Share

Home / Administratie / „Elemente de susţinere financiară a proiectului Ţinutul Secuiesc”, de dr. Lucian Săcălean

„Elemente de susţinere financiară a proiectului Ţinutul Secuiesc”, de dr. Lucian Săcălean

Autor: Dr. Lucian Săcălean

Lect. Univ. dr. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș

Abstract:

Conceptul autonomiei prezentat în discursul politic fie ca opus fie drept model de integrare este unul des uzitat în comunicarea politică din România, în special de către grupurile politice maghiare. Nu există o rețetă unică în privința autonomiei, existând multe modele, generate de realitățile socio-economice și demografice diferite, precum și de experiența istorică a gradului de  coabitare majoritate-minoritate. Indiferent ce model alegem pentru a ne inspira va exista întotdeauna realitatea economică pe care poate și trebuie să se construiască o autonomie de acest tip. Există capacitatea acestei regiuni în a se autosusține financiar?

Keywords: minorities, separatism, authonomy, national security

Chestiunea autonomiei de tip teritorial e una intens disputată. Ea pare a fi mai legată de discursul politic în primul rând și abia apoi de dimensiunea economică. Realitatea unui tablou multietnic, caracteristic Europei, nu poate fi contestat. Construcția geopolitică post conflicte mondiale a statuat o ordine teritorială care nu a putu cuprinde de fiecare dată o etnie doar în interiorul unei granițe statale. Pe de altă parte existența marilor imperii europene, mutarea naturală sau forțată a unor populații în interiorul granițelor acestor imperii, fac practic imposibilă delimitarea exactă a teritoriilor suprapuse pe populația de un anumit tip. Crearea statelor naționale, ca răspuns la disoluția acestor imperii, dar și ca formă de respingere a dominației unei anumite părți a populației asupra celorlalte, state ce cuprind în interiorul granițelor fizice părți din populații de altă limbă, religie, etnie, creează și necesitatea unor soluții acceptate de către toate părțile implicate.

Conceptul autonomiei prezentat în discursul politic fie ca opus fie drept model de integrare este unul des uzitat în comunicarea politică din România, în special de către grupurile politice maghiare. Proiectele prezentate până în prezent au întâlnit opoziție, nu datorită poziționării față de București și puterea politică centrală, ci pentru că premisa oricărui proiect era una de tip etnic, populația majoritară interpretând aceste proiecte ca fiind mai degrabă exclusive și nu incluzive. Sigur formele de autonomie pot fi diferite (teritorială, culturală sau locală), scopul final al acestora fiind, cel puțin în teorie, minim supraviețuirea unei minorități, respectiv asigurarea cadrului necesar dezvoltarea unei comunități diferite ca limbă, religie, etnie.

Evident nu există o rețetă unică în privința autonomiei, existând multe modele, generate de realitățile socio-economice și demografice diferite, precum și de experiența istorică a gradului de coabitare majoritate-minoritate. Din perspectiva Uniunii Europene, acordarea sau neacordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice ține de prerogativa exclusivă a statelor membre, recunoscându-le în cazul în care ele sunt create legal într-un stat comunitar ( vezi cele 16 autonomii existente pe teritoriul UE), neexistânt însă o politică comună cu privire la această chestiune (a nu se confunda cu standardele europene în materie de protecție a minorităților).

Ce ar presupune însă autonomia? Autonomia locală presupune (dar nu exclusiv): •stabilirea modului de utilizare instituţională a bilingvismului în cadrul autoadministrării locale; •utilizarea numelor şi însemnelor proprii; •modul de organizare a tradiţiilor şi sărbătorilor; •protecţia monumentelor istorice locale; •poliţia sanitară, de construcţii, circulaţie, siguranţa locală. În afară de acestea, autoadministrarea locală trebuie să asigure înfiinţarea şi întreţinerea instituţiilor – în cadrul legislativ disponibil – în special în domeniile: •învăţămînt local; •medii scrise şi electronice locale; •păstrarea tradiţiilor; •cultură; •activităţi economice; autonomia cultural – autonomia culturală cuprinde toate domeniile care, conform părerii grupurilor etnice, sînt esenţiale pentru păstrarea, protecţia şi dezvoltarea identităţii lor, domenii semnificative cum ar fi: •cultura; •învăţămîntul; •informarea, inclusiv radio şi tv; •utilizarea de însemne proprii; •dreptul de a lua parte la discuţii referitoare la o eventuală dublă cetăţenie; •alte domenii utile păstrării şi exercitării drepturilor de protecţie proprie necesară. Autonomia culturală mai cuprinde şi dreptul de a crea şi a întreţine instituţii, mai ales în domeniile: •învăţămînt; •mediile scrise şi electronice; •păstrarea tradiţiilor[1]; •cultura; •activităţi economice – iar autonomia teritorială cuprinde domeniile de autoritate necesare pentru rezolvarea problemelor proprii conform părerii grupurilor etnice respective, ca de exemplu: •folosirea de însemne proprii; •dreptul de a-şi spune cuvîntul la reglementarea problemei dublei cetăţenii; •învăţămîntul, inclusiv cel superior, funcţie de valorile şi necesităţile grupului etnic respectiv; •instituţiile şi programele culturale; •radio-televiziunea; •dreptul de a exercita profesii sau de a face afaceri; •utilizarea resurselor naturale, cum ar fi agricultura, silvicultura, vînătoarea, pescuitul, mineritul; •protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; •căile de transport – drumuri locale şi aeroporturi; •producţia de energie; •controlul băncilor, caselor de economii şi al altor instituţii financiare; •poliţia; •impozitele pentru scopuri regionale[2]. Observăm o paletă largă așadar, multe dintre aceste chestiuni fiind acoperite și funcționând în cadrul legal existent în România, chiar în lipsa unei legi special dedicate strict chestiunii minorităților. Pe de altă parte, comparativ cu unele cazuri de autonomie reală, ca de exemplu Tirolul de Sud, aceste standarde sînt de nivel ridicat[3] sugerând chiar posibilitatea unor noi construcții generate de idei similar care au dus la consolidarea nașiunilor de secol XIX.

Din perspective forțelor politice ce susțin autonomia unei regiuni ce ar trebui să cuprindă județele Harghita, Covasna, Mureș (dar nu în integralitatea lor administrative-teritorială actuală), construcția în sine este una determinată de criteriul etnic, iar tocmai acest tip de discurs a creat îngrijorarea unei părți a populației, populație de altă etnie decât cea maghiară. Sigur, pe anumite paliere putem înțelege faptul că discursul proautonomist al unor forțe politice/ a unor politicieni maghiari  servește mai bine interesele electorale decât (obținerea) autonomia în sine. Diverse proiecte de autonomie, mai mult sau mai puțin argumentate au fost prezentate de către UDMR sau politicieni de etnie maghiară de-a lungul timpului. Pentru a vorbi pe scurt doar despre cele mai recente inițiative vom aminti viziunea senatorului UDMR Frunda Gyorgy care declara  în 2006 în cadrul seminarului “Autonomia, incotro?”, organizat de Fundatia Bernady, că României îi este aplicabil modelul de autonomie al Cataloniei[4]; deși nu se ajunsese la un numitor comun între reprezentanții politici ai adepților autonomiei și cei ai guvernului central de la Madrid, declarație ulterioară proiectului de autonomie propus de UDMR în fața Parlamentului în 2005.

Pe 18 septembrie  2014, dată ce a coincis cu referendumul din Scoția cu privire la opțiunea de a rămâne sau nu în Regatul Unit, UDMR prezenta într-o conferință de presă viziunea privind autonomia regiunii denumite Ținutul Secuiesc. Proiectul prezentat răspundea argumentelor privind protecția reală și limitele acesteia în privința minorităților din România sintetizând câteva puncte esențiale precum: “Proiectul de autonomie este indus de un naționalism etnic maghiar exclusivist de secolul al XIX-lea, în timp ce instituțiile statului sunt pregătite să răspundă nevoilor cetățenilor maghiari.”; “Drepturile minorităților nu necesită neapărat autonomie sau alte modele similare de împărțire a puterii”; (în fapt instituțiile sunt construite pentru a reflecta și promova cultura etnică a comunității majoritare,  maghiarii se pot bucura de șanse egale de succes și împlinire în viața publică doar dacă sunt gata să-și asume sarcina suplimentară de a asimila identitatea impusă de instituțiile statului), în timp ce granițele fizice ale acestui demers sun dificil de cuantificat datorită realității localităților majoritar sau integral locuite de etnici români, iar alte etnii (rromii) sunt ignorate în sensul integrării lor în structurile administrative-politice, pe aceleași fundamente ca pentru majoritate[5]. Proiectul construit pleacă și de la realitatea unor aranjamente asemănătoare existente în state membre ale UE: Belgia (Eupen-Malmedy), Danemarca (Insulele Feroe, Groenlanda), Finlanda (Insulele Aland), Franţa (Corsica), Italia (Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicilia, Valle d’Aosta, Trentino-Alto Adige), Spania (Catalonia, Galicia, Țara Bascilor, Insulele Baleare), Marea Britanie (Irlanda de Nord, Scoția, Țara Galilor, Insula Man). Propunerea se bazează pe modelul Tirolului de Sud din Italia, unde minoritatea vorbitoare de limbă germană beneficiază de un regim similar de autonomie teritorială[6]. Pendularea între două modele, cel Catalan, respective cel al Trentino-Alto Adige ( născută prin unirea a două provincii în 1948, populației de limbă germană fiindu-i garantat prin constituție autonomia administrativă și legislativă, pusă efectiv în practică începând cu anii 1970-1980, dar care nu a evitat numeroasele cereri de independență sau alipire la Austria);

Proiectul din 2014 propune un set de instituții propri, inclusive un președinte ales prin vot direct de către locuitorii regiunii, buget propriu, etc.

În 2017, prin vocea deputatului Kulcsár-Terza József-György (presedintele organizatiei Covasna a Partidului Civic Maghiar (PCM), candidat pe listă eligibilă UDMR), este depus un nou proiect de autonomie teritorială a “Ținutului Secuiesc”, care ar fi aplicabil pe teritoriul actual al județelor Covasna, Harghita și parțial Mureș[7] (procedură legislativă încetată prin respingere definitivă de către Senat). Spre diferență de proiectul din 2014, acesta reprezintă primul document asumat official prin care UDMR propune un model de autonomie bazat pe criterii entice. Proiectul enunță la punctual 3 faptul că autonomia regiunii nu afectează integritatea teritorială și suveranitatea statului Român, iar delegarea de competențe trebuie să fie clar definită. Regiunea ar urma să aibă organe proprii de tip Parlament, Guvern, Președinte, poliție proprie ce ar urma să reflecte compoziția națională a regiunii deservite, etc. Deși nu este un proiect privind autonomia teritorială a “Ținutului Secuiesc”, un alt proiect este depus în decembrie 2018 care prevede posibilitatea înființării de regiuni de dezvoltare separate, acolo unde extistă o minoritate națională istorică cu o proporție semnificativă, aceste regiuni vor putea obține, prin lege, un statut de autonomie (art 8)[8], cu trimitere la Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 (istoricul Marius Diaconescu observa faptul că invocarea Rezoluţiei de la Alba Iulia de către unguri este nu doar un mit, ci şi un paradox, în condiţiile în care mulţi maghiari nu recunosc Unirea Transilvaniei cu România, deci nu recunosc Documentul Unirii; îl invocă, mistificându-l, când cer autonomie…; punctele de la articolul III sunt „principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român” proclamate. În schimb, Unirea este decretată în primul articol: „decretează unirea”. Este o diferenţă imensă din punct de vedere juridic între o hotărâre sau decret, cum a fost Unirea, şi proclamarea unor principii. Principiile proclamate la Alba Iulia nu sunt nici promisiuni şi nici nu formează vreo bază juridică pentru revendicările ungurilor din Transilvania)[9].

Indiferent ce model alegem pentru a ne inspira va exista întotdeauna realitatea economică pe care poate și trebuie să se construiască o autonomie de acest tip. Conștienți de locul real ocupat în economia națională, îndeosebi cel al județelor Harghita și Covasna, soluția aleasă a fost ca pe lângă modelul Sud-Tirolez în privința taxelor și impozitelor (textul proiectului din 2017 prevede că: Impozitele și taxele ar urma sa fie stabilite prin “decizii ale autorităților de autoadministrare”. 90% din volumul impozitelor pe venit devine parte componenta a bugetului local, la fel 80% din volumul impozitelor și taxelor) să existe o alocare de la bugetul central al României pentru această regiune, “in scopul funcționării autorităților de autoadministrare, bugetul de stat prevede o echilibrare financiară care are ca scop anihilarea efectelor negative provenite din distribuirea inechitabilă a resurselor financiare potențiale și corectarea dezavantajelor financiare provocate” (art.110)[10]. Indiferent că vorbim despre modelul catalan (în privința Cataloniei e interesant traseul de la obținerea unui statut autonom la cererile de independență față de Madrid) sau cel tirolez, autonomia în acele cazuri s-a construit pe o realitate economică diferită de cea a “Ținutului Secuiesc”.

O serie de date statistice relevă incapacitatea acestei regiuni în a se autosusține financiar la acest moment. Datele Institutului național de Statistică arată că cele trei județe vizate de acest proect au înregistrat un regres în raport cu media națională dar, mai grav, și cu media regiunii 7 Centru din care fac parte.

Sigur, explicațiile sunt multiple și de natură diversă, inclusiv cea a managementului politic în regiune. Dacă județul Mureș a înregistrat o cadere mai mică atât față de media națională cât și față de cea regională ( în 1995 – 99,2%, în 2017 78,6% față de media națională, respectiv în 1995  95,3%  iar în 2017 88,3% din media regională), județele Harghita și Covasna au înregistrat scăderi mai accentuate ( Harghita 96,3% vs 67,9% din media națională și 92,5% vs 72% din media regională; Covasna 107,6% vs 66,5% din media națională, respectiv 103,4% vs 70,5% din media regională )[11].

Județe/regiuni 1995 2000 2005 2010 2015 2016 2017
Nivel Național 1.656 1.670 4.603 7.765 8.951 9.493 10.757
Regiunea Centru 1.724 1.715 4.438 7.530 8.371 8.832 10.142
Alba 1.598 1.465 4.049 7.829 8.752 9.278 11.641
Brașov 1.981 2.005 5.390 9.303 10.618 11.379 12.766
Covasna 1.783 1.770 3.831 5.736 6.140 6.447 7.154
Harghita 1.595 1.566 3.514 5.891 5.949 6.460 7.300
Mureș 1.644 1.641 4.100 6.051 7.124 7.515 8.452
Sibiu 1.648 1.710 4.949 8.987 9.685 9.802 11.276

Evoluția PIB pe cap de locuitor în $ la cursul mediu de schimb, Sursa date: INS, CNP, BNR

Datele nu sunt îmbucurătoare nici dacă analizăm cât au recuperat județele României față de media UE de la aderare încoace. Primele trei locuri sunt ocupate de București, Ilfov, Timiș, Cluj, Mureșul se situează pe locul 16, Covasna ocupă locul 26, Harghita 31, iar coada clasamentului e formată din județele Teleorman, Botoșani și Vaslui (locul 42)[12].

Un alt fenomen cu implicații majore în regiune este cel al izolării economice, o altă explicație pentru trendul descrescător înregistrat mai pregnant de economiile județelor Harghita și Covasna[13].

Indicator Tara/județ 1996 2000 2004 2008 2012 2014
PIB (mil.lei) România 11.384 80.985 247.700 514.700 587.499 674.300
  Covasna 129 891 2.421 3.993 4.232 4.809
 

 

Harghita 170 1.214 3.124 6.001 6.685 7.565
Procent deținut în PIB-ul Covasna 1,13% 1.10% 0.98% 0.78% 0.72% 0.71%
național

 

Harghita 1,49% 1.50% 1.26% 1.17% 1.14% 1.12%
PIB/cap de locuitor față de Covasna 110,26% 107.17% 94.74% 74.83% 69.48% 68.68%
media națională (media națională = 100%) Harghita 98,03% 98.43% 83.29% 77.07% 75.04% 73.86%
Procent deținut din numărul Covasna 1,09% 1.12% 1.11% 1.01% 1.00% 1.04%
mediu de salariați Harghita 1,52% 1.63% 1.27% 1.33% 1.41% 1.46%
Salariul mediu net față de Covasna 88,77% 83.63% 83.79% 75.40% 74.25% 73.81%
media națională (media națională = 100%) Harghita 83,66% 82.13% 88.72% 76.24% 71.13% 66.05%

Sursă date CNP, INS

Unul dintre subiectele fierbinți abordate de către UDMR este cel al taxelor și impozitelor colectate în regiune. În campania electorală din 2016, subiectul taxelor a devenit vehicul de comunicare pentru această formațiune. Regiunile Nord-Vest, Centru și Vest au contribuit anul anterior alegerilor generale cu 28,3% din totalul taxelor colectate la nivel național, ponderea populației în regiune fiind de 34% din total la nivel național. La nivel național cele mai avantajate  județe, prin prisma veniturilor la bugetele locale raportate la ceea ce s-a colectat au fost Călărași, Vâlcea, Teleorman și Mehedinți (cu procente cuprinse între 141,7% și 161,9%), iar cele mai dezavantajate din acest punct de vedere București, Constanța, Ilfov și Cluj (cu procente cuprinse între 22,8% și 47,3%). Județul Mureș a avut un procent de 58,9%, Harghita 86,8% iar Covasna 99,7%[14](bani colectați care se întorc la nivel local, media națională fiind de 58,2%). Nici peisajul numărului de mari contribuabili u arăta mai bine pentru cele trei județe în 2015: Mureș 1,8% (44 mari contribuabili), Harghita 0,5% (13 mari contribuabili), Covasna 0,5% (12 mari contribuabili), așadar aportul financiar al acestora, chiar transferat integral nu ar fi reușit să acopere nevoile regiunii.

Deși nivelul de colectare din România ne plasează pe ultimele locuri în Europa, iar performanțele agențiilor fiscale prezintă diferențe, se observă cu ușurință faptul că, la fel ca și alte regiuni, “Ținutul Secuiesc” este o regiune mai săracă decât media națională, contribuie cu sume mai mici la bugetul central dar primește înapoi un procent mai mare din taxele colectate[15].

Județ/2015 PIB mld. lei PIB/Loc
Covasna 4,69 22506
Harghita 6,89 22196
Mureș 13,94 25445
România 666,64 33420

În privința  sumelor colectate în județele Harghita și Covasna, inclusiv sumele ce ar reveni ca urmare a activității marilor contribuabili, suma astfel obținută nu ar fi reușit să acopere nevoile de finanțare. În fapt, la fel ca și în  cazul altor județe, cheltuielile sunt susținute prin transfer dinceea ce se colectează în județele mai bogate ( din suma colectată scăzândveniturile la bugetele locale și pensiile plătite în cele două județe, rezultă un deficit de 45 milioane lei. La cheltuielile respective trebuie adăugate cele ale pensiilor de agricultori, celem speciale, ajutoarele de șomaj, decontările CNAS, decontări CNADNR, etc, deficitul rezultat fiind mult mai mare)[16].

Această evoluție nefavorabilă pentru județele amintite e vizibilă și în cazul procentului deținut în PIB-ul național: Covasna 1995– 1,1%, 2014 – 0,7%; Harghita 1995 1,5%, 2014 – 1% ; Mureș 1995 – 2,7%, 2014 – 2,1%[17]. Datele ANAF ne arată că în prezent doar 23% din ceea ce se colectează la nivel local în regiunea capitalei se și întoarce în această regiune, o eventuală formulă de autonomie fiscală avantajând capitala și nu județe precum Covasna sau Harghita. În fapt întreaga economie a Transilvaniei nu ar face față actualului nivel de cheltuieli, iar o organizare de tipul celei propuse de UDMR (Harghita, Covasna și o parte din județul Mureș) ar fi practic incapabilă să se autosusțină financiar. Dincolo de discursurile politicienilor, realitatea economică este configurată și prin salariul net[18].

Evoluție salariu net lunar

Județ 1991 2001 2011 2017
Mureș 7.186 2.734.030 1.252 2.080
Harghita 6.960 2.441.663 1.054 1.790
Covasna 7.131 2.491.517 1.085 1.802
Total economie 7.460 3.019.424 1.444 2.342

Sursă date INS

Orice proiect autonomist trebuie să țină cont de realitatea  economică și demografică și în principiu ar trebui să răspundă la câteva întrebări simple: cum se va susține financiar, cum va contribui la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor cuprinși într-o astfel de organizare administrativ-teriotrială și politică, cum va contribui la reducerea tensiunilor (dacă ele există) interetnice, cum va contribui la creșterea gradului de încredere și cooperare în regiune, cum va funcționa birocrația, care sunt costurile pentru cetățeni, șamd. De cele mai multe ori, discursurile politice proautonomiste autohtone ocolesc exact aceste subiecte mizând pe argumentul etnic sau pe elemente ale imaginarului colectiv, sa sursă de legitimare și argumnetare. Există mari diferențe între modelele propuse ca discurs mediatic (Catalonia, Trentino-Alto Adige) și realitatea “Ținutului Secuiesc”, cel puțin din perspectivă economică. Mobilizarea economiei locale nu a venit ca urmare a unui proiect autonomist, bunăstarea s-a construit în timp și a permis suportarea unor costuri ce pentru “Ținutului Secuiesc” sunt aproape insurmontabile. Există serioase semne de întrebare privind capacitatea managerială și administrativă a acestei zone, ținând cont de faptul că o bună parte din comunitățile locale și județene de aici au fost administrate prin reprezentanții UDMR sau a celorlalte formațiuni cu discurs proautonomist, iar rezultatele sunt comparabile cu cele obținute mai degrabă în alte comunități sărace din România și nu în comunitățile cu rată rapidă de dezvoltare.

Managementul ineficient al regiunii, izolaționismul, diminuarea contactului cu populația majoritară din restul țării, cu limba oficială, au contribuit deopotrivă la regresul economic în comparație cu județele din aceași regiune de dezvoltare, dar care au ales un model integraționist. S-ar putea ca discursul proautonomist în sine să fie mai important decât autonomia însăși, câtă vreme acest discurs conferă emițătorilor posibilitatea de motivare și control asupra populației țintă. În mod cert, nu există modele de comportament economic elaborate pentru această posibilă reorganizare teritorial administrativă, nu există nici o consultare reală a majorității și minorității cu privire la aspectele funcționale ale unui asemenea aranjament. Cel mai mare impediment în acest moment este însă dat de realitatea economică, de lipsa apetenței pentru investiții în zonă, ea depinzând de subvențiile de pe plan central. Puținele inițiative dezvoltate prin indicații geografice și mărci locale nu au forța să asigure dezvoltarea regiunii astfel cum s-a întâmplat în alte cazuri[19]. În acest stadiu proiectul autonomist este unul nerealist, fiind mai degrabă un exercițiu de manipulare a unui electorat care se dorește a rămâne captiv.

Bibliografie:

  1. Natea Mihaela Daciana, „Playing with Fire or Setting Order? Protection and Promotion of Cultural Identities Trough Intellectual Property, eLearning Challenges and New Horizons, Volume IV, pp. 471-475
  2. Christoph Pan, Dreptul la autonomie, pp.55-57, http://www.altera.adatbank.transindex.ro/pdf/1/005ChristophPan.pdf
  3. României îi este aplicabil modelul de autonomie al Cataloniei, Gândul, 27 mai 2006, https://www.gandul.info/politica/romaniei-ii-este-aplicabil-modelul-de-autonomie-al-cataloniei-259825
  4. Endre Borbáth, Autonomia teritorială în România luată în serios, https://www.openpolitics.ro/autonomia-teritoriala-in-romania-luata-in-serios/
  5. Propunere legislativă privind Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, Pl-x nr.5/2018 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16801
  6. Pl-x nr.732/2018, Propunere legislativă pentru implementarea subpunctului 1 al punctului III din Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=17576
  7. Marius Diaconescu, Un mit și un paradox unguresc: revendicările ungurilor ar fi legitimate de Rezoluția Unirii din 1 Decembrie 1918?, cotidianul Adevărul, 30 iunie 2017, https://adevarul.ro/news/politica/un-mit-paradoxunguresc-revendicarile-ungurilor-legitimate-rezolutia-unirii-1decembrie-19181-1_5955eda05ab6550cb8a82453/index.html
  8. Propunere legislativă privind Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, Pl-x nr.5/2018, pp.26-28, http://www.cdep.ro/proiecte/2018/000/00/5/pl774.pdf
  9. Cât de mult au rămas în urmă economiile Harghitei, Covasnei și Mureșului față de media națională din 1995 încoace, Analize Economice, 14 martie 2018, http://www.analizeeconomice.ro/2018/03/cat-de-mult-au-ramas-in-urma-economiile.html
  10. Cât a recuperat economia județelor față de media UE, de la aderare pînă anul trecut, Analize Economice, 24 februarie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/02/cat-recuperat-economia-judetelor-fata.html
  11. Economiile Harghitei și Covasnei de când e UDMR la putere, Analize Economice, 18 decembrie 2014, http://www.analizeeconomice.ro/2014/12/economiile-harghitei-si-covasnei-de.html
  12. Cât au contribuit și cât au primit de la buget județele anul trecut, Analize Economice, 24 octombrie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/10/salvati-romania-de-demagogii-din-udmr.html
  13. Cât de sustenabil economic e Ținutul Secuiesc, AnalizeEconomice, 31 august 2015, http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/cat-de-sustenabil-economic-e-tinutul.html
  14. Cât din taxele ce se colectează în fiefurile UDMR, Harghita și Covasna, se întorc la bugetele locale, Analize Economice, 16 noiembrie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/11/cat-din-taxele-ce-se-colecteaza-in.html
  15. Bătălia economică – București vs. Provinciile istorice, Analize Economice, 23 martie 2015, http://www.analizeeconomice.ro/2015/03/batalia-economica-bucuresti-vs.html
  16. Cum a evoluat salariul real la nivel de județe din anii 90 până azi, Analize Economice, 28 iunie 2017, http://www.analizeeconomice.ro/2017/06/cum-evoluat-salariul-real-la-nivel-de.html www.adevarul.ro
  17. Bolos Mihaela Daciana, Marcile și indicațiile geografice în sistemul relațiilor internaționale, Ed. Universul Juridic, 2013

www.altera.ro

www.analizeeconomice.ro

www.bnr.ro

www.cdep.ro

www.cnp.ro

www.gandul.info

www.insse.ro

www.openpolitics.ro

 

 

[1] Natea Mihaela Daciana, Playing with Fire or Setting Order? Protection and Promotion of Cultural Identities Trough Intellectual Property, eLearning Challenges and New Horizons, Volume IV, pp. 471-475

[2] Christoph Pan, Dreptul la autonomie, pp.55-57,  http://www.altera.adatbank.transindex.ro/pdf/1/005ChristophPan.pdf

[3] ibidem

[4] României îi este aplicabil modelul de autonomie al Cataloniei, Gândul, 27 mai 2006, https://www.gandul.info/politica/romaniei-ii-este-aplicabil-modelul-de-autonomie-al-cataloniei-259825

[5]  Endre Borbáth, Autonomia teritorială în România luată în serios, https://www.openpolitics.ro/autonomia-teritoriala-in-romania-luata-in-serios/

[6] Ibidem

[7]Propunere legislativă privind Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, Pl-x nr.5/2018 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16801

[8] Pl-x nr.732/2018, Propunere legislativă pentru implementarea subpunctului 1 al punctului III din Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=17576

[9] Marius Diaconescu, Un mit și un paradox unguresc: revendicările ungurilor ar fi legitimate de Rezoluția Unirii din 1 Decembrie 1918?, cotidianul Adevărul, 30 iunie 2017, https://adevarul.ro/news/politica/un-mit-paradoxunguresc-revendicarile-ungurilor-legitimate-rezolutia-unirii-1decembrie-19181-1_5955eda05ab6550cb8a82453/index.html

[10] Propunere legislativă privind Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, Pl-x nr.5/2018, pp.26-28, http://www.cdep.ro/proiecte/2018/000/00/5/pl774.pdf

[11] Cât de mult au rămas în urmă economiile Harghitei, Covasnei și Mureșului față de media națională din 1995 încoace, Analize Economice, 14 martie 2018, http://www.analizeeconomice.ro/2018/03/cat-de-mult-au-ramas-in-urma-economiile.html

[12] Cât a recuperat economia județelor față de media UE, de la aderare  pînă anul trecut, Analize Economice, 24 februarie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/02/cat-recuperat-economia-judetelor-fata.html

[13] Economiile Harghitei și Covasnei de când e UDMR la putere, Analize Economice, 18 decembrie 2014, http://www.analizeeconomice.ro/2014/12/economiile-harghitei-si-covasnei-de.html

[14] Cât au contribuit și cât au primit de la buget județele anul trecut, Analize Economice, 24 octombrie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/10/salvati-romania-de-demagogii-din-udmr.html

[15] Cât de sustenabil economic e Ținutul Secuiesc, AnalizeEconomice, 31 august 2015, http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/cat-de-sustenabil-economic-e-tinutul.html

[16] Cât din taxele ce se colectează în fiefurile UDMR, Harghita și Covasna, se întorc la bugetele locale, Analize Economice, 16 noiembrie 2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/11/cat-din-taxele-ce-se-colecteaza-in.html

[17] Bătălia economică – București vs. Provinciile istorice, Analize Economice, 23 martie 2015, http://www.analizeeconomice.ro/2015/03/batalia-economica-bucuresti-vs.html

[18] Cum a evoluat salariul real la nivel de județe din anii 90 până azi, Analize Economice, 28 iunie 2017, http://www.analizeeconomice.ro/2017/06/cum-evoluat-salariul-real-la-nivel-de.html

[19] Bolos Mihaela Daciana, Marcile și indicațiile geografice în sistemul relațiilor internaționale, Ed. Universul Juridic, 2013, pp. 61-63

Share

1 comentariu

  1. Distinsul domn nu a scris despre cateva lucruri esentiale care au determinat ca etnicii maghiari sa fie tristi, nemultumiti si sa incerce traiul in autodeterminare numita si autonomie:

    1.valori istorice nestemate cautate de turisti si de care statul Roman este mandru (castele,cetati,scoli de 400 de ani,cladiri monumentale care gazduiesc institutii de stat ,cai ferate drumuri,muzee au fost infaptuite cand Ardealul apartinea statului maghiar
    2.in era comunista teritoriile cu preponderenta maghiara sau sasi au fost defavorizate(au fost indepartate de pe carma acestor judete intelectualii si oamenii de stiinta valorosi apartinatori acestor etnici, multe valori istorice ale lor au fost distruse sau au ajuns sa putrezeasca in pivnite,etc(picturi si ornamentele Palatului Culturii etc.
    3.Statul comunist nu a investit in aceste judete.A construit doar cateva uzine si blocuri de locuinte pentru romanii adusi din alte parti pentru a schimba componenta etnica
    4.evreii si sasii vizionari priceputi imediat dupa ce li s-a permis au si parasit Romania.
    5.denigrarea populatiei maghiare si atacarea ei in anul 1990 pentru faptul ca au solicitat inapoi scoala lor de 400 de ani si UMF infiintat prin decret regal pentru pregatirea medicilor maghiari.
    6.persecutarile dupa martie 90, pierderea locurilor de munca prin distrugerea fabricilor si uzinelor,demolarea caselor pentru largirea drumurilor si pierderea pamanturilor excrocate etc. au deschis calea exodului si pentru etnicii maghiari
    7.dupa martie 90 prima data in istoria Tg.Muresului componenta etniei maghiara a scazut sub 50 % si scade in continu
    8.in zilele noastre denigrarea etnicilor maghiar continua nepedepsita (toate deciziile comunitatilor,ale liderilor,sunt atacate in instante judecatoresti care decid in defavoarea lor dand pedepse de bani usturatoare ,sau inlatura liderii lor priceputi. Toate aceste decizii incremenesc dezvoltarea acestor comunitati si le insaracesc.
    9.Ajutoarele trimise de tara mama sunt prezentate de unii din mass media ca pasi inamice impotriva dezintegrarii Romaniei.
    10.in statele democratice sunt modele de autonomie unde populatia traieste mai bine.
    11.realitatea economica a fost este in defavoarea traiului mai bun,tarile din jur au infrastructuri pe orice domeniu mai bune si mai ordonate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

(P): PROFESIONIȘTII: Liberali care fac Mureșul cunoscut în toată lumea

„Telemeaua de Ibăneşti“ a obţinut oficial recunoaşterea europeană şi a devenit astfel primul produs românesc …

Share
Share