Home / Cultură / CRONICĂ. Dincolo de albine și de rău – „Albina din capul meu” la Teatrul Național Târgu Mureș
Trei actrițe, un singur personaj (Foto: Cristina Gânj)

CRONICĂ. Dincolo de albine și de rău – „Albina din capul meu” la Teatrul Național Târgu Mureș

Distribuie

Regizorul Theodor Cristian Popescu a revenit a Naționalul mureșean, după spectacolele „Cloaca”, „Ia uite cine s-a întors!” (producție a Companiei Tompa Miklós) și „Capu’ de bizon” cu un spectacol îndrăzneț la nivel formal, care propune o nouă cheie de lectură a textului semnat de Roland Schimmelpfennig. „Albina din capul meu”, la fel cum sugerează și titlul ușor derutant, invită publicul la o călătorie imprevizibilă, ingenioasă și jucăușă care va căpăta valențe noi cu fiecare pas cu care va avansa.

Spectacolul prezintă o zi din viața unui copil (vârsta e incertă, dar putem deduce că are aproximativ 10 ani) începând cu momentul în care se trezește și constată că lumea, așa cum o știa el, a rămas aceeași, dar propria sa ființă a suferit o transformare la fel cum personajul Gregor Samsa al lui Kafka s-a pomenit metamorfozat peste noapte într-o „gânganie înspăimântătoare”. Personajul din spectacol se identifică cu o albină și, privind lumea prin ochii ei, aceasta capătă proporții amețitoare, pe alocuri halucinante. Lumea exterioară nu ține cont de această subită transformare, viața merge înainte, începe o nouă zi de școală, de la care băiatul nu poate lipsi, așa că se pregătește de plecare. Perspectiva oscilează pe tot parcursul spectacolului între dihotomia copil-albină, ambele ipostaze reținând o vulnerabilitate pregnantă și o permanentă stare de insecuritate într-un univers ostil, ale cărui manifestări pot răni la orice mișcare. Atmosfera de acasă nu diferă prea mult de cea de afară: copilul își găsește tatăl în bucătărie cufundat într-un somn etilic după ce-a golit șapte sticle de bere, iar mama e o ființă neajutorată, șomeră ca și soțul ei, care își părăsește cu greu camera.

 

Motivele identificării cu albina sunt neclare. Pe de o parte, dimensiunile sale mici le reconfigurează pe cele ale lumii înconjurătoare, astfel încât și cele mai banale obiecte devin uriașe, pe de altă parte funcția zborului permite o privire aeriană, de ansamblu, în care detaliile se diminuează, formele se contopesc, iar trivialitățile, dramele și presiunile cotidiene își pierd consistența. Zborul rămâne, până la urmă, singura formă de a se proteja, întrucât acul cu care poate riposta, după cum bine se știe, poate fi folosit în acest scop o singură dată, dar atrage cu sine și moartea albinei care, odată cu acul înfipt în agresor, își lasă în urmă și o parte a aparatului digestiv.

Piesa propriu-zisă constă într-un monolog amplu în care se contopește perspectiva microscopică, detaliul, ansamblul și faptul banal filtrat printr-o percepție paranoică și defensivă, dar și inserturi poetice care conferă întregii povești un iz de aventură inițiatică.

Deși piesa este un monolog, face apel la o pluralitate de voci. Astfel, rolul copilului este interpretat de trei actrițe: Roxana Marian, Georgiana Ghergu şi Loredana Dascălu. Opțiunea regizorală de a folosi voci feminine în locul celor masculine, cum ar cere textul, este neobișnuită, însă maniera stilizată de interpretare atenuează influența genului asupra personajelor, făcându-le mai degrabă generice.

Aspectul cu adevărat provocator al spectacolului este montarea propriu-zisă, care face apel la tehnologie în egală măsură cu cel la actorie. Actrițele reconstituie traseul personajului pe care îl interpretează ilustrându-i etapele prin machete pe care le filmează și le proiectează în direct pe un panou central. Imaginile se suprapun frecvent, sunt manipulate, modificate și editate creând impresia unei ore școlare de lucru manual în care materialele principale sunt viața însăși, redusă la butaforie și elemente perisabile. Efectul este imprevizibil întrucât, deși toate elementele care vor fi folosite se află în fața publicului, acestea capătă sens și concretețe doar în momentul în care sunt filmate, proiectate și integrate în poveste.

Abordarea neconvențională a lui Theodor Cristian Popescu va contraria spectatorii mai conservatori, dar cei familiarizați cu spectacolele acestuia știu că regizorul nu obișnuiește să-și menajeze publicul. Deși s-a remarcat până acum în special prin forța cu care a pus în valoare textele montate, prin atenția la detalii și la jocul actoricesc decât prin aspectul formal al spectacolelor, Theodor Cristian Popescu s-a aflat mereu într-o căutare artistică și s-a ferit de plafonare, dovadă fiind calitatea ridicată a producțiilor sale. Deși, la prima vedere, „Albina din capul meu” ar putea părea un spectacol destinat unei categorii de vârstă mai mici, personal l-aș recomanda adolescenților și adulților. Persoanelor cu vârsta sub 14 ani le-ar putea fi dificil să urmărească firul evenimentelor și ar putea rata miza spectacolului care este, de fapt, o meditație asupra demonilor care erodează temelia familiei, dar și o explorare a temerilor inerente vârstei la care viața începe să devină tot mai „serioasă”.

Celor cu mintea deschisă, care își amintesc neliniștile perioadei de final a copilăriei și de tranziție către adolescență, publicului interesat de forme inedite de expresie și de activitatea unui regizor reprezentativ le recomand spectacolul „Albina din capul meu”. Va fi o experiență memorabilă, care le va pune mintea la contribuție.

Scenografia spectacolului este realizată de Mihai Păcurar, iar lighting design-ul este conceput de Lucian Moga.

Spectacolul a avut premiera în 30 octombrie 2018 la Sala Mică a Teatrului Național Târgu Mureș.

Andrei VORNICU


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO. Pui drăgălaș de pavian cu mantie, noua vedetă la la Grădina Zoo

Distribuie Un pui drăgălaș de pavian cu mantie este noua vedetă a Grădinii Zoologice din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.