Companiile românești, invitate la reconstrucția Irakului

Excelența Sa, Iacob Prada, Ambasadorul României în Irak, continuă să ne povestească despre oportunitățile pe care România le are, în ce privește relațiile comerciale cu staul irakian.

Reporter: Primele intermedieri economice între județul Mureș și alte regiuni  din lume, facilitate de dumneavoastră  datează de mai de mult. Despre ce este vorba?

Iacob Prada:  Așa este. A fost doamna Lokodi Edita Emőke, președinta Consiliului Județean Mureș, alături de care realizasem o legătură cu o provincie din Angola, Huila. Se întâmpla în anul 2009. Nu s-a materializat acest schimb, între timp am plecat eu de acolo, nu a fost cineva la fața locului care să împingă lucrurile. Era vorba de o cale ferată îngustă de peste 1.000 de kilometri, care să fie refăcută de noi, în care să băgăm și locomotive și vagoane. Acesta a fost elementul de bază, acea cale ferată pentru care exista un interes major , inclusiv din partea țărilor europene, de a o introduce în sistemul căilor ferate intraafrican, în temeiul cărora să se poată dezvolta relațiile economice, să fie exploatate resursele locale angoleze, o țară extrem de bogată. La ora actuală, Angola  este cel mai mare exportator de petrol din Africa.

Rep.: Revenind la Irak, care ar fi domeniile în care România poate investi în acestă țară ?

Iacob Prada: Printre oportunitățile economice de acolo se numără o fabrică de zahăr, infrastructura rutieră, respectiv o șosea de câteva sute de kilometri. Am încercat să găsesc și în alte părți din țară companii care să se implice, dar a fost problema cu războiul și toată lumea s-a retras. De asemenea, investiții în ce privește fermele piscicole. Noi avem această experiență în ce privește acest domeniu. Irakienii consumă foarte mult pește proaspăt. Există în zona de sud și sud-est a Irakului suprafețe de apă enorme. Acolo există marea majoritate a resursei de apă deschisă, foarte asemănătoare cu delta de la  noi. O călătorie în acea zonă te duce cu mintea la deltă, începând de la faună și până  la traiul oamenilor. Acolo s-ar putea exploata  resursele piscicole, respectiv ferme cu producții piscicole. În afară de asta, există apă, și automat există furaje pentru vite.De curând, am primit o solicitare din partea lor să le vindem Bălțata Românească, o rasă foarte adaptabilă. În afară de asta, există o mare capacitate de absorție a  cărnii de pasăre , de oaie și de vită.  La ora actuală , producția lor internă este mult mai mică decât consumul. Mai dau un exemplu legat de  exportul de animale. Se importă în general animale vii, pe piață se poate valorifica numai dacă există garanția că au fost sacrificate halal. De la pasăre pănă la vită , totul trebuie sacrificat halal. Așa ajungem la  pieile animalelor. Practic,  ei le dau aproape gratis celor din  Iran, care la rândul lor le prelucrează  și le exportă, inclusiv în Irak. Se pot face astfel fabrici de pielărie. Sunt numeroase oportunități.  Cei din Irak au adresat o invitație județului Mureș  pentru a deplasa o delegație, la nivelul conducerii județene.  Asta înseamnă automat și un transfer de know-how, în ce privește raportul de organizare, cu oameni de afaceri, companii , care să vadă exact cu ce se poate face această legătură.

Rep.: Care este în prezent situația în Irak ?

Iacob Prada: Dacă ne referim  la situația securității, Irakul la ora actuală este o țară sub control clar în ce privește centrul și sudul, cu probleme în ce privește unele dintre zonele care au fost  ocupate de către Statul Islamic, unde au mai rămas anumite structuri , și există o oarecare teamă că s-ar putea să-și lărgească activitatea. Dar,  fără nicio discuție, în zona despre care vorbesc , lucrurile sunt absolut sub control și nu există nicio temere. Altminteri, inclusiv Bagdadul nu mai e nici pe departe ce a fost în 2010-2013, când în fiecare zi aveam zeci de atacuri cu bombă.

Rep.: Revenind la România, la locurile natale. Cum e să reveniți acasă la Ideciu de  sărbători ?

Iacob Prada:  Rar mi s-a întâmplat să vin acasă în această perioadă. Până în 2015 toate sărbătorile le-am făcut acolo, să fiu alături de  camarazii mei din ambasadă. E o chestie în primul rând de bun simț. Acum,  ne mai schimbăm, unii diplomați mai vin acasă, alții rămân acolo în perioada sărbătorilor de iarnă sau a Paștelui. Întrucât sunt atât de vechi acolo și cu experiență, acum îmi pot permite să vin acasă de Crăciun și Anul Nou, să  las sarcinile locțiitorului meu care să gestioneze problemele în perioada când sunt în concediu.

Rep.: Cum vedeți perspectiva relațiilor economice dintre România și Irak ?

Iacob Prada: Ele depind în principal de capacitatea statului român, în special a companiilor românești de  intra pe piață și de a face treabă. Ambasada realizează aceste deschideri. Am la ora actuală deschideri clare la nivel mare  în ce privește construcția de căi ferate, introducerea tramvaielor românești, inclusiv a producției de autocamioane și tractoare acolo.

Dau un exemplu, între Karbala și Najaf sunt 80 de kilometri, ele fiind cele mai importante centre turistice religioase din lumea musulmană, în ce privește confesiunea Șiia. Ne-au solicitat , după ce am făcut multă propagandă în ce privește capacitatea nostră de face ceva în acest sens, să construim această cale ferată de mare viteză între cele două orașe. Sunt în jur de 16 milioane de turiști anual în care vizitează aceste centre, unii spun că numărul este de 18 milioane. Am vorbit cu Aradul, care poate să ofere vagoane. Putem să introducem acolo inclusiv locomotive care se fac la Craiova. Problema este că, la ora actuală trebuie să facem infrastructura de acolo. După trei rânduri de discuții, cu primul ministru de acolo, cu ministrul transporturilor, cu guvernoratele respective, am obținut scrisoare clară de la primul ministru către ministere să se lucreze cu Ambasada României pentru organizarea, desfășurarea și finalizarea  acestui proiect. Însă, nu găsesc la ora actuală companii suficient de puternice care să se angajeze la un astfel de proiect. În două, trei rânduri  am făcut pasul înapoi, de înțeles dat fiind începerea războiului, ceea ce nu mai este cazul acum. Lucrez intens la ora actuală pentru a aduce în proiect companii străine, care au filiale în România, să lucreze acolo.

Alt doilea mare proiect pe care îl avem în vedere pentru perioada următoare se leagă de introducerea tramvaielor românești în transportul urban de suprafață din marile centre urbane, respectiv Bagdad, Basra, Karbala, Najaf, Tikrit și Babilon. Am deja asigurată finanțarea, care este problema de bază, pentru trei proiecte din capitala Bagdad, care trebuiesc doar să fie semnate. Este vorba de introducere transportului cu tramvaie românești în Universitatea din Bagdad, un circuit închis de 6 kilometri, care să deservească studenții de acolo. Am fost acolo în câteva rânduri, am avut discuții cu cei conducerea universității, există aprobare din partea locală, doar să vină compania să prezinte proiectul, să facă ceea ce e de făcut. Practic,  totul este asigurat de către investitorul local. Acesta ar fi primul pas, după care ar fi un proiect între aeroportul din Bagdad și centrul capitalei irakiene, să introducem și acolo un tramvai, pe o distanță de 12 kilometri dus-întors. Al treilea proiect, la care există finanțare, este o linie între Bagdad și Pasmaya, un oraș satelit al Bagdadului aflat în construcție, la o distanță de 30 de kilometri. Am avut discuții cu cei de la Arad, după ce se vinde un număr de tramvaie, în jur de 250-300, sunt dispuși să facă transferul de tehnologie pentru montaj  acolo , lucru extraordinar de important. Au mai fost oferte din partea Chinei, Poloniei și a altor state din occident pentru introducerea tramvaielor dar nimeni nu a venit și cu această ofertă de transfer de tehnologie, ceea ce contează foarte mult, reduci șomajul de acolo și ridici nivelul de tehnologie în industria locală. Urmează să plec la București unde să mă întâlnesc cu câteva companii pe care să le ducem în Irak pentru acest început de colaborare. Practic, mingea se află în terenul nostru. Mai există un proiect, urmează să am o discuție cu noul ministru al transporturilor, pentru reabilitarea transporturilor pe apă din Irak. Am o relație de aproape trei ani și jumătate cu unul din principalele șantiere navale de la noi care este dispus, la început să le vândă nave comerciale dar și nave de transport pasageri pe Tigru, Eufrat și Shatt al-Arab, inclusiv construcția unui șantier naval.