Cum prevenim comportamentul agresiv la copii? ”18 Tehnici Fundamentale de Parenting” prezentate de Florin Amariei la Târgu-Mureș

Sala de conferinţe a Hotelului „Grand” din târgu-Mureş a găzduit miercuri, 17 octombrie, seminarul intitulat ”18 Tehnici Fundamentale de Parenting”, care a avut ca principalul obiectiv prezentarea Teoriei Autodeterminării, modul în care acesta se poate practica atât în familie cât și în instituțiile școlare. Seminarul a fost susţinut de Florin Amariei, trainer cu peste 20 de ani de experienţă în domeniul consultării psihologice, totodată absolvent al Academiei Române de Coaching, care ne-a dezvăluit, în interviul următor, secretul stării de echilibru, respectiv metode eficiente prin care părinții își pot educa copii, cunoscând felul în care trebuie să abordeze anumite situații.

Reporter: Ce v-a determinat să fiți preocupat de Parenting?
Florin Amariei: Povestea e un pic mai lungă. A început atunci când copii mei au apărut pe lume. Din acel moment am început să citesc, să studiez, a început să mă preocupe creșterea lor și în urmă cu vreo patru ani mi-am dat seama că nu sunt toate lucrurile așa cum mi-aș dori eu în relația mea cu ei. Și ce am început să fac? Am început să caut mai mult, să mă interesez mai mult. În așa fel am dat peste cursul Uraniei Cremene. A venit ea cu un seminar de Parenting la Brașov, după care am și cumpărat programul ”All About Parenting”. După vreo doi ani, după ce am făcut cursul ei, a venit un prieten de al meu cu ideea că ar vrea să facă ceva pentru oameni, iar eu m-am gândit că aș putea să fac seminarii pentru cupluri, nu neapărat pentru Parenting. După șapte luni de chinuri și de gândire, am demisionat la locul de muncă anterior și am început un program online pentru cupluri. Între timp ce lucram la acel program, am primit un e-mail de la Urania, în care spunea că își caută un coleg trainer, în zona de parenting. Cum aveam eu deja cursul ei și pentru că mi s-a părut că se potrivește foarte bine zona de Parenting cu zona de cupluri, mi-am depus și eu CV-ul. După câteva luni de chat și studiere, am intrat și ca trainer în zona aceasta, iar acum mă ocup și de seminare pentru cupluri, dar și de seminare pentru Parenting.

Rep.: În ce constă Teoria Autodeterminării?
F.A.: Teoria Autodeterminării este o teorie lansată de doi cercetători psihologi americani care prin anii 2000 spuneau în felul următor: omul se naște cu trei nevoi psihologice de bază – nevoia de conectare, de competență, respectiv de control. Toți ne naștem cu ele și nevoile acestea ne însoțesc pe tot parcursul vieții. Indiferent de ce vârstă avem, ele sunt prezente în viața noastră, și tot ce facem în această viață nu este decât o încercare de a hrăni nevoile. Când sunt hrănite toate trei împreună, doar atunci se ajunge la starea de echilibru. Nevoia de conectare ar însemna nevoia aceea a oamenilor de a fi valorizați, respectați, iubiți, e nevoia de apartenență, de a știi că suntem importanți pentru cineva. Nevoia de competență e nevoia de a crește, de a te dezvolta, e nevoia de capabilitate, când tot timpul vrei mai mult, iar nevoia de control este, mai bine zis, nevoia de autonomie, de a fi sursa propriilor decizii. E teoria cea mai nouă în domeniul motivației, care este predată în cele mai mari universități din lume, de exemplu la Oxford, la Harvard. E foarte cunoscută, fiind baza cursului ”All About Parenting”.

„Nevoia de conectare poate fi hrănită în momentul în care omul se simte iubit”

Rep.: Cum putem satisface aceste nevoi psihologice?
F.A.: Pentru întrebarea ta, Urania are un răspuns la peste 40 de ore de informare. (râde) Pe scurt. Nevoia de conectare poate fi hrănită în momentul în care omul se simte iubit, respectat, valorizat, simte că i se acordă atenție, în momentul în care omul face parte dintr-un anumit grup. Avem parte de siguranță emoțională când avem parte de un confort psihic și emoțional. Nevoia de competență este hrănită în momentul în care unei persoane i se oferă posibilitatea de a se dezvolta, de a crește. Această nevoie în cazul copiilor este hrănită în momentul în care copilul vrea să facă ceva și noi îl lăsăm, astfel ei învață lucruri noi. De exemplu: dacă îl lași să mănânce singur, el învață să o facă singur și la un moment dat nu mai are nevoie de ajutor. În toate situațiile în care copilul învață ceva i se hrănește nevoia de competență. Nevoia de control sau autonomie se poate hrăni în momentul în care copilului îi oferim variante, îi dăm posibilitatea să decidă el. De exemplu: te urci cu copilul tău într-un lift și el vrea să apese pe buton. Dacă tu îl lași să facă acest lucru, îi hrănești nevoia de control, fiindcă nu o faci tu în locul lui. E foarte important să îi dăm variante, din care el să aibă de ales.

Rep.: Cum se manifestă la copii lipsa satisfacerii nevoilor?
F.A.: Dacă, de exemplu, nu are nevoia de conectare satisfăcută, va fi un copil care va plânge mereu după mama, după tata, îl lăsăm la grădiniță și face crize, va manifesta comportamente negative, de exemplu se urcă pe masă ca să îți atragă atenția. Toate comportamentele prin care el îți arată că nu este sigur de iubirea ta , de acceptarea ta, sunt modalități prin care el încearcă să îți zică ”Eu vreau să fiu în viața ta!”. Sau când îți ia copilul fața în mâini, ca să ți-o aducă în fața ochilor lui ca să îl vezi, este o manifestare a faptului că nu îi este hrănită de nevoia de conectare și el vrea să îl vezi. De asemenea, când un copil spune ”nu vreau” sau ”nu pot” este o consecință a faptului că nevoia lui de competență nu îi este hrănită. Adică el nu prea are competențe, nu prea știe să facă multe lucruri, și în consecință spune ”Să o faci tu pentru mine, mami!”. Când copilul spune ”Nu vreau!” sau refuză să facă unele lucruri, sunt semne că nevoia lui de control nu e hrănită. Adică copilul simte că nu îi dă părintele ocazia să decidă și el, că nu îl interesează părerea acestuia.

Rep.: Comportamentul agresiv manifestat la un copil poate fi cauzat de lipsa satisfacerii acestor nevoi?
F.A.: Categoric. Este un subiect foarte vast, dar de obicei comportamentul agresiv al unui copil vine pe fondul interacțiunii negative dintre părinți și copil. Adică dacă un copil a fost crescut într-un mod agresiv, violent, e normal să preia acest comportament de la părinții lui. Pentru schimbarea acestui comportament e nevoie, prima dată, ca părinții să învețe să se comporte altfel cu ai lor copil și puțin câte puțin se va schimba și comportamentul copilului.

”Educatoarele trebuie să își facă partea lor”

Rep.: Ce poate face o educatoare la grădiniță dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute de către părinți?
F.A.: Ceea ce le zic părinților le zic și educatoarelor. Educatoarele trebuie să își facă partea lor, să facă ceea ce știu ele că e bine, pe baza cunoștințelor dobândite. În nici un caz nu e bine ca cadrul didactic să îi transmită copilului faptul că ea îl educă bine, dar acasă părinții fac exact opusul. Dacă fac acest lucru, atunci educatoarea practic se compară cu părintele, iar acest lucru nu este benefic pentru copil. Ce cred eu că este de făcut? Să crească dascălul copilul cum știe ea mai bine, să îl educe în acest stil și să facă sedințe cu părinții, în cadrul cărora să le prezinte acest concept, noua abordare, cu avantajele și dezavantajele ei, să îi cheme pe părinți la un curs de Parenting.

Rep.: Care poate fi cauza unei relații mai reci între părinte și copil?
F.A.: În primul rând, poate fi nevoia de conectare nehrănită. Când copilul nu se simte conectat cu părintele, într-o proporție foarte mare, una dintre consecințe e că acel copil se simte îndepărtat, nevăzut, nerespectat, și practic se înstrăinează de părinți. Dar de fapt părintele s-a înstrăinat, el se comportă rece, agresiv, abuziv, iar copilul simte.

Rep.: Într-o astfel de cauză ce poate face copilul?
F.A.: Depinde de vârstă. Dacă este un copil mic, de 5-6 ani, nu prea are ce să facă. Este foarte greu pentru el, fiindcă își trăiește viața lângă ei. În schimb, un adolescent poate să schimbe unele lucruri. De exemplu, își poate ignora părinții, gândindu-se în felul următor: ”Da, voi vă comportați într-un mod nepotrivit, eu aleg să nu mă las influențat de voi”, însă ar mai putea să citească mult și să se concentreze să își construiască viața lui proprie.

A consemnat SZABÓ Bernadett