Dumitru Dinu Cotoi: „Nu trebuie să ne mai lăsăm dezbinaţi”

Dumitru Dinu Cotoi se poate considera un primar împlinit, în special datorită  activităților  culturale existente la nivelul comunei Batoș, care sâmbătă, 23 februarie, și-a scris o nouă filă de frumos prin șezătorea organizată la Căminul Cultural din Dedrad,

„În primul rând vreau să-mi exprim mulţumirea pentru faptul că strădania administraţiei locale de a cumpăra aceste cămine culturale, de a le aduce în forma actuală, de a putea fi folosite, nu a rămas nerăsplătită, prin ceea ce aceste comunităţi fac, prin calendarul bogat al evenimentelor culturale pe care comuna Batoş le are, tot mai multe de la an la an. Acestea vin să împlinească mulţumirea mea şi de ce nu, a noastră, a tuturor. Felicit pe cei care au organizat acest eveniment cultural, care a fost o reuşită pentru faptul că lumea e prezentă atât de frumos în costumele populare româneşti. Rolul, nu neapărat al şezătorilor, al evenimentelor culturale,  pe lângă cel de a duce mai departe tradiţia, este acela să ne adune împreună, ne fac să fim mai uniţi, unire de care avem atâta nevoie. Deşi,  în cercurile mai înalte, cei care conduc ţara, mereu au un mesaj de unitate, nu dau deloc dovadă de acest lucru. În schimb, oamenii pe plan local, prin ceea ce fac, prin înţelegere, dau dovadă de unitate. De aceea, mai unită cum este acum,  nu cred că a fost comuna noastră, fapt pentru care mă bucur . Îi îndemn pe cei din comună să o ţină tot aşa, au în mine şi în viceprimar un sprijin. Le promitem că vom fi mereu aproape de ei, să rămână în continuare uniţi deoarece va urma o perioadă când se va insista la dezbinarea noastră. Nu trebuie să ne mai lăsăm dezbinaţi, îi îndemn pe toţi să facă acest lucru”, a spus Dumitru Dinu Cotoi, care a prefațat startul jocului cu câteva versuri, rostite de fiecare dată la șezătoarea de la Dedrad:

„Lăutare, lăutare,

Ai rămas să cânţi în sat,

Cine-ţi mai ascultă doina?

Că feciorii au plecat.

Cui mai cânţi în nopţi cu stele?

Lângă prag de şezătoare?

Nu vezi că Ardealu-i singur?

Nu mai are sărbătoare.

Nu vezi jalea cum se-adună?

În a inimii potir?

Cum sporesc pe zi ce trece

Crucile din cimitir.

Nu vezi c-a pornit potopul

De când inima-i de piatră?

Şi românii pleacă-n truna,

Părăsind şi loc şi vatră”