Pasiunea pentru jurnalism Zi de Zi…

Recunosc, în urmă cu mai bine de 11 ani, când am intrat în echipa Zi de Zi, nu ştiam aproape nimic despre „fluxul tehnologic” al conceperii unui ziar. Aveam însă exerciţiul lecturii de presă scrisă încă de la vârsta de 15 ani, când am avut primul abonament la un ziar, precum şi atracţia pentru citirea ziarelor ori de câte ori mergeam la sala de lectură a Bibliotecii Judeţene. La toate acestea s-a potrivit ca o mănuşă abilitatea avută în folosirea cuvintelor, dat fiind faptul că pasiunea mea era (şi a rămas) compunerea jocurilor de cuvinte încrucişate.

Trezit aproape peste noapte (de fapt, după o şedinţă extrem de furtunoasă), la foarte puţin timp după angajare, în poziţia de redactor şef, am fost nevoit să mă (re)adaptez rapid noilor condiţii şi cerinţe ale fişei postului, mult mai complicată decât cea a unui editor, funcţia pe care mă angajasem. Totul trebuia învăţat din mers, deoarece nimeni nu avea timp să mă dădăcească. Astfel, am „furat” meserie de unde am putut, de la colegii de atunci, dar şi de la jurnaliştii mai buni de la acea vreme, care îşi desfăşurau activitatea în Târgu-Mureş.

Parcă modelele de atunci în ale scrisului erau mai numeroase decât cele de acum, dar asta este deja o altă discuţie…

Aniversarea de 15 ani a cotidianului Zi de Zi pare un moment propice destăinurilor, astfel că vă dezvălui un secret pe care l-am păstrat mai bine de un deceniu: în „nebunia cotidiană”, când mergeam pe teren la 1-2 sau chiar 3 evenimente într-o zi, neavând cine să mă dăscălească în tainele elaborării de materiale jurnalistice, aveam un ritual: după ce îmi scriam textele, le comparam cu cele care apăreau pe agenţiile de presă, unde semnau nume grele ale jurnalismului mureşean. Astfel, comparaţia cu textele corifeilor de atunci avea ca efect unele corecturi, ajustări, în general îmbunătăţiri aduse propriilor materiale.

Am deprins, de asemenea, foarte multe lucruri utile atât de la Aurelian Grama, directorul fondator al ziarului, care m-a învăţat, scuzaţi expresia, „să scot ştiri şi din piatră seacă” (inclusiv de la rubrica „Mica publicitate” a altor ziare!), precum şi de la colegii pe care i-am avut de-a lungul timpului la Zi de Zi.

Privind retrospectiv în urmă, realizez că am trecut cu brio peste numeroase provocări, dificultăţi şi chiar momente grele, de criză. Singur sau cu ajutorul echipei Zi de Zi, le-am lăsat în urmă conform principiului „ce nu te omoară te căleşte.”

Puse într-o balanţă „a celor bune şi mai puţin bune”, momentele dificile care m-au pus la încercare de-a lungul anilor la Zi de Zi n-au reuşit să răstoarne talerul numit „satisfacţii profesionale”.

Am făcut, cu pasiune, peste 2.000 de ziare şi am semnat, estimez, mai mult de 10.000 de articole. Astfel, am avut şansa (nu mă ascund după deget, acesta e cuvântul potrivit!) să particip la evenimente la care n-aş fi avut acces dintr-un alt unghi profesional, am avut privilegiul să mă întâlnesc şi să intervievez oameni deosebiţi de la care am avut, de fiecare dată, ceva de învăţat. De fapt, dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, meseria de jurnalist îţi oferă posibilitatea să înveţi ceva util de la fiecare persoană cu care intri în contact. Asta e chintesenţa (sau una dintre ele) rezistenţei la Zi de Zi (sau, la modul general, în mass media): setea de a învăţa continuu, atât de la întâlnirile cu oamenii simpli, cât şi de la cele cu VIP-uri. Din acest punct de vedere, acum, în 2019, mă consider un om mult mai bogat decât eram în anul 2008. Şi nu vorbesc aici doar despre experienţa de viaţă…

Şi cum orice aniversare conţine şi un moment sine-qua-non al mulţumirilor, mă conformez şi eu. Le mulţumesc, aşadar, colegilor pe care i-am avut alături de-a lungul anilor la Zi de Zi! Foarte mulţi dintre ei reprezintă mai mult decât nişte simpli colegi, având în vedere faptul că de multe ori petrecem împreună mai mult timp decât o facem cu propriile familii!

Le mulţumesc, de asemenea, abonaţilor şi cititorilor Zi de Zi care ne citesc zi de zi, precum şi consumatorilor de publicitate, în toate formele ei, de la mica publicitate la reclame şi advertoriale. Existenţa, astăzi, a aniversării de 15 ani li se datorează în mare măsură şi lor!

Nu în ultimul rând, transmit mulţumiri şi familiei mele pentru susţinerea arătată de-a lungul anilor. Se ştie, jurnaliştii sunt la muncă atunci când alţii au liber, sunt la redacţie sau la evenimente şi în afara orelor clasice de program, la ore târzii de seară sau la sfârşit de săptămână.

Asta este, de fapt, definiţia pasiunii pentru jurnalism: 7 zile din 7, 24 de ore din 24…

Alex TOTH,

Redactor şef (2008 – prezent)