Home / Altele / INTERVIU. Actorul Liviu Pancu: „Actorul este un histrion al timpului prezent, iar regizorul, al timpului trecut”
Liviu Pancu, într-o ispostază inedită (Foto: Bereczki Sándor)

INTERVIU. Actorul Liviu Pancu: „Actorul este un histrion al timpului prezent, iar regizorul, al timpului trecut”

Distribuie

Liviu Pancu este un nume cunoscut în peisajul vieții artistice mureșene. Actor, regizor, director de teatru, profesor, creator de festivaluri, Liviu Pancu se pregătește pentru premiera din 27 martie a spectacolului „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale, în regia lui Adi Iclenzan, la Teatrul Național Târgu Mureș.

Pe Liviu Pancu spectatorii îl mai pot vedea în spectacolele „Floor Covering (Terminal)”, „Miss Libery. Ultimul Madrigal la New York”, „Portughezul” și „Școala nevestelor”.

Reporter: Ai absolvit actoria la București, în 1991, o perioadă destul de tulbure din istoria post ’89. Cum a fost atunci, student fiind, într-un București care încerca să își regăsească reperele?
Liviu Pancu: Începuturile dorințelor mele de a urma Calea Teatrului au fost într-o episcopie, când la vremea aceea doream să mă fac preot. Perioada de dinainte de ’89 în relație cu „Divinitatea” a fost foarte complicată. Doream din tot sufletul să port flacăra vie a bunicului meu, preot, ce și-a dus convingerile până la sfârșitul vieții, în ciuda celor 16 ani de închisoare politică. Marea schimbare produsă în 1983-1984, când trebuia să iau o decizie importantă, obligat fiind de contextul social de atunci, în a-mi schimba în acte părinții biologici, m-a determinat să spun stop unui asemenea gest. Saltul de la preoție la actorie, singura apropiată sufletului meu, a fost doar inspirație și chemare de moment. Intrarea la IATC I.L.Caragiale București în perioada anilor ’80 aș caracteriza-o mai degrabă ca pe o competiție cu mine însumi decât cu cei 150 de candidați pe 3 locuri. Perioada post-decembristă, din punctul meu de vedere, necesită o discuție mult mai amplă, precum și o caracterizare sau relatare a sentimentelor unui tânăr artist din acel timp, ce a trăit direct evenimentele din 1989. Absolvirea m-a surprins într-o dublă calitate, prin angajarea la Teatrul Odeon și asistent al doamnei Miriam Răducanu la UNATC.

În Portughezul (Foto: Cristina Gânj)

Rep.: Începuturile tale actoricești sunt legate de nume importante ale scenei românești: Sanda Manu, Ion Cojar, Miriam Răducanu, Ion Luchian, Alexander Hausvater, Cornel Todea. Cât de mult au contat experiențele avute cu acești artiști în cariera ta?
L.P.: Formarea unui actor este legată de „întâlniri” triplate de o muncă îndividuală în continuă depășire de sine. Sanda Manu, unul din pedagogii renumiți din lumea teatrului, m-a determinat să caut în locurile subtextului existenței umane, George Constantin, un monstru sacru al scenei românești, a dezvoltat spațiul siguranței regăsit în jocul unui copil, Szobi Cseh, cel care a insuflat continuu starea de veghe și curaj în actul mișcării și luptelor scenice, iar pe Miriam Răducanu aș putea să o consider o magiciană șamanică a gestului și ritualului artistic în expresie. Cătălina Buzoianu, Ion Cojar, Ion Luchian, Alexander Hausvater, Cornel Todea au fost câțiva dintre regizorii cu care am avut bucuria să lucrez.

Rep.: Ce te-a determinat să pleci din București și să te alături Companiei Liviu Rebreanu?
L.P.: S-a zvonit că Naționalul din Târgu Mureș își dorea să devină o a doua Craiova, titlu de glorie în lumea teatrului românesc la acea vreme. Cert este că a fost deopotrivă destinul și alegerea mea!

Rep.: La un moment dat, regia a început să fie principala preocupare. Ce s-a întâmplat? Ce determină un actor să treacă de cealaltă parte a liniei, în ipostaza de regizor?
L.P.: Venirea la Târgu Mureș a transformat multe în viața mea atât profesională, cât și personală. Evenimentele multiple în care am fost implicat ca activități paralele muncii mele din teatru, precum cea de profesor cadru asociat UAT Târgu Mureș, colaborarea cu Primăria Târgu Mureș și înființarea în Cetate a Teatrului Scena, dar și a Ordinului Cavalerilor Lup m-au determinat să caut și alte forme de expresie artistică decât cele ale unui actor. Așa că am urmat a doua facultate, de regie de teatru, ce mi-a adus șansa ca postul de actor de atunci să fie transformat în regizor al Teatrului Național Târgu Mureș. Montările de la Teatrul Scena și Teatrul Național m-au determinat să ofer publicului și această componentă de care sunt atras – regia de teatru.

Foto: Cristina Gânj

Rep.: Să vorbim puțin despre Caragiale și „D’ale Carnavalului”. Pare un text care te bântuie… Cum te raportezi tu la textele lui Caragiale?
L.P.: Consider ca este extraordinară șansa de a fi într-o viață artistică de 3 ori 3! Catindat și Arlechino în trei ipostaze total diferite. Dacă aș rămâne doar la Caragiale, în magia personajului Catindatul, aș începe cu spectacolul montat în regia regretatului mare om și pedagog de teatru Ion Cojar la Studioul Casandra din București, apoi în regia marelui Grigore Gonța la Teatrul Național Târgu Mureș și, ultimul, sub bagheta magică a incredibilului Silviu Purcărete la Teatrul Național Sibiu. Timpul prezent mă regăsește într-o nouă și fericită formulă pentru mine, tot în „D’ale Carnavalului”, dar de astă dată în rolul lui Crăcănel – Mache Razachescu, în regia tânărului căutător de adevăr Adi Iclenzan. Apropierea de Caragiale am mai făcut-o prin spectacolul montat la Studio cu studenții anul IV de atunci, „O noapte furtunoasă”.

Rep.: Care crezi că trebuie să fie principala calitate a unui actor ? Dar a unui regizor?
L.P.: Actorul, pentru mine, prin excelență esențializează natura umană și apoi o reprezintă, iar regizorul își caută structuri în natura umană și apoi le confecționează. Așa că actorul este un histrion al timpului prezent, iar regizorul al timpului trecut.

Rep.: Pe 27 martie este premiera cu „D’ale Carnavalului”. Dacă ar fi să faci un promo pentru a convinge spectatorii să vină la teatru, cum ar suna acesta?
L.P.: Depinde dacă este de radio, TV sau presa scrisă. „Miercuri, Mangafaua pleacă la Ploiești! Tu, hai la teatru!”

 

Sursă interviu: Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național Târgu Mureș


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Electrica Furnizare menține programul de lucru extins în punctele de prezență ale companiei

Distribuie Din grijă pentru clienții săi, Electrica Furnizare menține programul de lucru extins în punctele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.