O dublă lansare „cosmică” în Piața Trandafirilor – Miruna Lavinia și Horia Marchean, la debut

Pasionații de literatură din Târgu Mureș au avut un motiv dublu de bucurie în această săptămână. Localul The Backstage a găzduit două lansări de carte în cadrul unui singur eveniment. Pe lângă faptul că autorii au stat la aceeași masă, iar cele două prezentări au interferat în câteva rânduri, au existat mai multe puncte comune: ambii autori sunt tineri, locuiesc în același areal geografic (Reghin, respectiv Târgu Mureș), sunt debutanți, sunt entuziaști, au publicat la aceeași editură (Berg) și, conform propriilor declarații, scriu o literatură de nișă, pentru un public receptiv la provocări.

Miruna Lavinia a lansat romanul „Decolorat”, iar Horia Marchean a prezentat volumul de poezie „Altera Pars – O ceartă cosmică pe strada Revoluției”. Li s-a alăturat jurnalistul Valentin Covaciu, cititor „cam haotic”, dar consecvent, și scriitor de ocazie, dar consistent, care a vorbit despre debutul Mirunei Lavinia, pe care o știa în primă instanță ca graphic designer și artist plastic. Atmosfera a fost cât se poate de degajată, iar publicul s-a simțit în largul său.

De la alb negru, la curcubeu

Valentin Covaciu a declarat că i-a plăcut „Decolorat”, dar că e o lucrare inegală, iar stângăciile inerente unui debutant sunt prezente și trebuie privite cu înțelegere: „E primul ei roman, e un debut destul de solid, dar nici nu poți să ai super-așteptări sau să fii foare rău când îl citești, pentru că o să găsești și pasaje foarte faine, dar și mai slăbuțe.” Romanul compensează, însă, prin caracterul temerar al demersului, descriind o relație tumultoasă între un artist și un tânăr absolvent de Teologie, legătură din care nu lipsește și dimensiunea carnală.

„E un demers curajos mai ales pentru Miruna, personal, pentru că tu, ca artist, când abordezi tema asta, te expui pentru că poți fi luat peste picior, poți să fii luat la trei păzește sau poți să fii înjurat, mai ales când vii dintr-o comunitate micuță precum Târgu Mureș sau Reghin. Ea a reușit să treacă peste temerile ei și să spună o poveste pe care a preluat-o din realitate. Nu e o poveste inventată, chiar dacă Miruna o împachetează foarte frumos și o trimite dintr-un oraș ardelenesc, în Praga”, a declarat Valentin Covaciu. Horia Marchean a fost de aceeași părere: „E foarte greu să faci o chestie de genul ăsta în 2019 fără să degenerezi într-o predică de genul: uite, dom’le, ce oprimați suntem noi și uite ce răi sunt ăialalți, dar ei îi iese.”

Miruna Lavinia a povestit că ideea romanului e veche, iar povestea scrierii lui e aproape la fel de palpitantă ca acțiunea acestuia: „În liceu am avut un prieten care mi-a spus că am foarte multe inhibiții: îmi era frică să fac un pas, îmi era frică să încerc un concurs de pictură. El mi-a dat ca o palmă peste față, ca să renunț la inhibițiile astea și să îmi dau drumul imaginației. De-aici s-a născut ideea cărții. Eu, fiind pictor la bază, cunoșteam lumea lor și cât sunt ei de dificili. Atunci mi-am propus să fac un contrast între un pictor și un personaj mediocru, care să fie student la Teologie. Am combinat puțină religie cu o minte mai liberă. A durat mult să scriu cartea, dar cea mai dificilă parte a fost să o trimit la edituri, mai ales că aveam o reticență vizavi de tematică.”

În primă instanță, romanul era unul ilustrat, însă cum Miruna Lavinia a pierdut 60 de pagini pe un hard-disk care s-a defectat, a trebuit să reia munca de la 0, cu accent pe sintetizare: „Mi-am zis că nu vreau să scriu un roman de 400-500 de pagini, că nu are rost să lungesc o poveste, când de fapt pot să-i prind niște esențe, niște trăiri în 180 de pagini.”

Interminabilul drum spre casă, de cealaltă parte

Seara a continuat cu prezentarea cărții lui Horia Marchean care s-a descris ca o persoană care se adaptează greu la schimbări. Rezultatul acestui travaliu adaptativ, după mutarea de la Brașov la Târgu Mureș, unde e în prezent medic rezident, s-a concretizat în cartea de față.
„De când m-am apucat de scris, am făcut gestul de a scrie sub impresia faptului că nu mai avem mituri fundamentale. Trăim într-o epocă profund demitizată, în care ne raportăm la lumea din jurul nostru într-o existență profund biologică și socială. Ceea ce mi-am dorit eu de la cartea asta, la nivel principial, a fost să scot o fereastră, ăsta e și motivul pentru care se cheamă Altera Pars – Cealaltă Parte, o fereastră către altceva, să poți să iei o pauză, să ai mereu la dispoziție varianta de a deschide fereastra și de a ieși din marea asta de gri care te înconjoară, și să mergi în altă parte. Cartea are două părți: are o primă parte, numită „Altera Pars”, care e momentul plecării mele din Brașov în Mureș, acum un an și câteva luni, și o a doua parte, numită „T.O.C.”, care e un acronim de la tulburare obsesiv-compulsivă. Aici e vorba în principiu despre tulburarea Alzheimer a bunicii mele și despre modul în care sper că am reușit să gestionez treaba asta”, a relatat Horia Marchean.

Poetul a precizat și că dezrădăcinarea, (in)adecvarea la spațiul și timpul prezent, ruperea de trecut, disparițiile unor persoane sau circumstanțe familiare și dragi reprezintă câteva dintre temele sale recurente. Totodată, foarte mult din ce scrie e despre drumul spre casă, fiindcă autorul se află într-o permanentă căutare a unei destinații „acasă”, chiar dacă noțiunea deseori e mai efemeră decât o serie de versuri scrise în miezul unei beții amnezice.

Evenimentul a continuat cu o scurtă dezbatere despre ingerințele redactorului editurii în manuscrisele primite și despre integritatea textului, despre vandabilitate, literatură de nișă și mainstream, dar n-au lipsit nici lecturi din poeziile lui Horia Marchean și informații „din casă”, care au oferit o perspectivă mai amplă asupra cărților. Au urmat autografe, dedicații, pahare ciocnite și discuții prietenești.