Compania „Tompa Miklós“ și Radu Afrim, la Festivalul Național de Teatru

Compania „Tompa Miklós“ a Teatrului Național Târgu Mureș a reușit la cea mai recentă ediție a Festivalului Național de Teatru de la București o dublă performanță: cea de-a patra participare la festival și cea de-a patra colaborare cu regizorul Radu Afrim. După „Castingul Dracului“ (2014), „Tihna“ (2015, Premiul pentru Regie la Gala Premiilor UNITER 2016), „Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte“ (2017), spectacolul din acest an, „Beție“ de Ivan Vyrypaev, a avut două reprezentații în cadrul FNT, așteptate cu entuziasm de către public.
Directorul executiv al Teatrului Național Târgu Mureș, Gáspárik Attila, a fost prezent la festival și în calitate de actor.

„În general, prezența Teatrului Național din Târgu Mureș a fost foarte bună. Ne-am întâlnit cu foarte mulți colegi și prieteni din breaslă. Pentru noi, acest eveniment e un fel de test al activității noastre. Ne-am revăzut cu foarte mulți regizori, de la Anca Bradu până la Mircea Toma și Pavel Bartoș, și au apreciat foarte mult spectacolul nostru. În ceea ce privește Compania „Tompa Miklós“, este foarte interesant, suntem a patra oară cu un spectacol a lui Radu Afrim și un coleg, redactor la Radio România Cultural, a fost într-o „dilemă“. Ne-a povestit: Nu mai știu, sunt fan al Companiei „Tompa Miklós“ sau sunt fan Afrim? Cele două merg împreună foarte frumos. Așa cred și eu. E o întâlnire artistică din care ambele părți au profitat foarte mult. Azi jucăm la Brașov spectacolul „Pasărea retro…“, și azi noapte am primit niște din Piatra Neamț dacă mai sunt bilete pentru că vor să vină până la Brașov să vadă spectacolul. Mai mult eu nu pot să spun și să fac. Suntem foarte fericiți pentru această situație“, a declarat Gáspárik Attila.

Personajele din „Beție“ suferă de un soi de maladie existențială. Întrebat care crede că este cea mai gravă formă de beție a societății contemporane, Gáspárik Attila a răspuns: „Beția cea mai tristă, astăzi, e că nu prea mai avem oglinzi, nu prea mai vedem în ce situație suntem și ne îmbătăm de succesele locale ale noastre. Dau un exemplu exagerat: dacă Simona Halep e pe locul 1 mondial, toți românii știu să joace tenis. Nu-i adevărat. Noi, cu toții, în fiecare clipă trebuie să muncim foarte mult pentru valorile culturale, pentru identitatea noastră. Ce vrem să facem, ce vrem să devenim, cum vrem să devenim? Cam așa văd eu beția noastră.“

Andrei VORNICU