Share

Home / Recomadări zi de zi / Vom muri și vom fi liberi!

Vom muri și vom fi liberi!

Acum 29 ani, această scandare se auzea şi pe străzile Târgu Mureşului, când, purtaţi de dorul de libertate, mii de locuitori din municipiu şi-au oferit piepturile gloanţelor şi morţii. Au trecut 29 ani, în care familiile celor şase eroi martiri, împuşcaţi în seara zilei de 21 decembrie, de o rafală de mitralieră, în zona Grand din centrul municipiului, nu au aflat cine sunt responsabilii pentru moartea celor dragi. Au fost 29 ani, în care morţii lor au fost catalogaţi când eroi, când beţivi şi golani.

 

La fel ca şi în alte oraşe din România, tensiunea se simţea pe străzile, în casele, dar mai ales în fabricile mamut din Tîrgu Mureş. Saturaţia de politica promovată de la centru, sentimentul de solidaritate cu timişorenii şi nevoia de a se desprinde de comunism au devenit evidente atunci când angajaţilor din întreprinderi li s-a cerut să condamne manifestaţiile de la Timişoara şi să se dezică de protestatari.
„De exemplu, la Prodcomplex din Târgu Mureș Eugenia Iuşan, secretara organizației de partid pe întreprindere, a declarat public că „consider în totalitate revoltător și totodată condamn în profunzime faptele criminale comise împotriva țării noastre și poporului nostru…” Muncitorii din a doua tură de la IPL erau obligați să asculte împreună discursul lui Nicolae Ceauşescu. Declarații și comunicate de condamnare s-au cerut și din partea colectivelor din diferitele instituții de cultură. Pentru lucrătorii redacțiilor „Igaz Szó” (mai târziu „Látó”) și „Vatra”, comunicatul oficial a fost dat citirii într-o ședință comună. Organizațiile județene de partid au dispus ca, având în vedere starea de urgență, fiecare fabrică și întreprindere să organizeze garda patriotică proprie, iar directorii sau directorii adjuncți pentru orice eventualitate să rămâna în incinta întreprinderii. ”, arată istoricul Novák Csaba Zoltán într-un studiu dedicat evenimentelor din ultimul secol din Tîrgu Mureş.
Opinia majoritară a participanţilor la evenimentele din decembrie 1989 de la Tîrgu Mureş este aceea că grupul de iniţiativă care a dat startul Revoluţiei la Tîrgu Mureş s-a activat în fabrica IMATEX, de pe strada Gheorghe Doja, în ziua de 21 decembrie, când sute de angajaţi ai întreprinderii, ieşiţi din primul schimb, decid să pornească spre centrul oraşului. Acolo, încă de dimineaţă, grupuri de manifestanţi se tatonau unele pe celelalte, sub privirile umbrite de cozoroacele chipielor sau ale căştilor antitero ale militarilor, miliţienilor şi scutierilor.
Angajaţii de la IMATEX simt în aer mirosul revoluţiei, află despre Timişoara, cei care nu ştiau încă de la rude, prieteni sau de la posturile radio care se ascultau clandestin, precum Europa Liberă sau Vocea Americii.
Era ora 14.00, povesteşte astăzi Crinişor Prunaş, unul dintre revoluţionari. După alte opinii, cum este şi cea a lui Emil Târnăveanu, vicepreşedinte al Asociaţiei 21 Decembrie Tîrgu Mureş Oraş Martir, muncitorii nu au mai avut răbdare la muncă şi au plecat înainte de amiază spre punctul cel mai important al oraşului, pentru că acolo se concentra puterea comunistă, loc devenit chiar fierbinte în acele zile.
Traseul a fost unul des rememorat, un traseu al libertăţii. Oamenii au plecat de la IMATEX spre Metalotehnica pentru a-şi uni forţele cu cele ale angajaţilor de acolo. Se scandează încă timid „Jos Ceauşescu, jos comunismul”, „Pentru Timişoara plânge toată ţara”, „Târgumureşeni ajutaţi-i pe timişoreni” şi „Timişoara nu uita, noi suntem de partea ta”. Protestatarii reuşiseră să evite forţele de ordine masate în apropierea fabricilor, dar la Gară sunt aşteptaţi de un cordon de scutieri aşezaţi acolo pentru a împiedica manifestanţii ce se deplasau în coloană să ajungă în centru. Într-adevăr, la vederea scutierilor, manifestanţii târgumureşeni ezită. Începe un joc de uzură cu forţele de ordine, protestatarii scandează “Gata cu minciuna”, “Fără violență”, “Pentru Timișoara”, “Libertate, libertate”, “Mergem în Centru”, dar nu se mişcă de pe trotuarele din zona Gării. Sunt înregistrate şi primele incidente. Era destul de clar că atenţia scutierilor trebuia adormită, aşa că manifestanţii simulează o retragere spre case. De fapt, încet-încet, o parte din manifestanţi se regrupează în cartierul Dâmbu pe care îl străbate pentru a coborî la Clasic – intersecţia străzii Gheorghe Doja cu Bulevardul 1848 pentru a se îndrepta spre centru. O alta trece de forţele de ordine şi înaintează pe Gheorghe Doja spre Centru.
Înaintarea e dificilă însă pentru că obstacolele se înmulţesc atât umane cât şi logistice. Forţele Miliţiei şi Armatei sunt dublate de trupele USLA, accesul este blocat de maşini de securitate, maşini cu jeturi de apă şi spumă. De altfel, pentru împrăştierea manifestanţilor, oamenii de ordine ai regimului communist îşi încearcă pentru prima oară furtunurile şi bastoanele auspra celor care înaintează cu mâinile goale spre ţinta lor, centrul municipiului, ce părea din ce în ce mai dificil de atins. Forţe importante ale aparatului represiv de stat înconjoară primăria şi actuala Prefectură şi realizează un cordon din transportoare blindate, TAB-uri, şi tunuri de apă şi spumă. Cordonul se încheie într-o parte la Palatul Culturii, iar în cealaltă la Catedrala Mică, Hotel Grand, Romarta Tineretului şi Poşta Mare.
Martorii spun că forţele de ordine au folosit armele din dotare cu multă reţinere şi teamă. Bombele fumigene alungau oamenii însă aceştia se regrupau de fiecare dată şi încercau să revină cu mai multă determinare. Astfel o parte din demonstranţi au reuşit să treacă de cordoanele de ordine şi au făcut joncţiunea cu manifestanţii aflaţi deja în Piaţa Trandafirilor. Împreună, aceştia au înconjurat de mai multe ori piaţa, s-au oprit la statuia lui Avram Iancu unde au primit binecuvântarea unui preot.
În acest timp, mai precis în jurul orei 15, alte două grupuri de manifestanţi vin din Cartierul Dâmbu Pietros şi respectiv din Rovinari.
Aproximativ la aceeaşi oră câteva sute de muncitori de la întreprinderea Electromureş, se alături protestatarilor din centru după ce au trecut cu uşurinţă de un cordon de rezistenţă aflat în dreptul podului peste Mureş.
În după amiaza aceleiaşi zile de 21 decembrie, între orele 16;30 şi 19;00 o parte din manifestanţii din centrul oraşului s-au îndreptat în coloană către cartierele 1848 şi respectiv Tudor. În zona Fortuna liderii manifestanţilor au ţinut câteva discursuri, iar apoi coloana în lungime de aproximativ 700 de metri s-a întors în centru în tmp ce oamenii cu lumânări în mână scandau „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!” şi „Veniţi cu noi!”. Retragerea în cartiere îşi atinsese scopul, manifestanţii au reuşit să se regrupeze şi să atragă alţi participanţi la proteste.

 

Au murit pentru libertate

 

Grupurile de manifestanţi au ocupat în 21 decembrie actuala piaţă a Victoriei, pe atunci Piaţa Eroilor Sovietici. Întâmpinaţi la început cu jeturi de apă şi spumă chimică, în jurul orei 21.45 au început să se tragă primele rafale de mitralieră. Dacă, iniţial, armele erau îndreptate în sus, apoi s-a dat ordin să se tragă, iar soldaţii au îndreptat armele spre manifestanţi. Panica îşi face loc printre aceştia din urmă, însă nu se dau bătuţi, chiar dacă se trăgea fără milă dinspre clădirea fostului PCR, dinspre benzinăria din spatele Catedralei, de pe acoperişul Hotelului Grand, al Poştei şi al magazinului Romarta. Oamenii din piaţă s-au aruncat pe burtă şi au încercat să găsească un adăpost. Pentru unii era deja prea târziu. Acum este rănit mortal Tamas Ernö, iar în aceeaşi seară, sunt ucişi şi ceilalţi cinci martiri ai revoluţiei din Târgu Mureş: Ilie Muntean, Hegyi Lajos, Adrian Hidoş, Pajka Károly şi Bodoni Sándor. Cine i-a omorât n-o să ştim niciodată. În primele lor declaraţii de după revoluţie, şefii Armatei, Poliţiei şi Securităţii au afirmat că oamenii nu au tras la ordinul lor şi dacă au făcut-o, a fost din cauza fricii. Deşi s-a vorbit doar despre o singură rafală de mitralieră rătăcită, numărul răniţilor contrazice declaraţiile oficiale.
La fel cum rămâne neelucidată situaţia celor ce au maltratat manifestanţii şi a celor ce au dat ordin ca răniţii – peste 100, din Spitalul Judeţean să nu fie îngrijiţi.
Forţele de represiune au trecut şi la alt gen de intimidare, fără succes însă. În noaptea de 21 decembrie au arestat în jur de 130 de persoane, dar protestatarii nu s-au lăsat şi chiar dacă pe moment s-au retras din piaţă, s-au regrupat şi au revenit cu mai multă voinţă de a cuceri centimetru cu centimetru Piaţa Victoriei de azi.
Cele câteva sute de oameni rămaşi să-i înfrunte pe cei ce reprezentau încă sistemul comunist de represiune, au ridicat baricade în faţa Poştei, a hotelului Grand, la intrarea pe strada Griviţa Roşie şi în alte locuri din centru. Baricadele au rezistat toată noaptea. Unii dintre cei care le susţineau au căzut însă victime represiunii. Un exemplu este Vass Levente plecat de la baricada Pocloş spre cea de la Grand, este arestat şi bătut fără milă. „Tratamentul” aplicat de miloasele forţe de ordine a dat rezultate. În 1991 tânărul moare din cauza rănilor primite la revoluţie.
La fel s-a întâmplat cu Asztalos Sandor, mort în 1992 tot din cauza bătăii primite în noaptea de 21 decembrie.
În spitalul județean au primit îngrijiri medicale 18 răniți, dar numărul lor era mult mai mare. Aceştia au avut parte de un tratament subuman, au fost ţinuţi în pielea goală, legaţi de pat, de mâini şi de picioare. Aici a avut loc şi un incident care arată fără niciun dubiu esenţa regimului comunist: lt. major Cosma Maria a scos pistolul să împuşte doi răniţi, Toaşo Francisc şi Rad Gavril, însă a fost oprită la timp de asistenta Popa Maria şi de doctorul Bud Vasile.
Revoluţionarii se regrupează în dimineaţa zilei de 22 decembrie în zona Palatului Culturii şi a Primăriei. De acum însă ei nu mai sunt singuri. Treptat sosesc coloane de manifestanţi de la Azomureş, Fabrica de Piele, Fabrica de Conserve, Prodcomplex, Metalotehnica, IMATEX, Maşini de Calcul, Electromureş etc. Începând cu ora 10.30, preţ de câteva ore, circa 8000 de manifestanţi adunaţi în faţa sediului PCR ascultă un discurs al celor ce s-au pus în fruntea revoluţionarilor. Apoi se răspândeşte vestea că dictatorul Nicolae Ceauşescu a fugit ceea ce a avut efectul unei descătuşări şi tot mai mulţi târgumureşeni se adună în piaţă, estimările vremii consemnând chiar 20 de mii de participanţi.
Manifestanţilor le vorbesc din Palatul Culturii Király Károly, Nistor Man, Sabin Şimon, Vasile Pol, Dorel Pop, Alexandru Zaharagiu, Sorin Moldovan, Aurel Sămărghiţan, Ferenc Lestyán, Dénes Fülöp, László Szövérfi, Ioan Neagoş (Sighișoara), Viorel Truţă, Fodor Alexa, Vasile Fărcaş, Jenő Kádár și Cornel Gheorghe.
Ad-hoc a fost înființat și o organizație numită „Forumul Frăţia”, făcând referire la consensul și alianța dintre cele două etnii – precizează istoricul.

 

Inutila anchetă

 

„Despre evenimentele petrecute la Târgu Mureș în data de 21 decembrie a fost întocmit un raport oficial. Conform Procuraturii Militare, forțele de represiune au procedat conform legilor, scopul primordial fiind dispersarea manifestanților, neprimind ordin de la superiori pentru deschiderea focului. Conform acestui raport rafalele trase care au cauzat și victime mortale pot fi puse în seama haosului cauzat de situația existentă”, precizează istoricul Novák Csaba Zoltán.
De altfel, aceeaşi concluzie reiese şi din informaţiile publicate pe blogul personal de Marius Mioc, scriitor şi revoluţionar.
“Decretul-lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, semnat de Ion Iliescu, a fost salvarea pentru miliţienii şi securiştii din întreaga ţară care bătuseră manifestanţii arestaţi în timpul revoluţiei. La fel s-a întîmplat şi la Tîrgu Mureş, unde mai mulţi cetăţeni au făcut reclamaţie pentru că fuseseră arestaţi şi bătuţi de forţele de ordine în decembrie 1989. Faptele au fost încadrate la “purtare abuzivă” şi s-a constatat că făptaşii au fost amnistiaţi prin decretul FSN din ianuarie 1990. Rezoluţii de acest fel au fost emise de Procuratura Tîrgu Mureş începînd cu iunie 1990”, scrie acesta pe blogul www.mariusmioc.wordpress.com.

 

Eroii martiri ai Tîrgu Mureșului

 

Municipiul Tîrgu Mureș este, începând cu 22 februarie 2000, în urma publicării Legii Nr. 4, Oraș Martir deoarece în Revoluția din Decembrie 1989 șase oameni alături de alte câteva mii au stat în Piața Eroilor Sovietici, pe atunci, în fața TAB-urilor Armatei și ale militarilor și milițienilor înarmați cu mâinile goale și au plătit cu propria viață năzuința lor de libertate.
Toți cei șase eroi martiri au fost uciși de o rafală de mitralieră în spatele Catedralei Mici, în apropierea magazinului Romarta Tineretului. Era ora 21, în seara zilei de 21 decembrie. Mai precis, cinci au fost omorâți pe loc – Ilie Muntean, Hegyi Lajos, Adrian Hidoş, Pajka Károly şi Bodoni Sándor, iar Tamás Ernö a fost rănit mortal. Vinovat a fost declarat un copilandru, militar în termen care ar fi început să tragă de frică.

Eroii martiri ai Tîrgu Mureșului

Ilie Muntean – 38 de ani, născut în comuna Hodac, muncitor la TCM Tîrgu Mureş. A lăsat în urmă doi copii orfani.

Tamás Ernö – 36 de ani, mecanic la IRA Tîrgu Mureş. Avea patru copii.

Adrian Hidoş – 21 de ani, absolvent al Liceului Electromureş. Era un om muncitor, curajos, deschis, cu privirea limpede.

Hegyi Lajos – 25 de ani, profesor de matematică. Îşi luase licenţa cu 10. Ştia că ştiinţa fără libertate nu poate exista.

Pajka Károly – 33 de ani. Jertfa lui a lăsat doi copii, de 4 şi 8 ani, fără tată.

Bodoni Sándor – 33 de ani muncitor la Prodcomplex.

Mureșeni uciși pe meleaguri străine

Alţi 15 mureşeni au murit în timpul Revoluţiei în alte localităţi ale ţării. Aceștia sunt:
Martin Wultschner, 31 de ani, Paul Wultschner, 21 de ani, Mihail Rimmer, 18 ani, morţi la Sighişoara
Mihai Ioan Matiş, 20 de ani, împuşcat la Aeroportul Vidrasău
Rodica Cristorean, 26 de ani, Grigore Borş, morţi la Cluj Napoca;
Szenkovitch Eva, 18 ani, Traian Onişor, 20 de ani, împuşcaţi la Sibiu;
Liviu Andrei Puczi, împuşcat la Timişoara
Horia Adrian Șoneriu, 21 de ani mort la Craiova
Vasile Adrian Mare, 19 ani, împuşcat la Cristian – Braşov;
Călin Toma, 20 de ani, împuşcat la Turda
Florin Popescu, 25 de ani, împuşcat la Otopeni în 23 decembrie
Takács László Szilárd, 20 de ani, Nicolae Man, 22 de ani, ambii morţi la Bucureşti.

 

Ligia VORO

N.a. Aceste selecțiuni sunt extrase din articolele publicate într-o revistă editată de Zi de Zi, dedicată celor 25 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989.

 

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Accident cu trei răniți în cartierul Tudor!

Vineri, în jurul orei 16.40, polițiștii au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment …

Share
Share