Didactica. Limba – cel mai important mijloc de comunicare

O întâlnire cu domnul director Aurelian Grama, fondatorul cotidianului mureşean Zi de Zi, s-a dovedit benefică în sensul cuprinderii în paginile cotidianului a rubricii „Didactica”, parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi metodele prezentării în învăţământ (DEX – 301) (predare – învăţare – cunoaştere).

Mă gândesc, desigur, că sub acest generic se vor putea cuprinde şi termeni ai altor domenii (obiecte de învăţământ: matematică, fizică, biologie, chimie, etc.).

Deocamdată ne oprim la studiul limbii (al limbii române).

Lexem – cuvânt (termen format după modelul lui „fonem” şi „morfem” folosit în lingvistica modernă.

Etimon – cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.

Etimologie – ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi.

Etimologie populară – alterarea sau deformarea unui cuvânt (lăcrămaţie, somnieră) prin asocieri etimologice false (în exemplele date: lacrimă, somn).

Lexic – totalitatea cuvintelor care există şi care au existat, cândva, într-o limbă oarecare.

Limba – produs complex al dezvoltării speciei umane, cel mai important mijloc de comunicare între oameni, principalul instrument de exprimare a gândirii umane.

Limba naturală – limba istoriceşte constituită (nu este o creaţie artificială).

Ştiinţa (limbii) – ansamblu sistematic de cunoştinţe despre limbă

Substratul limbii române limba strămoşilor noştri daci din care s-au păstrat până astăzi peste 150 de cuvinte importante pentru că se referă la noţiuni de bază ale realităţii (ex. abur, buză, copil, grumaz, mânz, moş, mugure, pârâu, vatră).

Romanic – care aparţine limbilor descendente din latină (limbi romanice). Cu toate particularităţile pe care le-a dobândit cu timpul, limba română rămâne înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, formând marea familie a limbilor romanice.

Latinitatea limbii române – limba română este o limbă de origine latină, alături de alte limbi romanice. Ea s-a dezvoltat din latina populară vorbită pe teritoriul vechii Dacii, păstrându-şi caracterul ei esenţial latinesc reflectat în domeniul vocabularului, al foneticii şi în structura gramaticală.

Relatinizare – fenomen complex care a avut loc în ultimele secole ca urmare a contactului cu latinitatea, cu romanitatea occidentală, fenomen studiat mai mult în sfera vocabularului.

Elipsa – omiterea unor elemente necesare din punct de vedere gramatical sau lexical , pe care vorbitorii le au în minte, fără să fi fost exprimate  mai înainte (ex. Iarna pe gheaţă şi la săniuş (Creangă) – Iarna ne dăm pe gheaţă şi mergem la săniuş).

În atenţia noastră a fost limba română. Despre importanţa ei în comunicare ne vom exprima părerile în tabletele următoare.

Prof. gr. I Cornelia TOŞA