INTERVIU. Bogdan Rațiu, profesor MERITO 2019: „Profesorul trebuie să fie încrezător că prin elevii săi schimbă ceva“

Profesorul târgumureșean Bogdan Rațiu, care predă Limba și literatura română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“, a fost premiat recent în cadrul Galei MERITO 2019, aflată pentru al doilea an consecutiv sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Alături de Bogdan Rațiu au mai fost premiați în prezența președintelui Klaus Iohannis alți 11 profesori din țară a căror activitate didactică s-a distins prin calitate și inovație. Prin Proiectul MERITO, antreprenorii din România, reuniți în Romanian Business Leaders (RBL), recunosc public și material meritele profesorilor valoroși ai României și lucrează apoi împreună ca să ducă mai departe în sistemul de educație bunele practici ale profesorilor MERITO.

Bogdan Rațiu a absolvit studiile de licență ale Facultății de Litere (specializarea Română-franceză) a Universității „Petru Maior“ din Târgu Mureș, apoi masteratul și doctoratul în cadrul aceleiași facultăți. Predă de 10 ani la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“ și în tot acest timp nu a avut nici un elev care să pice la examenul de Bacalaureat, ba a avut anul trecut chiar doi elevi care au obținut note de 10. De asemenea, Bogdan Rațiu a avut numeroși olimpici naționali. Dascălul îmbină în manieră personală rigoarea didactică cu flexibilitatea tehnologiei, face apel la cultura modernă pentru a exemplifica și e în pas cu ultimele tendințe ale unei generații aflate într-o continuă evoluție, cu care trebuie ținut pasul. Tânărul și apreciatul profesor a răspuns la câteva întrebări, în exclusivitate pentru Zi de zi, în care a detaliat viziunea sa față de profesorat, provocările unei vocații care trebuie să își redefinească în permanență mijloacele de a ajunge la elevi, dar și satisfacțiile pe care le poate oferi atât celor care beneficiază de procesul de învățare, cât și celor care îl asigură și, prin asta, învață necontenit, la rândul lor, ceva nou.

Reporter: V-ați descoperit pasiunea pentru literatură în perioada liceului. Când ați descoperit și chemarea de a deveni dascăl?
Bogdan Rațiu: Pasiunea pentru literatură și dorința de a deveni dascăl au apărut concomitent; nu le puteam vedea separat. Ulterior, în anii de facultate am devenit pasionat de mintea elevului, de posibilitatea de a crea cititori. În timpul studiilor, am înțeles mai multe despre importanța de a fi profesor, nu mai aveam doar iluzia purtării unui catalog, ci mi-am dat seama de efectul profesorului asupra elevului, despre rolul său social și am devenit mult mai conștient că trebuie să devin profesor, dar munca mea să aibă sens și să fie eficientă.

Rep.: La fel ca alte meserii, și cea de profesor evoluează în ritmul impus de transformările sociale. Care trebuie să fie atitudinea unui profesor față de munca sa pentru a avea un randament maxim în 2019?
B.R.: Profesorul trebuie să fie încrezător că prin elevii săi schimbă ceva! Acum, randamentul pentru mine are două aspecte: eficiența mea la clasa zi de zi și modul în care interacționez cu elevul iar apoi, rezultatul pe care îl obține elevul la finalul anilor de studiu alături de mine. Pe de o parte, pentru momentul prezent, atitudinea mea s-a deschis foarte tare spre nevoile elevului, spre carențele lui; identific cât pot de repede problemele lor și încerc să intervin acolo unde e nevoie. Ora de curs să fie flexibilă, elevul să se bucure de ceea ce află, dar această empatie față de copil să fie urmată și de o atitudine strictă față de învățare. Pentru asta profesorul trebuie să creadă că poate crea cetățeni inteligenți, creativi, adaptabili sociali, având o atitudine proactivă prin care să dezvolte sensibilitatea elevului, să-i ofere abilitățile și cunoștințele de bază și să-l deschidă spre o înțelegere profundă și critică asupra lumii.

„Decât să caut noi metode, am învățat să mă dezvolt mai mult pe mine ca persoană“

Rep.: În ce măsură faptul că elevii se schimbă de la o generație la alta trebuit să influențeze viziunea profesorului față de procesul de învățare?
B.R.: La începutul anilor de învățământ, nu credeam că mă voi schimba, eram foarte sigur pe metoda pe care o aveam. În timp, am învățat însă, că elevul se schimbă cu fiecare generație pe care o am, că au altă viziune asupra lumii, că internalizează în mod diferit ceea ce li se transmite, ceea ce m-a făcut să înțeleg că profesorul trebuie să fie flexibil și creativ și să investească în dezvoltarea sa personală. Decât să caut noi metode, am învățat să mă dezvolt mai mult pe mine ca persoană, pentru a putea reconsidera și a putea interveni corect în educarea noilor generații. Totuși, cred că cel mai greu e astăzi să contracarezi influența pesimistă pe care o resimt tinerii din partea societății, lipsa de speranță, de reușită, dorința de a face ceva consistent și cultul pentru cunoaștere. Și atunci, până să ajungi să transmiți cunoștințele disciplinei tale, trebuie să-ți câștigi partenerul de joc, să-l înveți să vadă, să creadă, să fie sensibil și corect cu sine însuși.

„Un dascăl adevărat răspunde nevoilor de „mâine” ale elevilor săi”

Rep.: Care e cea mai mare provocare pe care v-o ridică faptul că predați la clase maghiare, a căror limbă maternă e atât de diferită de română?
B.R.: Provocarea ține de mentalitate; mai degrabă lupt împotriva unei mentalități închise care nu totdeauna înțelege necesitatea unei deschideri spre tot ce înseamnă cultura celuilalt. La nivel declarativ stăm foarte bine, aud mereu de susținerea unei atitudini inter/multiculturale, dar de fapt tinerii noștri nu prea sunt sensibili la celălalt, care e diferit de ei și atunci eu încerc să-i fac pe elevii mei să nu mă vadă atât de diferit de ei și să le câștig încrederea, făcându-i să perceapă lumea prin depășirea unor stereotipuri. La același nivel e și componenta lingvistică; fiecare nouă clasă pe care o au mă determină să găsesc noi și noi resurse pentru a reuși să-i fac vorbitori cât mai buni de limba română. Acolo nu cred că voi afla cu adevărat secretul; îl dibuiesc, mă motivează să caut și să aflu; sunt sigur că mă va ține activ cât timp voi lucra ca profesor.

Rep.: Numiți-mi cinci calități fără de care un profesor nu poate fi considerat un adevărat dascăl.
B.R.: Un dascăl adevărat răspunde în activitatea sa nevoilor de „mâine” ale elevilor săi, îi determină pe ei să învețe cu adevărat și durabil nu doar să supra-viețuiască examenelor; este integral prezent cu mintea și inima sa în dezvoltarea elevului; este un model de etică având un comportament demn și este deschis spre autoperfecționare și dezvoltare personală pentru a putea oferi ulterior.

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră obținerea premiului MERITO 2019?
B.R.: Mulți ani am fost în căutări, aveam neclarități față de rostul meu ca profesor sau de eficiența mea în viața elevilor mei, iar faptul că după ani elevii se întorc spre tine ca profesor cu mulțumire îți oferă certitudinea că ceea ce faci a avut un sens pentru ei. MERITO te deschide spre alți profesori foarte buni, remarcabili, cu experiențe de la care înveți și cred că te duce într-o lume în care idealurile tale simți că au prins. Recunosc că festivitatea de decernare a fost copleșitoare atât datorită cuvintelor pe care le-am auzit de la foștii elevii, cât și datorită interesului pe care organizatorii l-au arătat față de munca mea, modul în care s-au documentat despre activitatea mea și despre rezultate. Toate acestea te determină mâine să fii și mai bun, să îți continui munca, iar gradul de responsabilitate este tot mai ridicat!