Povestea Moromeților, văzută și aprofundată la Reghin

Cel mai așteptat film al anului, Moromeții 2, a poposit și la Reghin, grație proiecției găzduită joi, 22 noiembrie de Casa Municipală de Cultură „Eugen Nicoară”. Am urcat dealul spre locul cu pricina, dornic să văd continuarea primei ecranizări a romanului lui Marin Preda, regizată de Stere Gulea. Primul aspect îmbucurător a fost faptul că filmul a fost cu intrare, mai exact 15 lei biletul, un aspect prea rar întâlnit la vreun eveniment cultural. Pe lângă biletul primit, spectatorii au primit și o gazetă, în paginile căreia au regăsit povești despre Moromeții 2.

Pelicula readuce pe marile ecrane, după mai bine de 30 de ani, iubitele personaje ale lui Marin Preda, sub regia aceluiași Stere Gulea. Imaginea filmului este alb-negru și este semnată de Vivi Drăgan Vasile, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine din România.

Moromeții 2 continuă povestea familiei lui Ilie Moromete, din satul din Câmpia Dunării, și-l are în prim-plan pe mezinul Niculae. Anii 1945-1946 îl găsesc pe Ilie Moromete îmbătrânit, dar încă în putere. Între el și cea de-a doua soție, Catrina, tensiunile continuă, în timp ce Niculae este pus la încercare de promisiunile lumii noi, în care totul e posibil dacă te înregimentezi.

„Mi-aș dori ca filmul de acum să facă corp comun cu primul. Să fie un destin al unei lumi,  al unei familii de țărani,  așa cum erau ei și care nu mai e. Asta aș vrea să fie. Cred ca realitatea istorică și-a făcut mai mult loc  în Moromeții 2. Eu,  ca autor,  mă simt mai implicat aici. Poate gânduri de ale mele, un fel de a vedea lucrurile sunt mai prezente aici. Căci,  atunci, când l-am făcut pe primul nici nu se putea. Era o prostie să intri acolo. Aici, am avut mai multă libertate să intervin. Că e bine sau e rău,  asta n-am de unde să știu. Asta am simțit”, afirmă Stere Gulea, regizorul filmului.

„Cred că Ilie Moromete este un personaj complex și paradoxal, un  filozof rural  bântuit  de stări contradictorii,  care fac din el cel mai interesant țăran din câmpia dunăreană și din toate câmpiile, el fiind de fapt,  după spusele autorului, copia literară a tatălui său, Tudor Călărașu. Într-un  final moale și confuz,  Ilie Moromete îl  întreabă  pe unul dintre apostolii noului regim: „Bă, da’ ce vreți voi, iese bine mă?”Are multă candoare această întrebare retorică și,  în același timp, dacă ne gândim la ce a urmat, un gust  otrăvitor de sare cu sodă. Și de aceea cred că va fi un film care le va arăta celor care vor dori să-l vadă istoria dulce-amară, tragică de  multe ori,  a țăranului român în general,  a familiei Moromete în particular” – Horațiu Mălăele, personajul Ilie Moromete

Distribuția este una de excepție și reunește câțiva dintre cei mai apreciați și iubiți actori români. În rolurile principale, alături de  Horațiu Mălăele (Ilie Moromete) îi regăsim pe  Dana Dogaru (Catrina Moromete) și Iosif Paștina (Niculae Moromete), aflat la debutul într-un rol principal în cinema. Alături de ei apar Răzvan Vasilescu (Cocoșilă), Gheorghe Visu (Matei Dimir), Oana Pellea (Fica), Andi Vasluianu (Vasile al Moașei), Florin Zamfirescu (Țugurlan), George Mihăiță (Aristide), Ioana Bugarin (Ileana), Paul Ipate (Paraschiv), Vlad Logigan (Notarul Oprescu), Cuzin Toma (Oauăbei), Marian Râlea (Cârcâdat), Dorina Chiriac (Mărioara Bâzdoveică), Liviu Pintileasa (Zdroncan), cu participarea extraordinară a lui Ion Caramitru (Directorul școlii).

„Moromeții 2 e foarte actual,  în ciuda faptului că ne desparte mai mult de o jumătate de secol de anul 1945,  când se întâmplă acțiunea lui. Să ne gândim bine și ce moment politic suntem suntem noi acum” – Dana Dogaru, personajul Catrina din filmul Moromeții 2

Filmul a meritat așteptările, cel puțin în ce mă privește, imaginea, dialogurile, la fel și jocul actorilor fiind la înălțime. Dincolo de toate acestea, rămâne un film care merită nu doar văzut, ci aprofundat, dincolo de textul lui Marin Preda. Finalul filmului e unul trist, cu Moromete rămas singur , golit de avere de către comuniști, golit de familie, consecința vremurile de după război, resemnat își aprinde o țigară, tolănit în pat,  într-o lume plină de gânduri, peste care avea să se instaureze una din cele mai negre perioade ale istoriei.

Nu e de mirare că la final, publicul, care a umplut cam  jumătate din sală, nici nu i-a mai ars de aplaudat un film care, chiar dacă mă repet, merită văzut și aprofundat.

„Filmul acesta înseamnă o ocazie unică a vedea cum arăta România post-1945, de a înțelege suferința de atunci a multor bunici sau străbunici. Aduce pe ecran o epocă destul de ignorată de cinema-ul românesc contemporan și te face să pricepi de unde a început  dezastrul  în care s-a aflat această țară mai bine de 40 de ani. De asemenea, cei care o să-l vadă, o să descopere  și un actor  tânăr extraordinar, Iosif Paștina, interpretul lui Niculae, aflat la primul lui rol în film” – Tudor Giurgiu, producătorul filmului