Viorica Vețian, luptătoare pentru credință, distinsă cu Fibula de la Suseni

Viața Vioricăi Vețian, sintetizată în Laudatio citit de către primarul municipiului Reghin, Maria Precup, pare o luptă pentru credința sa și pentru valorile în care a crezut. La 100 de ani de viață, județul Mureș, prin Instituția Prefectului, a reparat puțin din nedreptățile pe care le-a îndurat acordându-i Fibula de la Suseni. 

Primarul Maria Precup a citit Laudatio, din care nu a lipsit inserarea unor declarații ale Vioricăi Vețian, expresii ale luptei sale pentru credință și dreptate, povestite simplu, dar încărcate cu o emoție puternică.

Spicuim din Laudatio: „Doamna Viorica Vețian, o doamnă extraordinară, a cărei existență este o lecție de viață pentru noi toți. O lecție despre demnitate, credință în Dumnezeu și în ceea ce este hărăzit. Am avut ocazia să stau de vorbă cu Domnia sa în mai multe rânduri. Când am vizitat-o la împlinirea a 100 de ani, am avut ocazia să stăm puțin de vorbă. Am rămas plăcut surprinsă de femeia caldă, solară, foarte lucidă, plină de energie, cu o poveste de viață impresionantă, plină de greutăți, dar și plină de învățăminte pentru noi, cei suficienți de norocoși, să fim contemporani cu doamna Viorica Vețian.

S-a născut în 3 octombrie 1916, în comuna Băla, din părinți din Șerbeni, învățători, mama fiind refugiată acolo din Primul Război Mondial. După război, familia s-a întors în Șerbeni pentru că acolo era moștenirea familiei. Viorica Vețian face școala primară la Șerbeni, apoi gimnaziul la Reghin și școala de învățători la Blaj, unde și rămâne până în anul 1938, când devine călugăriță. În 1939, când a început războiul, pleacă de la Blaj la Cluj unde lucrează în învățământ până în anul 1946, când este repartizată la gimnaziul din Jucu de Jos, unde predă limba română până în anul 1948, când se desființează Biserica Greco-Catolică și toate mănăstirile acestei biserici. Pleacă la Obreja, unde are o casă. De aici însă este ridicată într-o noapte și dusă la o mânăstire din Vîlcea, devenind o victimă a regimului comunist din cauza religiei sale, așa cum mărturisea Domnia Sa: “Au crezut că ne vor lămuri să trecem la Biserica Ortodoxă. Nu au reușit. Ne-au împrăștiat pe la alte mănăstiri ortodoxe. Au tot încercat timp de o lună să ne convingă să trecem la ortodocși, nu au reușit și ne-au dat drumul. Nu am știut unde să mă duc, casa mea fiind în ultimul rând în Reghin. Am venit în Reghin, unde am fost primită de sora mea, am rămas aici cu ea”. Acum stă cu nepoata dânsei, doamna doctor Rodica Fărcaș și are grijă nepoata care este astăzi aici, Delia Fărcaș. “Am fost urmărită de Securitate pentru că propagam religia”. Întoarsă în Reghin apelează și este ajutată de domnul Petru Maior și ajunge să își câștige traiul zilnic ca zilier o bucată de vreme, apoi este încadrată la Cooperativa 23 August, care devine, mai târziu, Cooperativa de Consum Raional. Devine contabil șef la Batoș, iar după un timp se mută cu serviciul în Breaza, în 1977. “Am lucrat mult timp până am fost schimbată și m-au dat afară pentru că propag religia greco-catolică. Și ce era să fac? M-am dus la săpat de puieți la fermă la Breaza, apoi am lucrat la Borsec, spălând sticle, dar apoi am fost primită la Uniunea Raională unde am rămas în contabilitate și de unde m-am pensionat”. Fiecare decizie pe care a luat-o chiar și atunci când viața i-a fost amenințată a luat-o cu gândul la Dumnezeu și a fost neclintită în credința sa. Un om puternic care a rezistat cu stoicism opresiunilor comunismului și a răzbit de fiecare dată. Pe fața-i blândă, fiecare linie fină spune o poveste, o greutate pe care a reușit-o să o învingă, o nedreptate care i s-a făcut și pe care a înțeles să o ierte și să meargă mai departe. Același chip încercat este astăzi luminos în fiecare zi. După ce am reușit să o cunosc un pic mai bine pe Viorica, sunt convinsă că această lumină vine din interior, dintr-un suflet mare, cu ajutorul lui Dumnezeu a făcut multă pace cu trecutul și care vede fiecare zi așa cum, de fapt, ar trebui să o vedem toți: un mare dar de la Dumnezeu. Suntem extrem de norocoși să o avem pe doamna Viorica Vețian în Reghin și în viața comunității noastre. Prezența Domniei Sale, un om de o luciditate de invidiat, un adevărat tezaur de amintiri este un dar neprețuit pentru noi. Vă mulțumim, doamnă dragă!”.

Strănepoata Viorica Vețian, Delia Fărcaș, care a ridicat distincția, emoționată, a spus auditoriului următoarele: “La mulți ani! Pentru emoțiile pe care le am astăzi îi voi mulțumi mătușii mele cu siguranță. Pentru onoarea pe care i-ați făcut-o, prin mine, vă mulțumește foarte mult”.

Ligia VORO