Home / Invatamant / VIDEO, FOTO: Dragostea pentru copii şi ţară, motto-ul promoţiei 1974 a Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş

VIDEO, FOTO: Dragostea pentru copii şi ţară, motto-ul promoţiei 1974 a Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş

Distribuie

A patra promoţie de învăţători din istoria Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş, respectiv promoţia 1974, a avut sâmbătă, 8 decembrie, întâlnirea de 44 de ani. Revederea cu foştii colegi, precum şi cu diriginta clasei, profesoara Paula Doboşi, care în acest an a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani, a fost şi de această dată încărcată cu emoţii, dragoste şi amintiri frumoase din perioada anilor de liceu.

„Această profesie este extraordinară numai dacă iubiţi copii”

Înainte de citirea catalogului, cei prezenţi au păstrat un moment de reculegere în amintirea profesorilor şi a două colege „care s-au mutat într-o stea”, după cum a spus diriginta clasei.

Au spus „prezent”, foarte cuminţi în băncile lor, la apelul efectuat de profesoara Paula Doboşi: Vasile Ceuşan, Cornelia-Maria Cozma (Gheorghe), Eleonora Crăciun (Gheţa), Maria Florea (Ignat), Cornelia Frunză (Bot), Maria Iuga (Pojar), Valeria Marian (Zegrean), Paulina Matei, Ana Maxim (Achim), Cornelia Negrea (Dascăl), Octavian Nistor, Viorica Nistor (Togan), Ana Pop (Sălăgean), Maria Sabău (Sus) şi Emilia Todoran (Ciortea).

„Vise, vise, vise… pentru a vă îndeplini o misiune extraordinară. Ştiaţi că vă aşteaptă ceva greu. Ceea ce presupunea răbdare, multă, multă trudă, dezamăgiri, eşecuri, dar şi victorii. Aşa este profesia de dascăl şi eu ştiu că voi aţi fost nişte copii, elevi foarte harnici. Aţi fost o clasă deosebită, nişte copii harnici, nişte copii dornici de a-şi îndeplini visele, acelea de a ajunge învăţători buni, ca în clipa în care intraţi în clasă acele perechi de ochişori care vă priveau cu speranţă, cu teamă, cu grijă, cu spaimă, voi trebuia să aduceţi ochişorii aceia la acelaşi numitor comun şi cu multă răbdare şi migală să le luaţi mânuţa şi să îi învăţaţi să scrie. Această profesie este extraordinară numai dacă iubiţi copii. Dacă nu, totul este sortit eşecului. Dar voi i-aţi iubit, ştiu asta”, a spus diriginta clasei.

Mesaj special, în Anul Centenarului

Ora de dirigenţie a readus în memoria celor prezenţi şi câteva şotii nevinovate din urmă cu mai bine de patru decenii, cum ar fi puiul de somn tras taman în ora de germană de Octavian Nistor, dansul periniţei încins pe plajă, în apa Mării Negre, sub privirile uluite ale turiştilor, sau peregrinările prin ţară cu şoferul Balogh, împachetat de elevi în nisipul litoralului.

Profesoara Paula Doboşi a rememorat apoi momentul de la clopoţelul absolvirii, din anul 1974, cu absolvenţii purtând pe umeri desaga cu foarte multe cunoştinţe dăruite cu pasiune de profesori, cu dragoste pentru profesie şi numeroase amintiri frumoase, respectiv excursii la mormântul lui Ştefan cel Mare, la casele memoriale George Enescu, Ciprian Porumbescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, sau la intrarea Dunării în România la Porţile de Fier şi, nu în ultimul rând, la Marea Neagră.

„Aţi văzut ce ţară avem: frumoasă, plină de oameni minunaţi pe care noi i-am întâlnit, cu care am stat de vorbă de atâtea ori, şi iată că această ţară ne-a primit la sânul ei de fiecare dată şi am fost fericiţi. Şi de fiecare dată din călătoriile noastre, din peregrinările noastre, ne întorceam acasă. Unde era acel acasă? Vă răspunde Nicolae Bălcescu, care în „Istoria românilor sub voievod Mihai Vodă Viteazul” face următoarea precizare: „În mijlocul ţării se găseşte un pământ binecuvântat de Dumnezeu între toate ţările de pe Pământ. Ca o cetate înconjurată de jur-împrejur de munţi falnici, cu brazi care îşi întind vârfurile până la cer. Pământ brăzdat de râuri, limpezi, în care zburdă, voioşi, peştii. Iar în străfundurile acestui pământ se află comori nebănuite.” Aceasta este Ţara Ardealului. Aici ne-am întors, de fiecare dată, aici, acasă, în Ardeal. Iată că draga noastră ţară, draga noastră Românie şi-a aniversat nişte ani şi încă trăieşte în sărbătoare. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!/ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ţi mândri, asta le nutresc;/ Căci rămâne stânca, deşi moare valul,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”, a încheiat, în stil eminescian, profesoara Paula Doboşi.

Text şi foto: Alex TOTH

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Semiremorcă încărcată cu lemn fără documente confiscată de Poliția Mureș

Distribuie Polițiștii Biroului pentru Protecția Fondului Forestier și Piscicol au confiscat o semiremorcă în valoare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.