INTERVIU: Giordano Altarozzi, UMFST Târgu-Mureș. „Interdisciplinaritatea și varietatea domeniilor sunt elementele care caracterizează această facultate”

Facultatea de Științe și Litere, parte a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș, are cea mai mare de varietate de programe de studiu comparativ cu alte facultăți de profil.

Conf. univ. dr. Giordano Altarozzi, decanul Facultății de Științe și Litere, ne-a oferit și alte detalii interesante despre facultate și nu numai.

Reporter: Prin ce schimbări a trecut facultatea de când vă aflați la conducere?

Giordano Altarozzi: Cea mai importantă schimbare care s-a produs este și cea mai recentă care rezultă din fuziunea dintre cele două universități târgumureșene, Universitatea de Medicină și Farmacie și Universitatea Petru Maior, din care a rezultat o nouă instituție mult mai puternică. În cadrul noii instituții, UMFST, și Facultatea de Științe și Litere se află într-un proces de schimbări interne. Un program de studiu care a fost tradițional în această facultate, departamentul de informatică, va migra spre altă facultate pentru a avea omogenitate în domeniile de cercetare, și anume spre Facultatea de Inginerie. În același spirit, alte programe de studiu vor veni la Facultatea de Științe și Litere, partea de sport de la Facultatea de Medicină și programul de studiu pentru pregătirea cadrelor didactice în învățământul primar și preșcolar, în colaborare cu Departamentul de pregătire a personalului didactic. Aceste schimbări au avut loc în timpul mandatului, nu neapărat datorită implicării mele.

Rep.: Care sunt realizările cu care vă mândriți de când ocupați poziția de decan?

G.A.: Realizarea poate cea mai importantă pe care am înregistrat-o în cadrul facultății, este că în ultimii 3 ani am reușit acreditarea în două domenii de doctorat noi, care s-au alăturat celui de filologie deja existent, în istorie și în informatică. Astfel toate cele trei departamente care au făcut parte original din facultate, au avut posibilitatea de a oferi studenților toate cele trei nivele de studii: licență, masterat și doctorat.

Rep.: De ce ați ales să profesați în învățământ?

G.A.: Să fiu sincer, nu a fost neapărat prima mea opțiune. De exemplu, nu m-am gândit niciodată să profesez în învățământul preuniversitar. În schimb am avut întotdeauna o pasiune pentru cercetare și pentru învățământul universitar. și acesta deoarece universitatea este o instituție deosebită, în sensul că ea combină partea de didactică cu cea de cercetare, contribuind la educația studentului dincolo de un simplu transfer de noțiuni.

Rep.: De ce credeți că are nevoie un absolvent care își dorește să ajungă de partea cealaltă a baricadei și să ajungă profesor universitar? Care sunt calitățile esențiale?

G.A.: Are nevoie în primul rând de pasiune pentru ceea ce face, ca în orice muncă de altfel. Recomand să își aleagă calea la terminarea studiilor inferioare ghidați de pasiune. Nu este nimic mai urât în viață decât să fii condamnat să lucrezi într-un domeniu care nu îți place, până la urmă devine un chin. Nu este o muncă ușoară, chiar dacă este una extrem de utilă.

Dacă este pasiune, este și interes în a căuta, în a cerceta și ulterior de a se pune la dispoziție și transmite mai departe bagajul de competențe dobândite.

În schimb, indiferent de domeniul ales, dacă există pasiune, rezultatele vor veni și din punct de vedere al satisfacțiilor, și în viitor, și financiar. Nu cred că este o opțiune în zilele noastre pentru un student să se ghideze doar după un loc de muncă bine plătit, deoarece oricare loc de muncă poate fi bine plătit, indiferent de domeniu.

Rep.: Într-o lume cuprinsă de tehnologie, care credeți că este viitorul absolvenților Facultății de Științe și Litere? Se spune că tehnologia va putea înlocui cam orice job pe viitor, în afară de cele care implică creativitate și imaginație.

G.A.: Este o întrebare interesantă. În momentul de față deja ne aflăm într-o situație de acest tip. Inteligența artificială tinde să înlocuiască oameni în activitățile productive, dar studiile arată faptul că, într-un viitor nu prea îndepărtat, ele vor putea activa în funcțiile de vârf. Nu cred totuși că orice poate fi înlocuit de un aparat, indiferent cât de performant este acesta. Omul are o componentă pe care niciun aparat nu îl va putea dezvolta, empatia față de celălalt. Iar Facultatea de Științe și Litere, prin programele sale de studiu, în special cele umaniste, dezvoltă mai degrabă această componentă a creativității, a empatiei, precum și capacitatea de a percepe starea generală a societății. În contextul social și politic din zilele noastre, aceste elemente sunt în opinia mea din ce în ce mai importante. Partea rațională poate fi creată, însă cea sentimentală și empatică, nu.

Rep.: De ce credeți că facultățile nu mai sunt considerate a fi de bază în cariera unui om? Mai ales de către mileniali și cei care acum sunt încă la liceu. Considerați că este o concepție greșită?

G.A.: Este de fapt criza studiilor universitare în general și nu doar în România. Cred că cea mai importantă cauză a acestei precepții este legată de distanța care există între competențele oferite de mediul universitar și cele cerute de piața muncii. Fiziologic vorbind, competențele noi apar inițial pe piața muncii, iar ulterior ele sunt preluate și dezvoltate de către instituțiile de învățământ. Efortul de armonizare ar trebui să vină din ambele părți, iar un contact mai strâns între mediul economic și cel universitar ar fi de auspicat.

Rep.: Facultatea este doar un punct de pornire. Ce le recomandați studenților să facă pe lângă cursurile și lecturile obligatorii?

G.A.: Să se implice cât mai mult în zonele lor de interes, nu neapărat doar în ceea ce și-au ales ca viitoare meserie, să aibă cât mai multe activități, care până la urmă sunt cerute și ele pe piața muncii. Într-un CV, când cineva se prezintă pentru un loc de muncă, este foarte important să existe și alte activități pe lângă cele obligatorii, de voluntariat, hobby-uri, pasiuni, care până la urmă nu sunt ceva care reprezintă o obligație. Sigur, trebuie să mai și aprofundeze, pentru că lecturile obligatorii, cursurile care sunt oferite, sunt doar baza de pornire, după care studentul își alege un segment pe care să îl aprofundeze singur, cu îndrumarea cadrelor didactice, a altor persoane, dar neapărat și individual. A rămâne doar la minimumul obligatoriu este doar minim.

Dialogul cu cadrele didactice este foarte important pentru toți cei implicați. O lecție tradițională, în care profesorul vine la catedră, ține cele două ore și nu i se pune nicio întrebare și nu există niciun dialog, este plictisitoare pentru toată lumea și în mare parte nefolositoare. Mult mai interesante sunt orele dinamice în care studentul participă, pun întrebări și eventual își spune și punctul de vedere care poate fi diferit față de cel al cadrului didactic. Tocmai această confruntare de idei este cea care generează progresul și care poate lansa mai mult studentul. Chiar și la examen este indicat să fie câteodată o dezbatere.

Rep.: Un om integru învață toată viața. Care sunt opțiunile absolvenților și celor care se află deja în câmpul muncii? Cum ar trebui să își continue studiul început în școală, liceu și facultate pentru a avea o viață împlină și o carieră de succes?

G.A.: Foarte important este ca absolventul să continue singur procesul său de educare. Universitatea până la urmă nu are misiunea de a oferi doar noțiuni. În primul rând trebuie să educe absolventul să caute singur. Odată ce aceste competențe sunt deprinse, universitatea și-a îndeplinit rolul, și își pune absolventul în condiția de a se perfecționa singur. Cel mai important lucru este ca oamenii să nu renunțe să cunoască, să nu se mulțumească doar cu diploma, pentru că asta este, doar o diplomă.

Rep.: Care sunt opțiunile absolvenților Facultății de Științe și Litere?

G.A.: Domeniile socio-umane sunt considerate în general ca oferind puține opțiuni de angajare. De fapt, dacă suntem atenți și analizăm evoluția generală a societății, putem identifica o serie de noi profesii și meserii în care absolvenții noștri ar fi potriviți. Mă gândesc, de exemplu, la șansele oferite în domeniul arhivării. Până de curând, arhivele au fost instituții publice; astăzi, însă, încep să apară firme de arhivare private. De asemenea, o meserie relativ nouă este cea de copywriter, care cere o foarte bună cunoștință a limbii, dar în același timp și un grad ridicat de creativitate pe care disciplinele umaniste le pot dezvolta. Nu în ultimul rând, provocările cu care se va confrunta România, care dintr-o țară de emigrație va deveni, datorită lipsei forței de muncă, una de imigrație. Disciplinele socio-umaniste dezvoltă competențe care vor permite medierea interculturală pe viitor, domeniu de activitate care deja există în alte țări unde fenomenul de migrație este mult mai vechi, și care are drept scop cel de a crea punți de legatură între culturi diferite.

Rep.: Ce diferențiază Facultatea de Științe și Litere din Târgu-Mureș față de cele din alte orașe?

G.A.: Din cunoștințele mele, nu există nicio altă facultate în România care să aibă o varietate de programe de studii cum are cea de aici. Desigur, în momentul de față avem în componență și domeniul de informatică, care aparține unui domeniu fundamental diferit, însă făcând abstracție de acesta, este interdisciplinaritatea și varietatea domeniilor care caracterizează această facultate. Nu suntem o facultate specializată într-o ramură bine-definită și închisă. Alături de științele umaniste sunt și științele sociale, sunt și științele educației și în sensul acesta avem o serie de competențe transversale care se pot transfera de la un domeniu la altul, deci noi oferim competențe care provin din domenii diferite, care într-un viitor s-ar putea să fie utile, chiar dacă ele nu sunt fundamentale pentru domeniul ales. Avem foarte multe cadre didactice care prestează în diferite domenii, în funcție de competențele lor. Până la urmă acesta este viitorul învățământului universitar, interdisciplinaritatea, cea în care noi am investit încă de mult timp.

Rep.: Ce schimbări la nivelul învățământului universitar din România la nivel legislativ vă doriți care considerați că ar influența pozitiv întregul sistem?

G.A.: Sincer, aș spune că nu mi-aș dori nicio schimbare legislativă pentru că domeniul educației este unul foarte complicat, care afectează viața omului. Orice sistem educațional am alege, nu poate fi evaluat decât la o distanță foarte lungă de la implementarea lui. De fapt, începerea unui nou sistem poate fi evaluată de la clasa zero, însă efectul lui complet va putea fi analizat doar la finalul studiilor universitare, în aelași sistem, deci o distanță de 20-25 de ani. Din păcate, au fost foarte multe schimbări legislative care de fapt ne împiedică să tragem niște concluzii. Care este sistemul bun? A fost un sistem performant sau nu? Sigur că îmbunătățiri punctuale pot să vină, și niciun sistem nu este perfect, însă din ceea ce am văzut în ultimii 10 ani de când sunt stabil în învățământul românesc, este o foarte mare instabilitate legislativă care bulversează în mod constant sistemul de învățământ, astfel încât nu ne putem da seama ce este bine și ce este rău.

Una dintre problemele principale cu care se confruntă învățământul universitar este legată de finanțare. Aici nu este vorba de o măsură legislativă, ci mai degrabă de o mentalitate. Din punctul meu de vedere, ar trebui renunțat la separarea rigidă a locurilor bugetate și cele cu taxă, și introdus un sistem de co-plată care există deja în alte domenii publice, în care studentul să cotizeze cu o parte, stabilită și în funcție de venituri și costul vieții, la procesul său de pregătire. Acest sistem ar avea o serie de avantaje. În primul rând, universitățile ar avea o predictabilitate mai mare asupra surselor de finanțare, în al doilea rând, poate și mai important, studentul ar avea un interes mai mare de a se implica în viața sa de student, să nu fie doar cel care vine la cursuri și pleacă și mai vine doar la examene. Un serviciu oferit gratis, îl luăm așa cum vine. Dacă avem o parte de contribuție, studentul nu trebuie să suporte tot costul, este datoria statului să îi ofere condiții, suntem mai motivați și avem și pretenții mai mari din partea instituției să ni se pună la dispoziție calitate în tot ceea ce înseamnă viața de student.

Rep.: Japonezii descriu pofta de a trăi, de a te ridica din pat în fiecare dimineață într-un singur cuvânt: ikigai. Care este ikigai-ul dumneavoastră?

G.A.: Copiii mei. Ei sunt motivul pentru care mă implic și încerc să fac cât mai bine. Nu neapărat din datorie, ci din dorința de a le lăsa ceva mai bun în viitor.

Elena POLEARUȘ