- alin.zaharie
- 0 comentarii
- 888 Vizualizări
Maria Mera, din drag pentru înaintași cu ajutorul picturii
9 martie 2019Maria Mera, artist plastic din Reghin, și-a început activitatea în slujba artei relativ recent, dacă e să ne gândim că este membru al Asociației Artiștilor Plastici Mureș doar din 2015. În doar câțiva ani a reușit să se impună în peisajul plastic mureșean.
„Ce am făcut în plus pentru cei din jur ?”
Începuturile picturii pentru Maria Mera le regăsim în Leptokaria, Grecia, când a participat la o tabără de pictură organizată de Asociația Artiștilor Plastici Mureș.
„Sunt în Reghin de ani de zile, aici am absolvit liceul, aici am lucrat, și tot aici m-am și pensionat. Am avut în 2014 un AVC. Am fost internată în spital cu jumătate de corp paralizată. Întâmplarea a făcut ca o prietenă să mă invite să merg cu ea în Grecia, la o tabără de pictură. Am zis că-mi asum acest risc de a merge, dat fiind starea mea de sănătate, dar am spus: ce o vrea Dumnezeu, și am acceptat. Se întâmpla în anul 2014. Când am ajuns în Grecia, domnul Ilarie Gh. Opriș, președintele Asociației Artiștilor Plastici Mureș a organizat o expoziție, un vernisaj de pictură. Domnul Opriș ne-a spus că oamenii se împart în două categorii, cei după care rămân doar două rânduri scrise pe o cruce, și creatorii. Până la acel moment, nu am avut tangență cu arta, eram un om al câmpului, un om care a lucrat în fabrică, apoi la spital, nu am avun niciun fel de tangență cu arta. După acel vernisaj s-au spus poezii, s-au cântat cântece, după care toți au plecat pe terasă la un mic protocol, iar eu, stăteam precum fetița cu chibrituri și mă uitam prin geamuri la ei, cât de bine se simțeau, socializau, ce excelent se simțeau toți împreună. Am revenit acasă, și a fost prima dată când am început să-mi pun întrebarea dacă am făcut ceva util în viața asta. Am crescut doi copii, au crescut și alții, am făcut o casă, dar ce am făcut în plus pentru cei din jur ?”, povestește Maria Mera.
Alt moment care avea să-i deschidă percepția asupra picturii a fost vernisajul de pictură al Elenei Harja, când Maria Mera și-a exprimat intenția de a picta lui Ilarie Opriș.
„Mi-a spus că urmează să aibă loc prim tabără de pictură la Reghin, la domnul Vasile Gliga, unde pot să participe și cei care doresc să se inițieze în pictură. Astfel, în februarie 2015, m-am înscris în Asociația Artiștilor Plastici Mureș, și m-am dus în tabăra de pictură a domnului Vasile Gliga. Mi s-a părut incredibil ca cineva să-ți asigure o masă, cazare, iar tu doar să stai și să creezi ceva. Nu pot spune cu câtă emoție am luat pensula în mână pentru prima dată. Atât de inimoși au fost colegii, pur și simplu m-au învățat cum să pun culorile pe pânză. Asta a fost povestea de început în ce privește pictura, care a început la Leptokaria, în Grecia, continuată mai apoi la tabăra de pictură de la Vasile Gliga. Atunci am înțeles pentru prima dată că poți să faci o poveste din viața ta, ca un fel de jurnal în care să-ți pui pe pânză trăirile, emoțiile și sentimentele Mă consider o persoană autodidactă. Nu am făcut niciun fel de școală de artă. Ma impresionat spusele domnului Ilarie Opriș, că pensula este prelungirea sufletului unei persoane, și în momentul în care începi să pictezi, de fapt exprimi ceea ce este în sufletul tău, o emoție, o trăire, un sentiment, o bucurie”, spune Maria Mera.
Icoana Sfintei Feciore în alb
Alt moment important în evoluția artistică a Mariei Mera a fost tabăra de icoane de la Sângeorgiu de Mureș păstorită de părintele Eugen Bărăian.
„Când am fost în prima tabără de icoane, cea din Sângeorgiu de Mureș, nu am putut să pictez nicio icoană, mi s-a părut că sfinții se uită sever la mine. Cu tote acestea, în anul următor, m-am dus iarăși în tabără, decisă să învăț, indiferent cum este. A venit un profesor universitar invitat de părintele Eugen Bărăian. Acesta a spus că icoanele sunt ferestrele prin care noi privim spre cer, și cerul ne privește pe noi. De câte ori vom picta o icoană, să ne gândim la Cel de Sus sau la sfântul pe care dorim să-l pictăm, să-i cerem voie, ca apoi și să-l pictăm cu atâta drag încât atunci, când o persoană va pune genunchii în fața acelei icoane, să simtă toată căldura și dragostea care i-o poate oferi acel sfânt. Din acel moment am pictat sute de icoane”, afirmă Maria Mera.
Una din icoane este mai mult decât specială pentrui Maria Mera, Sfânta Fecioară în alb, lucrare înregistrată la OSIM, care a ajuns deja în țări precum în Australia, China, chiar și în Africa.
„Am avut un vis cu Sfânta Fecioară în alb. M-am trezit la 3 dimineața, și până la amiază am lucrat continuu 16 ore, și a ieșit o icoană extraordinară, omologată la OSIM. Mai mult de atât, am visat că trebuie să o trimit în întreaga lume, fapt pentru care, la ora actuală am trimise icoane în Australia, China, Africa. Am dăruit undeva la peste 100 de icoane. Este o icoană unică în Europa, doar eu o pictez, unicitatea ei fiind dată de faptul că transmite lumina. Întotdeauna am dăruit această icoană spunându-i la fiecare persoană că nu le doresc altceva decât faptul că, în momentul în care o privesc, să trezească în sufletul lor un sentiment de bunătate și să facă un gest de generozitate față de semenul său. În momentul în care faci un gest de generozitate față de aproapele tău, îi poți schimba acelei persoane întreaga viață. Și față de mine a fost un gest de generozitate, faptul că domnul Opriș a acceptat o necunoscută să merg la o tabără de pictură, una de prestigiu internațional, moment unde am învățat să pictez”, declară Maria Mera.
Omagiu adus făuritorilor României Mari
Pe lângă peisaje, flori și icoane, Maria Mera s-a aplecat și asupra personalităților care au scris istorie, cu precădere celor care au avut un rol marcat în făurirea Marii Uniri
„Când a venit domnul Opriș pentru prima dată cu ideea de Centenar, cu realizarea portretelor celor care au realizat Marea Unire, am spus că eu vreau să le fac pe toate. Inițial a fost vorba să le fac doar pentru Reghin, deoarece de aici a pornit Consiliul Național Român Mureș-Turda. Am realizat 25 de portrete, personalități care au contribuit la făurirea României Mari, din care șapte sunt din zona Reghin.Cu atât de mare drag le-am pictat aceste mari personalități, și cred că ar trebui cunoscute în întreaga lume. Am o prietenă care dorește să ia legătura cu Centrul Cultural Român din Londra, să văd dăcă pot să le expun și acolo.Părerea mea este că istoria noastră merită promovată și cunoscută peste tot în lume. Sunt oameni care se luptă pentru asta, eu fac prin mijloacele mele modeste, prin pictură. Am spus mereu că impactul vizual contează foarte mult, pentru că, ceea ce vezi îți rămâne în memorie. Este mult mai ușor să vezi, să-ți fie arătat ceva, decât să iei o carte, o răsfoiești, poate te plictisești, și așa mai departe. Văzând acea personalitate, știind că aceasta a contribuit major pentru națiunea noastră, mi se pare ceva incredibil”, spune Maria Mera.
„Vreau să promovez cât se poate credința poporului român”
Dorința Mariei Mera este să dăriuască în continuare din prea plinul său, să facă cunoscut, cu ajutorul picturii, frumusețea și puritatea sufletească a românului.
„Nu am reușit să fac suficient de mult, să promovez România peste hotare. Am dat peste 100 de icoane , pentru că sentimentul de generozitate la poporul român este unul incredibil, are o bunătate și o ospitalitate în el extraordinară, recunoscută pe plan internațional. Din cauza sărăciei, a politicii care se face în ziua de astăzi, oamenii au început să se înrăiască, lucru care pe mine mă doare foarte tare. Indiferent cum este, când cereți ajutorul unui om din România, sunteți ajutat, de aceea mi se pare incredibil. Acest mesaj ar trebui să-l transmit mai departe , faptul că românii sunt un popor extrem de generos, de inteligent, care se adaptează la greutăți , știe să le depășească, dar mai ales este unul foarte credincios. Mi se pare încredibil ca în zi de Crăciun, când am mers în Olanda, la biserica ortodoxă română, aceasta era încuiată. Credința pe undeva s-a pierdut, iar la noi în România ea există. De aceea vreau să promovez cât se poate credința poporului român, frumusețea sufletului său, să trezească în sufletul fiecăruia dorința de a dărui ceva aproapelui său, pentru că în momentul în care dăruiești, primești înapoi înzecit, sau cum se spune, ne dă Dumnezeu din altă parte. Niciodată nu aștept de la nimeni nimic, cu foarte mare drag dau lucrările mele peste tot, în schimb îmi dă Dumnezeu din altă parte”, a subliniat Maria Mera.
Recomandări zi de zi
Administratie
Social
Politic
Business
Sanatate
Invatamant
Sport
Citește și:
Recomandari
|
|
|
Lasă un comentariu