lucrat aici, mai ales că Dorel Călian își amintește de timpurile când Liceul Energetic era păstorit de centrală termoelectrică și asigura meseriașii de care aceasta avea nevoie. Din birourile situate la aceeași cotă se văd deja structurile viitoarei centrale. La fel ca în centrala veche, oamenii sunt încă la muncă, zeci de utilaje sunt manevrate pentru a ridica structuri, grinzi, module și alte componente care vor completa ca într-un puzzle noua uzină de energie electrică și termică.
„Venim cu un aport de putere într-o zonă deficitară a nord-vestului României. Este un proiect care, în mare măsură, înlocuieşte un echipament şi o centrală veche de peste 50 de ani, cu o tehnologie foarte modernă. Aş putea să spun că tradiţia energetică de la Iernut va fi continuată pentru următorii 30-40 de ani, ceea ce este un lucru foarte important, nu numai pentru Romgaz, ci şi pentru toată România”, am mai adăuga pentru a uni centralele cele spuse de Balázs Béla, managerul de proiect CTE Iernut.

Coborâm spre nou, spre șantierul Duro Felguera – Romelectro.

“A fost o muncă foarte grea, dar din punctul meu de vedere va ieși o construcție frumoasă, utilă și absolut necesară Sistemului Energetic Național”,
Adrian Volintiru, director general SNGN Romgaz SA Mediaș

Pe șantierul centralei cu ciclu combinat

*Dorel Călian (stg.) și Sorin Ilca (mijloc)*

La poarta șantierului, îngrădit și descuiat ne întâmpină Sorin Ilca, directorul de șantier din partea Romelectro, și Vincente Ramon, directorul de șantier din partea companiei spaniole Duro Felguera. Ni se face un scurt instructaj pentru protecția pe șantier, dar cert este că trebuie să ne ferim de pericole de la capete până la tălpi. Pe șantier sunt acum și angajații firmelor subcontractante, cărora li s-a încredințat lucrările de specialitate. Observăm utilaje Geiger, Felbermayr, Manitou etc. Cu angajații antreprenorului general, sunt în jur de 200 de oameni care sunt implicați în lucrări. Aceasta e și media, atunci când nu sunt lucrări de anvergură – cum este turnarea de 450 de tone de betoane într-o singură zi.
Toată zona este acum o platformă care să poată susține lucrările, mai ales că se lucrează cu utilaje care pot să susțină o greutate de sute de tone.
Trecem pe lângă stive cu tot felul de echipamente. Sorin Ilca ne explică că sunt elemente galvanizate, o proprietate adusă materialului metalic de a oferi protecție la coroziune. O altă stivă, altă explicație – “Aceste elemente sunt panouri de cazan care au deja atașate elementele de structură și peste ele și partea de izolație termică, în așa fel încât în zona de montaj activitatea să fie cât mai redusă”, spune directorul de șantier al Romelectro.
Ne prezintă apoi cazanele. “Structura cazanelor este modulară, având înățimea de 24 de m, la grinda de sus, dar vor urma montarea echipamentelor termo-mecanice principale. Coșul va ajunge la o înâlțime de 45 de m, iar structura secundară se va atașa. După cum se vede, acum avem introduse părți ale modulelor de presiune care sunt acele elemente cu liniriatate verticală, de culoare închisă”, ne explică Sorin Ilca.
În total vor fi patru, cel de-al doilea cazan fiind în curs de finalizare.
Ne oprim într-o zonă sigură, pe linia mediană a construcțiilor unde vin completările despre construcțiile civile care se desfășoară în prezent.

“Sunt patru linii de turboagregate pe gaze care sunt cele din extremități, iar pe linia de mijloc, unde vedeți această armătură pornită din beton, este linia turboagregatelor pe aburi. Partea din spate care se ridică pe structura de beton este clădirea electrică și de comandă a echipamentelor, iar această structură metalică, care va ajunge la înălțimea de 27 de m, este viitoarea sală a turbinelor. Ea are o suprafață de 6.000 de mp, o lungime de 150 m x o lățime de 38 m, la interior”, își continuă prezentarea directorul de șantier Romelectro.

Vincente Ramon ne prezintă echipamentele – generatorul, care va face legătura cu patru transformatoare, reductorul care este legătura dintre turbină și generator, partea principală – turbina cu gaz, un container galben pe stânga unde este partea de comandă electrică și electronică a componentelor de turbină și generator.
Cele două generatoare pe aburi sunt deja în șantier până în octombrie – noiembrie vor să fie cu ele pe poziții.
Directorul de șantier spaniol recunoaște că spațiul reprezintă una dintre cele mai restricții ale șantierului deoarece este foarte limitat, îngust.
Înaintăm spre partea opusă a șantierului, unde Sorin Ilca vorbește despre o structură de cazan folosind un epitet delicat – zveltă, înainte de a ne dezvălui ce stă în spatele tuturor acestor schelete metalice, coloane dreptunghiulare, tot metalice, fundațiilor care unele abia se mai zăresc.
“Dacă aparent acum lucrurile arată evoluat, așa cum s-a subliniat, a fost foarte multă muncă executată în amănunt. Alinierea acestor turboagregate, generator, reductor și turbină, inclusiv cu cazanul și cu coșul de fum, se fac în parametri foarte stricți, vorbim de zecimi de milimetri, atât ca planeitate cât și ca așezare în axă. Aici au fost lupte puternice între constructor și montor ca să atingem aceste elemente”, ne povestește directorul Romelectro.
Mai încolo modulele sunt deja introduse în interior.
Ajungem și în fața structurii clădirii electrice și de comandă. Una clasică din beton armat care se va ridica pe două nivele. “Acolo, după asigurarea echipamentelor de comandă și control, va fi și blocul operațional în care vor fi angajații care vor opera noua centrală termoelectrică”, continuă Sorin Ilca.
Aproape de colțul șantierului se află structura fundațiilor pentru transformatoarele auxiliare care vor livra energie electrică în centrală pentru acționarea echipamentelor. Până acum s-au ridicat zidurile antifoc care sunt obligatorii
Vor fi șapte astfel transformatoare.

Două macarale, de 500 de tone, respectiv de 600 de tone, ridică în același timp o structură bloc de 30 de tone, la care sunt atașate două grinzi laterale, fiecare de 75 tone. “Doar ca să îl ridicăm stabil, în poziție verticală”, ni se explică acțiunea complicată.
Vizita noastră pe această parte de șantier se încheie la stația de demineralizare a apei, necesară pentru a menține conductele curate și, implicit, viitorul randament al centralei care va fi de 56 % față de actuala centrală, al căreia se situează între 35-39 %. “Aici sunt fundațiile pentru stația de demineralizare a apei, această stație va fi una din oportunitățile oferite de beneficiar de a prelua apa de răcire din zona prizei de Mureș, după aceea să treacă în canalele existente și să se întoarcă. Cealaltă oportunitate a fost furnizarea gazului din stația de aici și ieșirea către zona Transelectrica”, a completat prezentarea Sorin Ilca.
Ultimul punct de pe șantierul Duro Felguera-Romelectro e în apropierea unității 5 a vechii centrale, dar exact pe latura care nu mai face parte din șantierul mare.

În zonă tocmai se execută o operațiune complicată cu un dispozitiv de care am auzit în premieră – o sonetă. Un dispozitiv alcătuit dintr-un berbec care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții (de lemn sau metalici) în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă.
“Am introdus aceste elemente de izolare a planșelor, planșele care vor crea o incintă astfel încât să nu se inunde în timpul execuției lucrărilor care vor atinge o cotă de – 6 m. Aici vom instala acele pompe de apă de răcire. Lucrarea se va desfășura în două etape, am păstrat în funcțiune canalele care deservesc unitatea 5 pentru ca beneficiarul să producă energie în continuare”, ne explică directorul de șantier al Romelectro.
De altfel, aici lucrările vor fi oprite începând din 15 noiembrie și vor fi reluate în februarie.
Părăsim șantierul, gândindu-ne că termenul de finalizare stabilit cu consorţiul Duro Felguera Spania şi Romelectro România – 31 ianuarie 2020 – există șanse mari să fie respectat. Când va fi gata, noua centrală, cu ciclu combinat gaze-abur, va fi formată din patru turbine cu gaz, patru cazane recuperatoare pentru producere abur, cu trei nivele de presiune şi două turbine cu abur. Aceasta va funcționa în paralel cu vechea centrală.