Didactica. Grupuri fonetice

Am auzit deseori spunându-se: „excepţia întăreşte regula!” Că e aşa sau nu e aşa, ne interesează acum, mai puţin. Regulile le-am formulat în cele două (trei) tablete despre diftongi şi triftongi. Excepţia ar fi: nu există diftongi sau triftongi care să înceapă cu sunetele e, i din ce, ci (c), ge, gi (g), che, chi (k) şi ghe, ghi (g). În paranteze am redat transcrierea fonetică.

În multe dintre formulările de la testarea naţională întâlnim cerinţa: stabiliţi numărul literelor şi al sunetelor din următoarele cuvinte (ex. plăceau, citesc, chemare, ghiozdan, etc.). În stabilirea numărului de litere, elevii răspund corect, doar e o percepere vizuală.

În precizarea numărului de sunete dintr-un cuvânt (percepere auditivă) cei întrebaţi se gândesc mai mult. În exemplul gem, sunetul (unitatea fonetică) „e” este vocală (cu mici excepţii – unele interjecţii – nu există cuvânt care stă nu conţină cel puţin o vocală).

În cuvântul geam, vocala silabei este „a”. Grafemul „e” constituie literă ajutătoare în formarea grupului (consoanei) „g” (transcrierea fonetică: gam).

Care e situaţia diftongilor şi a triftongilor? Recomandăm elevilor să despartă cuvintele în silabe (dacă cuvântul este monosilabic, desigur că va conţine o singură vocală). În cuvântul chiar, vocala este singură – „a”; dar „i”? De ce n-ar fi diftongul ascendent ia. Nu e! Unitatea fonetică (chi) este alcătuită din trei grafeme, dar un singur sunet.

Cuvântul chiar este monosilabic.

Nu se află diftongi în cuvintele: ceaţă, ciornă, gheaţă, nici triftongi în cuvintele vegheau, ceai. Există, însă, triftongi în cuvintele (i)ei, dumneaei (litera zero ca şi în exemplele el este (i)el; (i)este. Sergiu Şerban foloseşte termenul digraf şi în situaţia în care sunetele „i” şi „e” în grup au valoare vocalică – gherghină (9 litere, 7 sunete). Păstrează însă aceeaşi transcriere fonetică pentru grupul „gh”, iar grafemul „h” nu are valoare fonetică.

Prof. gr. I Cornelia TOŞA