Home / Agricultura / Tăierea mieilor de Paști: între tradiție și barbarie. Un dialog cu preotul Ioan Fărcaș

Tăierea mieilor de Paști: între tradiție și barbarie. Un dialog cu preotul Ioan Fărcaș

Distribuie

O tradiție religioasă bine împământată în mentalitatea românească, taierea mieilor pentru sărbătorirea Paștelui, reprezintă un simbol religios, și anume jertfirea pentru divinitate, și este diferită de tăierea porcului de Crăciun, ultima nefiind o datină religioasă, ci una din popor.

Însă este într-adevăr această tradiție una aprobată de biserică? Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru aceasta sărbatoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii care susțin în număr cât mai mare că tăierea acestor animale nu are nicio baza canonică, fiind, cel mult, de origine iudaică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu ți se rupă sufletul când treci pe lângă piețe în preajma Paștilor și auzi plânsetul micilor miei drăgălași care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă condamnarea la moarte.

În tradiția comunității creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii pastorului și simboliza sufletul salvat de Hristos. Tăiera sa reprezintă un ritual care nu este necesar într-o societate modernă, care este deja cufundată în acte de violență și terorism.

Am stat puțin de vorbă despre acest aspect și cu un reprezentant local al bisericii, și anume preotul Ioan Fărcaș de la Parohia Greco-Catolică Târgu Mureş IV din Târgu-Mureș, care ne-a povestit puțin despre originea tradiției de tăiere a mieilor și ne-a expus părerea lui despre acest obicei. Este important de menționat de la bun început că dânsul nu este de acord cu această tradiție. „Nu sunt de acord cu tăierea mieilor. Este un act agresiv, în condițiile unei sărbători în care noi vorbim despre viață”, a spus preotul.

Originile se regăsesc la evrei

Sărbătoarea Paștilor o întâlnim atât la evrei, cât și la creștini. Conform cele spuse de preotul Ioan Fărcaș, pentru evrei, Paștile semnifică trecerea din robia egipteană la libertate. „Sărbătoarea Sfintelor Paști a fost instituită de Dumnezeu prin Moise, înainte ca poporul evreu să treacă prin Marea Roșie. Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plăgi (pedepse), cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuți. Pentru a-i feri pe iudei de aceasta pedeapsă, le-a poruncit să sacrifice un miel și să ungă cu sângele acestuia pragurile ușilor și ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mancat cu azimă (paine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) și ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene”, a spus preotul Ioan Fărcaș.

Tot dânsul a subliniat citatul din Biblie regăsit în cartea Exodului în care ne este relatat modul în care Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa celebreze Paștile: „Mielul să vă fie de un an, parte bărbatească și fără meteahnă și să luați sau un miel sau un ied, să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l înjunghie către seară. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi usorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce. Și să manânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele. Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc. Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci sunt Paștile Domnului, în noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi pe tot întâi-născutul în pământul Egiptului” (Exod 12, 1-11).

După ce templul din Ierusalim a fost dărâmat de romani, în anul 70 d.Hr., s-a adoptat celebrarea Paștilor în familie, așa cum se întâmplă și în prezent.

Tradiția la creștini

„Pentru creștini, Paștile înseamnă trecerea de la moarte la viață. Prin Paști, noi prăznuim moartea și Învierea lui Cristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus…” (Is. 53, 7). Deci, pentru creștini, Cristos devine Mielul care Se jertfește pentru mântuirea neamului omenesc. În Denia Prohodului se spune: „Coasta Ți-au împuns, mâinile Ți-au pironit, Stăpâne și cu rana Ta din coastă ai vindecat neînfrânarea mâinilor strămoșilor”. Isus Mântuitorul este asemănat cu mielul cel nevinovat care îşi dă viaţa pentru noi, care ridică păcatele lumii şi care, prin iubirea sa, învinge şi aduce lumii împăcarea. Cristos, Mielul lui Dumnezeu, jertfit pe lemnul crucii învinge moartea”, spune preotul.

„Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să serbăm Paștile într-o nouă perspectivă: „Iată Cristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimile curăției și ale adevărului” (I Cor. 5, 7-8). Așadar, creștinii nu sunt datori să taie miei de Paști, ci să depună tot efortul pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii”, a concluzionat preotul Ioan Fărcaș.

Tăierea mieilor nu reprezintă creștinătatea

Asta înseamnă în primul rând că tăierea mieilor nu mai reprezintă o tradiție creștină, este doar un act de ucidere. Nu trebuie să uităm că Papa Francisc, cel iubit de toți creștinii, a blamat de asemenea acest obicei, numindu-l barbar și păgân.

„Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Cristos. Uciderea lui de Paște nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sângeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță. Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare”, a declarat acum câțiva ani Papa Francisc.

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

A început Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru post al Bisericii Ortodoxe

Distribuie Luni, 18 martie, a început Postul Paștelui pentru creștinii ortodocși din România și nu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.