Kamilla Csegzi: „Pentru mine arhitectura este o conversație și o poveste”
19 noiembrie 2018Plecată de 10 ani din țară, Kamilla Csegzi, arhitect pasionat, revine acum din New York în Târgu-Mureș pentru a aplica conceptele de Smart City învățate din zecile de locuri de unde a călătorit, studiat și lucrat, de la Paris sau New York la Beijing sau Alaska, într-o încercare de îmbunătățire a orașului de baștină.
Kamilla are 33 de ani, o pasiune pentru natură, artă și jogging, participând chiar în acest an la faimosul NYC Marathon, unde, spune ea, „orașul s-a transformat practic într-un concert/party de o lungime de 42,2 kilometri”, și colaborează cu o suită de artiști și curatori care intenționează să schimbe paradigmele și percepțiile societății asupra unor subiecte și concepte însemnate. A co-predat la Universitatea Columbia și încearcă să definească noțiunile de permanență arhitecturală, de proprietate și de identitate într-un context global în care populația, informația și bunurile se află într-un flux permanent.
Prin conceptul de Smart City, o întreagă echipă de oameni vor încerca să creeze în Târgu-Mureș un centru cultural de creație, de cercetare și de experimentare care, spune Kamilla, se va afla la intersecția între arte, științe, tehnologii și mediul de afaceri. Totul va începe concret prin implementarea în oraș în diverse puncte din spațiul public a unor instalații multifuncționale.
Am stat de vorbă despre proiectele care urmează a fi implementate, despre importanța arhitecturii, adaptării, dar și despre experiența sa la TEDxTârgu-Mureș de acum 5 ani.
Reporter: Ai trecut prin atât de multe orașe importante, metropolite. Care este preferatul tău?
Kamilla Csegzi: Fiecare este un preferat! Este adevărat, în ultimii ani am trăit și lucrat pe mai multe continente, însă fiecare oraș mi-a oferit întâmplări și experiențe particulare. E greu să aleg, dar dacă trebuie, aș zice Beijing, pentru că cei doi ani pe care i-am petrecut acolo au influențat semnificativ modul în care gândesc acum. Orașul este extrem de stratificat, este un fel de haos organizat în care valorile culturale persistente de-a lungul mileniilor coexistă alături de valorile globale și efemere ale vieții contemporane. Această ambiguitate creează un context provocator pentru a experimenta cu limitele orașului între spațiul public, privat, colectiv și individual.
Rep: Cu ce element te-ai ales din fiecare oraș pe care l-ai vizitat? Ce putem învăța fiecare din ele?
K.C.: Fiecare destinație a fost o descoperire și auto-descoperire în același timp. După ce am absolvit liceul, primul pas a fost să mă mut la București ca să studiez arhitectura. Mi-a plăcut mult intensitatea creativă a atelierelor de proiectare, am lucrat colectiv zi și noapte. Dintr-o dată simțeam că mi-am descoperit pasiunea, și încet-încet arhitectura a devenit un mod de gândire, o atitudine și un instrument în a relaționa cu orașul, mediul și cu toată lumea.
În anul cinci am plecat la Paris cu o bursă Erasmus, și după un an de studiu acolo am mai rămas pentru două internship-uri la Dominique Perrault Architecture și Ateliers Jean Nouvel. Dintr-o dată, lumea s-a deschis în ochii mei, și mi se părea că totul este ușor și posibil. Fiind acceptată la internship împreună cu alții care veneau din toate părțile a globului (de obicei din școli renumite), experiența și prieteniile pe care le-am făcut în felul acesta mi-au dat multă încredere în mine și în sensibilitățile creative pe care mi le-am dezvoltat.
Dacă până atunci pasurile erau mai predefinite și urmau o cale mai liniară, Parisul a fost un fel de explozie de oportunități, și de atunci încolo drumul a devenit o serie de decizii mult mai spontane.
După Paris m-am întors la București ca să-mi termin studiile, dar apetitul pentru a explora și a călători prin lume cu ajutorul arhitecturii a crescut și mai mult. Așa că în vara de după diplomă, m-am înscris la un workshop în Shanghai (China), care era organizat de Architectural Association din Londra.
Aceasta era prima mea întâlnire cu Asia, și primul adevărat șoc cultural. Workshopul era legat de expoziția mondială din Shanghai și de subiectul de urbanizare în general în China.
Mă fascina scara și complexitatea problemelor care necesita un alt fel de gândire și alte tipuri de soluții arhitecturale. Eram curioasă, și m-am hotărât să încerc să găsesc oportunități ca să lucrez o perioadă în Beijing.
Studioul la care am ajuns, SPARK (care acum se numește CLOU Architects) mi-a oferit și oportunitatea să lucrez la un proiect de cercetare și un articol grafic despre cultura shopping-ului în China în relație cu tipologiile comerciale importate din Occident. Ca urmare, am proiectat mai multe ansambluri de clădiri, care adaptaseră concepte ale shopping-mall-ului american la contextul mult mai organic al țesutului urban din China.
Pe lângă experiența profesională, Beijing este și orașul unde mi s-au format probabil unele dintre cele mai apropiate prietenii. Mulți tineri creativi cu un spirit de experimentare își încearcă șansa aici, din cauza oportunităților pe care orașul le oferă în realizarea proiectelor. Aceasta rezultă într-o scenă de artă contemporană și design foarte activă și diversă.
După Beijing, m-am mutat la Singapore ca să colaborez cu un prieten la proiecte culturale de scară mai mică, printre care o galerie de artă contemporană în Hong Kong (Empty Gallery), restaurarea unui muzeu în Singapore și un studio de artist în India.
Singapore este un exemplu perfect cum dezavantajele unui teritoriu pot deveni oportunități în găsirea unor soluții inovatoare pentru adaptare. De exemplu, în ultimii 50 de ani insula și-a crescut suprafața cu 23% prin reclamarea terenului, sau din cauză că statul nu-și deține propria sursă de apă potabilă (era dependent pe import din Malaysia), a introdus cele mai inovative sisteme de gestionare a apei (sisteme de desalinizare sau reclamarea apelor uzate).
Rep: De ce ai ales în final New York-ul?
K.C.: Între timp mi-am dat seama că mă interesează mai mult partea experimentală și conceptuală a proiectelor, și am simțit nevoia de a mă întoarce într-un mediu academic, unde să am oportunitatea să înțeleg mai bine problemele globale ale mediului și să pot experimenta cu diferite metode de abordare a acestora în arhitectură.
Programul care mi se părea cel mai corespunzător cu ceea ce căutasem, era la Columbia University în NYC (Msc in Advanced Architectural Design).
Rep: Ce ar putea învăța România, și în acest caz concret, Târgu-Mureșul de la New York?
K.C.: Vorbim despre două comunități cu așezare geografică, populație, istorie, cultură, economie, dimensiuni și infrastructuri foarte diferite, dar elementele care aduc aceste două teritorii pe același plan de discuție sunt de fapt tehnologia, dimensiunea virtuală și problemele globale ale mediului.
Scara e diferită, dar Târgu-Mureșul parcurge transformări similare cu NYC: procesul de schimbare de la o economie bazată pe industrie, la o economie de servicii și „sharing economy”.
Acest proces înseamnă schimbarea treptată, dar rapidă a profesiilor, iar NYC este un exemplu perfect pentru modul în care se adaptează, transformând orașul într-un ecosistem de colaborări multidisciplinare, startup-uri, studiouri de creație, și asta prin crearea multiplelor platforme de co-working și incubatoare (New Lab, A/D/O, WeWork etc.).
Școala de arhitectură de la Columbia are și ea un incubator în cadrul unui muzeu de artă contemporană în NYC, la New Museum. Anul trecut am participat și eu prin organizarea unor evenimente și workshopuri în jurul unor proiecte și discuții despre diferitele metode de a profesa arhitectură și design în ziua de azi.
Rep: Care este proiectul preferat la care ai lucrat?
K.C.: Cred că aș menționa două proiecte. Sunt de scară diferite, dar amândouă erau proiectate pentru a facilita interacțiuni spontane.
„Cloud Seeding” a fost o instalație în fața Muzeului de Design în Holon (Israel) la care am lucrat împreună cu un fost profesor de-al meu de la Columbia (MODU Architecture în NYC). Tema proiectului era „umbra urbană”, și ideea noastră era să creem o situație în care umbra să fie într-o mișcare și reconfigurare constantă în interacțiune cu briza Mediteraneană. Pentru a creea această situație, am folosit 30.000 de bile care se mișcau pe o plasă transparentă tensionată deasupra trecătorilor, pe structura unei sere existente.
Al doilea proiect este Pavilionul Ross și reamenajarea Princes Street Gardens din Edinburgh, care a fost un concurs câștigat anul trecut de către echipa noastră de la wHY Architecture în NYC.
Rep: Cum a fost experiența ta la TEDxTârgu-Mureș?
K.C.: Contribuția mea la TEDxTârgu-Mureș a fost proiecul de design de scenă pentru prezentările din 2014. Conceptul a fost „Under Construction”, în ideea că orașul se află într-o evoluție continuă, nu numai din punct de vedere a dezvoltării urbane sau economice, dar și prin faptul că este un oraș universitar, un oraș de adolescenți talentați, ideile cărora sunt „worth spreading”.
Mi-a plăcut colaborarea, mai ales pentru că în perioada respectivă eram foarte interesată de relația dintre spațiul fizic și virtual, local și global, și scena reprezenta exact această interfață între un loc specific, Târgu-Mureș, și rețeaua globală TEDx.
Rep: Ce înseamnă conceptul de Smart City?
K.C.: Aș începe menționând că denumirea întotdeauna mi s-a părut de fapt un clișeu. Orice așezare umană este „smart” pentru că indiferent de nivelul de dezvoltare, ea răspunde unor necesități specifice.
Dar lăsând deoparte denumirea inițiativei, Smart City este în principiu o municipalitate care implementează tehnologii de informație și de comunicare pentru a crește eficiența operațională, pentru a împărtăși informații cu cetățeni și pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor guvernamentale. Orașele „inteligente” favorizează durabilitatea și promovează colaborarea între domeniul public și privat.
În principiu, orice arie de administrație publică poate fi încorporată în inițiativa Smart City: sisteme de parcare, transport, metode eficiente pentru conservarea energiei etc.
Inițiativele Smart City au ca scop și monitorizarea și adresarea diferitelor probleme ale mediului, cum ar fi schimbările climatice sau poluarea aerului, centre de creaţie şi inovaţie, pentru cunoaşterea şi aplicaţia tehnologiilor industrial de vârf, accesul la cele mai noi cunoştinţe prin cercetare, etc.
Rep: Cum crezi că s-ar aplica în Târgu-Mureș?
K.C.: Ştiu că au fost inițiative în acest sens (aparent chiar anacronice la acea vreme) cum ar fi proiectul Digital Mureş. Astăzi văd multiple probleme care ar putea fi abordate ca parte a inițiativei: absența unui profil suficient de conturat (brand), nu sunt exploatate punctele tari ale orașului (tradiții ca centru universitar, centru cultural), lipsa de exploatare a relațiilor internaționale (orașe înfrățite), este insuficientă colaborarea dintre instituțiile culturale, și insuficientă colaborarea cu mediul de afaceri, toate acestea fiind de fapt condiţii esenţiale pentru dezvoltarea unui oraş din secolul XXI.
Rep: Consideri că suntem pregătiți pentru aceste modificări? Târgu-Mureșul este văzut de mulți ca fiind puțin reticent la schimbare.
K.C.: Plecând de la istoria ultimilor 30-60 de ani, Mureșul, a fost, poate într-un sens, mai izolat (din motive geografice și politice), dar nu cred ca a fost vreodată reticent la schimbare. Orașul a trecut prin multe transformări în ultimii decenii și a trebuit să se adapteze la multe fluctuații economice și demografice.
Pe plan urbanistic, diferite inițiative de dezvoltare au fost implementate de-a lungul deceniilor, în concordanță cu ideologiile politice. Contextul actual reflectă perfect diferitele epoci pe care le-a parcurs orașul.
Acum văd inițiative urbanistice de anvergură, Amenajarea Zonei Spitalul Judeţean de Urgenţă, amenajarea zonei centrale, proiectul Academiei de Arte Frumoase, investiţii importante în zone rezidenţiale, proiecte curajoase, provocatoare, atât pentru arhitecţi cât şi pentru cetăţeni.
Acceptarea acestora presupune un fel adaptare a mentalității generale, dar acesta se întamplă de fapt natural, pentru că aceste proiecte vor de fapt sa rezolve probleme ale orasului și ale comunității.
Ca arhitecți și urbaniști, suntem responsabili pentru această schimbare prin modul în care conceptualizăm spațiile de locuire, spațiile colective, spațiile private în relație cu cele publice, spații pentru evenimente, lucru și multe alte activități. Noi suntem până la urmă responsabili pentru modul în care populația coexistă într-un spațiu și mediu.
Rep.: Ce crezi că ar putea face tinerii pentru schimbarea orașului? Mulți se gândesc că oricum nu se poate schimba nimic și mai bine pleacă.
K.C.: Și eu am plecat. Mulți încă pleacă, și sunt mulți care rămân, care au idei și vor să contribuie. Sunt unii care pleacă și tot vor să contribuie cu idei noi. Unii se întorc permanent, și alții se întorc temporar. Plecarea, de fapt mi se pare un lucru natural și pozitiv, pentru că poate să aducă înapoi soluții, relații și fonduri noi.
Important ar fi însă ca orașul să-și definească o viziune: ce fel de oraș vrea să devină în viitor? Oraș universitar? Oraș turistic? Oraș de creație? Oraș de recreație? Oraș al festivalelor? Această viziune ar trebui să ia în considerare atât pe cei care rămân, cât și pe cei care pleacă și se întorc permanent sau ocazional.
Rep: Faptul că Târgu-Mureșul este atât de multietnic reprezintă un avantaj pentru oraș?
K.C.: Este o problematică complexă, de regulă sub presiune politică, și de aceea în cele mai multe cazuri produce tensiuni. După părerea mea, diversitatea nu poate decât să îmbogățească comunitatea din toate punctele de vedere și acest lucru se vede în timp.
Rep: Care este cel mai simplu mod de a implementa Smart City?
K.C.: Deși nu e simplu, totuși implementarea tehnologiilor pare să fie partea mai ușoară.
În ultimii zece ani s-au implementat mai multe inițiative în cadrul Digital Mureș: posibilitatea de plată online a taxelor și impozitelor, pe rețelele de socializare există dialog cu cetățenii, s-a votat „Strategia de transport inteligent” (Smart Mobility Strategy) și este în curs de implementare achiziția autobuzelor cu tehnologii moderne, parcare cu SMS, iluminat public interactiv (pe anumite porțiuni se intensifică iluminatul la apariția circulației pietonale), semafoare sincronizate pe arterele mai aglomerate, sistem video de observare a spațiului public pentru siguranța cetățeanului (a scăzut numărul furturilor din mașină și atacarea persoanelor), sistem integrat 112 de urgență (primul în țară și luat ca model). Putem să zicem că orașul funcționează mai eficient acum.
Ceea ce necesită mai mult timp și constituie adevărata provocare este procesul de adaptare a activităților umane în paralel cu schimbările economice induse prin introducerea tehnologiilor virtuale și de automatizare. Aceste sisteme înlocuiesc o mare parte a profesiilor actuale. Profesiile viitorului vor fi în mare majoritate bazate pe creativitate, strategie și compasiune. Când vorbim de viitor, acesta înseamnă viitorul foarte apropiat. Tendințele sunt deja evidente în Târgu-Mureș. Întrebarea la care încercăm în mod colectiv să găsim răspuns este cum să creăm infrastructuri și spații, un teren de „joacă” pentru colaborare și experimentare pentru a permite noii generații să-și pună în valoare talentul și creativitatea în beneficiul personal și cel al orașului.
Rep: Care sunt proiectele pe care urmează să le implementați cu echipa în Târgu-Mureș?
K.C.: În general, încercăm să dezvoltăm proiecte care stimulează spiritul de creație și de comunitate prin colaborări multidisciplinare, și care în același timp ar putea să aducă interese internaționale la Târgu-Mureș.
În acest sens, ne gândim la un proiect conceput ca un centru cultural de creație, de cercetare și de experimentare la intersecția între arte, științe, tehnologii și mediul de afaceri. Îl imaginăm ca un laborator de experimentare pentru soluții durabile bazat pe resursele culturale și naturale locale, și prin susținerea unei rețele internaționale de firme, instituții și specialiști.
Un alt proiect de scară mică, inițiată de Universitatea Cultural-Științifică (UCS) în colaborare cu Primăria Târgu-Mureș, este lansarea unor instalații multifuncționale (mobilier urban, încărcător solar, aplicație, sursă de lumină) amplasate în diferite puncte ale orașului, cu scopul dublu de a activa spațiile publice și pentru a promova existența UCS dincolo de zidurile sediului. La aceste mini-noduri, trecătorii se vor putea recrea, își vor putea reîncărca device-urile și intra în discuții spontane unii cu ceilalți. Instalațiile vor facilita și evenimente și workshopuri de tip Pop-up organizate de UCS, transformând strada într-un spațiu de creație și de dezbatere ocazională. Aplicația pentru smartphone va avea informații utile despre oraș, fiind folositoare atât pentru localnici, cât și pentru turiști.
A consemnat Elena POLEARUȘ
Lasă un comentariu