Raluca Blaga ne ajută să înțelegem arta teatrală incomodă prin cartea ei de debut

Raluca Blaga, profesor și teatrolog, și-a lansat cartea de debut „(Su)poziţii teatrale sau ancore împotriva nostalgiei confortului” (editura Eikon, 2018), în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Studio – Întâlnirea școlilor de teatru, ediţia a patra. La eveniment au participat numeroși oameni de teatru, studenți, artiști și apropiați ai fenomenului teatral. Alături de autoare a luat cuvântul regizorul și profesorul Theodor-Cristian Popescu, nume important al scenei de teatru din România care, prin sfaturile și observațiile sale, a influențat scrierea cărții.

Raluca Blaga (n. 1983, Târgu Mureş) a absolvit în anul 2006 Universitatea de Artă Teatrală, specializarea Teatrologie (Jurnalism teatral). Un an mai târziu îşi finalizează şi studiile la specializarea Matematică-Informatică, în cadrul Universităţii Petru Maior din Târgu Mureş. În perioada 2006-2008, Raluca Blaga a fost manager de proiect al Teatru 74 din Târgu Mureş. În anul 2012 obţine titlul de doctor în teatru. În prezent este lector universitar la Universitatea de Arte din Târgu Mureş.

Cartea lansată a fost scrisă pe parcursul ultimilor trei ani plecând inițial de la niște note de curs și tratează șase evenimente teatrale realizate de șapte regizori internaționali reprezentativi, din perspectiva apropierii de actul artistic prin depășirea disconfortului pe care, deseori, acest proces îl implică.

Un instrument de cunoaștere a lumii

Raluca Blaga a detaliat demersul său teatrologic.
„Încerc să privesc la teatru fără să trădez natura onestă de a privi la un altul. Asta m-au învățat fiecare dintre cei șapte artiști pe care îi cuprinde volumul ăsta: cum să mă poziționez în fața unui eveniment teatral atunci când mi se așază în fața privirii ceva ce, de regulă, nu e foarte confortabil, și la ce anume ar trebui să privesc. Am învățat că ar trebui să ajungi să priveși foarte liber către aceste evenimente teatrale, doar că e un lucru greu de făcut, să te eliberezi de propriile gusturi și antipatii în așa fel încât să poți te conectezi cu adevărat al un eveniment teatral pe care ți-l propun niște artiști. Ca să poți să te conectezi liber trebuie să renunți la propriile tale variabile prin care înțelegi un eveniment teatral și întotdeauna să te raportezi la impulsul pe care ți-l propune artistul respectiv. Sunt foarte diferite texturile celor șapte artiști pe care i-am cuprins într-un prolog și un epilog în această carte și am încercat să descopăr un punct unde se unesc aceștia.
Pentru mine teatrul reprezintă ceea ce reprezintă pentru profesorul de fizică fizica sau ceea ce reprezintă pentru un matematician matematica: un instrument prin intermediul căruia eu încerc să cunosc și să descopăr lumea, în felul în care ei se folosesc de formule fizice sau matematice ca să descopere lumea. Cred că ăsta e impactul pe care poate să îl aibă teatrul și în forma asta”, a precizat Raluca Blaga.

Autoarea le-a adus mulțumiri Oanei Leahu, decanul Facultății de Arte în limba Română, lui Sorin Crișan, rectorul Universității de Arte din Târgu Mureș, lui Theodor-Cristian Popescu, Adi Iclenzan, părinților ei, soțului ei, Laurențiu Blaga, și profesorului Béres András.

Găsirea frumuseții cere efort

Theodor-Cristian Popescu a subliniat că, în procesul de receptare a unei opere de artă teatrală, este fundamental actul de a face abstracție de primele impresii și de a sonda în profunzime.
„În vocabularul nostru nu se folosește „mi-a plăcut” sau „nu mi-a plăcut”. Nu are importanță asta, nu așa studiezi ceva. Dacă îți place, foarte bine, dacă nu-ți place, iarăși e foarte bine. Raportul în care intri e unul de cunoaștere, și în procesul cunoașterii folosești tot ce poți ca să te aproprii de obiect. Când te-ai apropiat de el începi să îi descoperi frumuseți care nu se vedeau de la distanță. Acești artiști de care vorbește Raluca, deși sunt atât de diferiți între ei, au cu toții același tip de demers: te atrag într-un spațiu inconfortabil de care în mod normal fugi, în care te confrunți cu lucrurile incandescente ale vieții. Din acest punct de vedere, cartea e exemplară pentru că, cu pași mici, cu răbdare și procedând uneori prin învăluire, descrie un anume fel de a intra în arta contemporană, care e un proces care cere efort. Printr-un fel extrem de generos, prin care, asemenea artiștilor studiați în carte, Raluca se expune pe ea însăși, ne arată că odată intrați în această cameră inițial străină, ea devine o cameră a schimbării din care ieși puțin transformat, ceea ce în mod ideal ne așteptăm să se întâmple de la un artist”, a declarat regizorul.

Andrei VORNICU