Despre semnificația Dragobeteului, la șezătoarea de la Dedrad

Maria Borzan, fost director al Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin,  a vorbit despre sărbătoarea de Dragobete, în cadrul șezătorii de la Dedrad, organizată sâmbătă, 23 februarie la Căminul Cultural din localitate.

„Dragobetele este sărbătoarea care marchează începutul primăverii. Data la care se ţine diferă de la o zonă etnografică la alta. Cel mai frecvent, sărbătoarea se ţine pe data de 24 februarie  şi 28 februarie, iar în unele zone  la 1 şi 3 martie. Dacă vrem să înţelegem semnificaţia acestei mari sărbători populare, m-aş întoarce în lumea satului tradiţional, acolo, unde , pentru ţărani, iubirea însemna familia şi dorinţa de a avea urmaşi. Cu cât aveai mai mulţi urmaşi, cu atât aveai mai multă forţă de muncă. Deci, la origine, după unii cercetători, sărbătoarea Dragobetelui este o sărbătoare a fertilităţii şi fecundităţii, a rodul pământului şi a rodului pe care-l dă femeia. În timp această sărbătoare dedicată fertilităţii şi fecundităţii a devenit  şi o sărbătoare a iubirii, a dragostei”, a precizat Maria Borzan.

Logodna păsărilor

Dragobetele are și semnificația începutului noului an agrar cu  rostul să-l aşeze pe om în armonie cu divinitatea, cu Dumnezeu, cu natura şi cu întregul univers, după cum afirmă Maria Borzan.

„Tot ca o semnificaţie, este aceea a constituirii perechilor, în rândul animalelor şi de consolidare a relaţiei dintre oameni. Dacă unii etnologi îl aseamănă cu Eros, dacii îl aveau pe Dragobete care, la 24 februarie , în ceruri, oficia nunta animalelor  a păsărilor, De aceea, sărbătoarea în calendarul popular se numeşte şi logodna păsărilor. Această zi, era cea în care natura se trezea la viaţă, ursul iese din bârlog, iar păsările călătoare  care se întorc, se constituie în stoluri, se împerechează  şi îşi fac cuib. Nu se putea ca omul să nu participe la această bucurie şi sărbătoare a naturii. Dacă în această zi , Dragobetele oficia nunta păsărilor, la oameni, se consolida relaţia. Dacă păsările se împerecheau, oamenii de Dragobete , în special fetele şi feciorii, ieşeau la marginea satului, în poiene, să fie împreună. Cântau, jucau, se îmbrăţişau, se sărutau pe furiş.  Spre seară, fetele plecau în fugă spre casă urmate de feciori, iar dacă unul din feciori ajungea fata care o plăcea, o prindea şi o săruta. Acest sărut se petrecea în văzul tuturor , era considerat o logodnă. Astfel, comunitatea, sătenii, aflau ce nunţi vor avea în toamnă. Tot ceea ce fac tinerii în această zi, transformă momentul întâlnirilor într-o sărbătoare a dragostei, a iubirii. De la o sărbătoare dedicată începutului de an agrar, ea se dezvoltă şi devine o sărbătoare a dragostei la noi la români. După revoluţie, ea a devenit o ripostă la invazia de Valentine s Day”, a spus Maria Borzan.