Cenaclul literar LitArt, la o nouă întrunire. Mădălina Porime şi Adriana Pană, recital la „masa creaţiei”

Marți, 27 noiembrie, s-a desfășurat încă una din edițiile Cenaclului Literar LitArt, cenaclu care reunește la ”masa creației” poeți și scriitori mureșeni sub patronajul binecunoscutului Adrian Armand Giurgea, inițiatorul acestui proiect literar. Ar trebui să menționez faptul că revista LitArt are deja zece ani de când apare pe piață și este distribuită gratuit în încercarea de a face cât mai accesibil accesul la cultură unei categorii cât mai largi de cititori.

Cenaclul LitArt are el însuși trei ani de existență și nu greșesc când spun că, în timp, au fost prezenți numeroși scriitori și poeți mureșeni dornici să-și facă cunoscute creațiile și să se supună criticii de specialitate pentru a le putea fi evaluată și prin această prismă, munca.

În cadrul cenaclului de marți seara au dat citire propriilor creații Adriana Pană și Mădălina Porime. Atmosfera muzicală a fost întreținută de către doi elevi ai Liceului de Artă Târgu/Mureș, respectiv Ștefan Patriche și Leonard Buta într-un proiect comun al Asociației ”Șansă Egală”, reprezentată de persoana domnului Sorin Patriche și LitArt.

Au comentat pe marginea lecturilor prezentate criticul Constantin Nicușan și poetul Mircea Duca.

În cazul Adrianei Pană, poemele au fost considerate pline de muzicalitate, oarecum sentimentale și romantice, fiind încercări de găsire a eului poetic aflat deocamdată sub o puternică influență eminesciană. Recomandarea a fost de a scrie în continuare, întrucât filonul talentului existent îi va permite în timp să se dezvolte într-o direcție proprie. În cazul poemelor prezentate de Mădălina Porime, aceasta au fost apreciate ca fiind puternice, pline de consistență și profunzime, definind o personalitate deja bine conturată.

Toți cei prezenți s-au putut bucura nu numai de lecturile celor două poete, ci și de discuțiile care au urmat, discuții menite să ghideze sau să ofere repere și soluții pertinente problemelor cu care se confruntă toți cei care, într-un fel sau altul, aleg să se dezbrace de orice fel de constrângere și să se expună așa cum sunt în creațiile lor.

Evenimentul s-a încheiat cu invitația adresată tuturor de către Adrian Armand Giurgea la lansarea volumul antologic ”LitArt – Revista și Cenaclul”, lansare care va avea loc la jumătatea lunii decembrie, iar volumul va reuni în paginile sale creații ale celor care au participat la cenaclurile LitArt sau au scris în paginile revistei LitArt.

Poeme de Mădălina Porime

Pseudo-poem

Poemul acesta e gol…

golit de orice fel de semnificații,

de reguli,

de comparații,

de canoane,

e scris fără cuvinte…

doar litere alăturate

într-o înșiruire fără sens

a, b, r, c, d

abracadabrant,

halucinant,

dezarmant,

ireal…

poemul meu este ireal de gol;

l-am scris fără mine

pentru că mi s-a spus să tac

și să-mi pun aripi de Icar

căci zborul acesta nu mi se cuvine…

prea mult fard pe obraz,

rujul prea roșu pe buze,

ochii prea rimelați

și-n minte doar un puzzle de semne chirilice…

ce gol,

totuși…ce gol!

și cât de pustiu

e poemul acesta fără de mine!

……….

Balerina

are blugii rupți,

ca o puștoaică obraznică

care sare șotronul

cu mișcări ritmice de dans,

unduiri ale unui trup

ce-și caută punctul de echilibrul

într-un desen abstract,

pătrat…

asfalt închis în pătrate

abstracte…

o balerină trasă cu cheia

se rotește,

piruete- coupe jete- piruete…

în jur, o lume pătrată,

înghite hulpavă,

cercurile lăsate în urmă

pe asfaltul rece…

……….

Stigmații

Un cuvânt,

două cuvinte,

zeci de cuvinte

ce spun și nu spun,

ce tac și nu tac,

vin de-a valma,

dezgroapă deodată caii sălbatici

ascunși în așternuturi

însemnate cu urme de copite…

cuvinte multe aruncate,

dezmembrate,

amestecate pătimaș,

pun semne în palme și-n călcâie…

pe albul din ochi atârnă crucificări,

ruguri ce ard până la cer…

mâini furibunde ridică pietre de jos…

unde sunt cei fără de păcat?

stigmații zâmbesc trist;

neputința desfigurează chipurile celor din jur…

Poeme de Adriana Pană

Recunoştinţă

Mulţumescu-ţi, Ţie, Cer

Că îmi dai ceea ce-ţi cer

Gânduri bune şi frumoase,

Acţiuni alese în case!

Şi „înlănţuie-mă-n” zori

Să am zile fără nori,

Oferindu-ţi luna-n dar

Noaptea să coboare-n har!

Zile multe şi cu soare

Fi-vor toate curgătoare,

Sentimente puse-n faptă

De iubire imaculată!

Dă-mi, Cerule, bucurii

Să-i „fericesc” pe copii,

Din Înaltul tău „prea mare”

Mântuirea …să coboare!

Şi deschide-mi ochii larg

Ca să trec din prag în prag,

Să cuprind viaţa în taină

Desluşind a lumii …taină!

……….

Ochii minţii

Mintea-mi  „coboară”-n lumină,

Încep să întrezăresc adevăruri.

– Pleacă, neşansă, de lângă mine!

– Cuprinde-mă, bucurie, acum!

În drum, ca pe-o rază de soare,

Culori îl formează pe „Or”

Simt ce-nseamnă …lumina

Gingaş ieşită din nor…

Îmi potrivesc ceasul  în …timp

Şi-ascult până când aud

Bătăile inimii pământ puse

Pe note muzicale de frunze de dud.

Îmbrăţişez până la epuizare gândul,

Nu vreau să-l las fără suflare,

Să-l îmblânzesc, îndulcindu-l,

Spiritu- mi trimite ajutoare…

(Redacţia)