FOTOGALERIE. Basarabeanul care, la 77 de ani, străbate 500 km pe jos până la Alba Iulia, cu ocazia Centenarului Marii Uniri

Centenarul Marii Uniri a stârnit în unii români sentimente intense de apartenență și de dragoste față de patrie și chiar le-a inspirat acțiuni prin care le demonstrează fără echivoc. Basarabeanul Ion Mărgineanu, fost profesor în Republica Moldova, în prezent pensionar, ilustrează prin excelență acest model uman special. Deși are 77 de ani și e cardiac, inima îi bate românește, iar stima pentru patria-mamă l-a îmboldit la autodepășire. Însoțit de fiul său și de un cameraman care îi filmează aventura temerară, Ion Mărgineanu a plecat din orașul natal, Bălți, pe 1 noiembrie, spre Alba Iulia, unde intenționează să ajungă pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României. Entuziastul patriot sfidează cu tenacitate și mult optimism intemperiile vremii, temperaturile scăzute și infrastructura deficitară a țării noastre și străbate traseul pe jos, în etape zilnice de 15-20 de km. Singurul răgaz pe care și-l permite este să doarmă pe la diferite pensiuni și să mai străbată mici distanțe cu mașina, pentru a ajunge în timp util la locurile unde va înopta. La Piatra Neamț i s-a alăturat Dan Gherghelaș, care a fost inspirat de gestul conaționalului său de peste Prut și a vrut să îi urmeze exemplul.

M-am întâlnit cu Ion Mărgineanu în timp ce se afla la Bălăușeri și se pregătea pentru o nouă zi care îl va aduce mai aproape de Alba Iulia, punctul final al călătoriei sale și punctul de început al României, așa cum o știm acum. Mai are de străbătut 100 de kilometri din 500.

Care este principala motivație a lui Ion Mărgineanu?
„Startul Marii Uniri a fost declarat la Bălți. Actuala conducere a orașului Bălți este cam șovinistă și ei au dat tăcere marilor evenimente. Deloc nu vor să vorbească referitor la evenimentul Marii Uniri. Așa că eu m-am băgat în sufletul lor și le-am spus: Dacă voi tăceți, eu mă duc la Alba Iulia. Dați un mesaj de salut, măcar o scrisoare. N-au vrut nicicum, așa că eu am apelat la Mișcarea Unionistă din Bălți, ei au făcut declarația aceea, m-au petrecut foarte bine și am venit ca respect față de cei care au declarat Unirea în 1918 și cei care au urmat după dânșii. Am întâlnit o mare susținere, chiar la bălțeni. Mulți oameni m-au petrecut, chiar și oameni în vârstă. Este greu, dar am întâlnit pretutindeni oameni foarte buni, foarte binevoitori, care mi-au oferit un ajutor dezinteresat.“

Ion Mărgineanu a declarat că întreaga călătorie a fost realizată din fonduri proprii și că nu a acceptat susținere materială din partea nimănui.
„Nu avem nici o finanțare și nu avem nevoie. Mulți oameni se oferă, dar categoric nu primim ajutor. Oameni binevoitori acceptă să ne primească, să ne găzduiască și chiar să ne ospăteze. Noi nu abuzăm de aceasta. Micile noastre economii ne permit să ne mișcăm.“

Ce înseamnă pentru Ion Mărgineanu Centenarul Marii Uniri?
„Simt o mare dragoste față de patrie, față de poporul român, față de Patria mea cu literă mare. Eu m-am născut în octombrie 1941. Atunci, satul meu era în România Mare. Mama mea, Dumnezeu s-o ierte, povestea deseori de România Mare, în familie se cânta Hora Unirii și alte asemenea cântece, dar eu atunci nu pricepeam ce e Unirea și Hora Unirii, dar îmi plăceau cântecele. Pentru mine, asta e ceva specific demnității mele, pe care am primit-o din dragoste părintească. Pentru mine, România e ceva aparte sufletește. Eram student în anul 4 la Universitatea din Bălți și numele meu a fost publicat în Revista Flacăra, la secțiunea Cititori către cititori. Atunci am primit 1200 de scrisori din România. Am răspuns la toate. Iată ce înseamnă dragostea pentru România. Și întotdeauna oamenii din România s-au comportat tare omenește cu mine. Am o datorie de sentiment față de aceștia“, a declarat patriotul.

Pe tot parcursul drumului, interacțiunile cu oamenii au fost frumoase și memorabile: „La toți cei care am apelat s-au comportat deosebit de omenește cu mine, dar unii au organizat și întâlniri, ca la Piatra Neamț sau la Biblioteca de la Bicaz.“
Totodată, caracterul jovial, optimist și deschis al lui Ion Mărgineanu l-au ajutat să depășească oboseala și dificultatea unui drum atât de lung, realizat pe jos, și să se bucure de fiecare zi în parte.
„Să pornești să faci 500 km nu trebuie să fii mohorât, pentru că viața este atât de frumoasă și de scurtă și, dacă ești mohorât și ploios, e păcat. Am avut o amintire deosebit de frumoasă luni, în ziua în care a nins. Dar duminică a fost și mai frumos, când urcam de la Lacul Roșu în sus, a fost o priveliște extraordinară.“

Ion Mărgineanu visează ca, într-o zi, Basarabia să se realipească României, pentru a funcționa din nou ca un singur organism.
„Aceasta este o necesitate istorică fără de care poporul român de pretutindeni nu poate să meargă înainte. Din necesitate istorică s-a unit și Vietnamul sau Germania. România ruptă nu are puterea cea pe care a lăsat-o Dumnezeu poporului român. Poporul român trebuie să se unească numaidecât, și dacă unii birocrați încă mai caută îndreptățire în fața istoriei, că sunt două state, e o nimica toată. Este un singur stat și trebuie să fie un stat național românesc în care poporul, de la Nistru până la Tisa, să trăiească, să muncească împreună, să se bucure de toate reușitele, să se scârbească împreună de cei ce n-au reușit să facă așa precum o fac popoarele civilizate ale Europei.“

Ion Mărgineanu a ținut să adreseze un memento românilor de pretutindeni, înainte de a porni din nou la drum: „Frați români, pe al nostru steag e scris Unire. Să nu uităm!“
Acestea fiind zise, Alba Iulia s-a mai apropiat cu câțiva pași, răbdătoare, de cel care o va întâlni peste câteva zile ca pe un vis în fața căruia trebuie să ținem cu toții ochii deschiși.

Andrei VORNICU