INTERVIU. Viorel Socol, directorul Colegiului Agricol „Traian Săvulescu”: „Trebuie să schimbăm mentalitatea asupra importanței învățământului agricol pentru oraș, județ și națiune”

2 mai 2019

Viorel Socol, directorul Colegiului Agricol „Traian Săvulescu” din Târgu-Mureș, este de profesie inginer în mecanică agricolă. A absolvit facultatea în 1985, pentru 5 ani a lucrat în producție, în domeniul economic, și din 1990 activează în învățământul preuniversitar.

O preocupare permanentă pentru el ca director al unui liceu de profil este viitorul elevilor săi, dar și viitorul învățământului de profil din România în general. În acest scop a făcut o vizită în Franța, de unde s-a întors săptămâna trecută, unde a participat cu o delegație a colegiilor agricole din România, cu scopul de a găsi exemple și soluții pentru salvarea colegiilor agricole din România, aflate într-o situație grea.

Am stat puțin de vorbă cu el pentru a afla care este viitorul învățământului preuniversitar tehnologic, și ce se poate face pentru un viitor mai bun.

Reporter: Cu ce se confruntă colegiile agricole din țară la ora actuală?

Viorel Socol: Nu este o anumită problemă a colegiilor agricole, ci o problemă a învățământului preuniversitar tehnologic. Partea de agricultură face obiectul muncii noastre și ne interesează în mod deosebit, mai ales că agricultura este o ramură vitală a societății care ne hrănește, care alimentează alte industrii și așa mai departe. Ori, în ultimii ani, în rândul absolvenților de gimnaziu, nu este bine explicată și înțeleasă munca în agricultură. Agricultura s-a modernizat, beneficiază de dotări, finanțări substanțiale naționale și europene și există multe oportunități de dezvoltare în agricultură.

Ca atare, cu ajutorul Fundației Civitas Filiala Cluj și a Fundației Româno-Americane, am depus două proiecte. Primul este pe promovarea imaginii școlii noastre, Colegiul Agricol „Traian Săvulescu” și a planului de școlarizare, iar cel de-al doilea proiect reprezintă vizite de documntare, de studiu în Franța, la licee similare. Vizite pe care le-am deschis acum cu participarea mea în calitate de director și profesor de specialitate și de muncă efectivă cu elevii la instruirea practică. O voi duce mai departe cu schimburi de vizite de elevi de-ai noștri în Franța și elevi francezi la noi pentru a prinde aceste bune practici din alte țări. Și bineînțeles, trebuie să vedem cum ne putem dezvolta, în sensul în care să utilizăm mai bine baza materială pe care o avem. Avem laboratoare, cabinete de specialitate, sere dedactice, fermă didactică, deci avem locuri în care elevii să învețe primele competențe, primele deprinderi și aptitudini înainte de a merge la un agent economic, la o instituție unde să se perfecționeze și să-și definitiveze pregătirea de specialitate.

Rep.: Ce mai poate contribui la creșterea calității și rezultatelor colegiilor agricole?

V.S.: Trebuie să adunăm lângă școală ceilalți parteneri educaționali, adică comunitatea locală, agenții economici, direcția agricolă și alți factori care ar putea contribui. Aici discutăm punctual cu cadrele didactice care supraveghează regula practică, avem o hartă a parteneriatului economic și agenți economici în consiliul de administrație, deci trebuie să îi sensibilizăm și pe ei prin dezvoltarea acestui învățământ agricol.

Nu în ultimul rând, atragerea de fonduri naționale, europene, pentru dezvoltarea bazei materiale a școlii, astfel încât aceste profesii, tehnician în agricultură, în agroturism, veterinar, industria alimentară, analiză de industrie, control sanitar-veterinar al produselor agro-alimentare, peisagistică, turism, contabilitate agricolă să își găsească finalitatea în absolvenții noștri.

Acestea sunt posibilitățile de școlarizare. Ce face după absolvirea acestor profiluri și specializări este o altă problemă pentru că noi urmărim așa-zisa inserție profesională a absolvenților, dar este interesant de văzut câți practică meseria pentru care au fost formați, adică scopul nostru ar fi ca absolvenții noștri să devină fermieri, să pună în practică cunoștințele de cultură a plantelor, de creșterea animalelor, de peisagistică, de cultivarea răsadurilor, de procesare primară a produselor, de desfacere și așa mai departe. Și asta încercăm să facem.

Rep.: Vizita dumneavoastră în Franța a pecetluit astfel această legătură de schimb între elevii noștri și cei francezi.

V.S.: Da, pe partea de schimb de experiență este începutul, este deschiderea unei colaborări cât mai îndelungate și altfel să schimbăm mentalitatea elevului, profesorului, directorului și a altor directori de instituții asupra importanței agriculturii și în al doilea rând, a importanței învățământului agricol pentru oraș, județ și națiune. Pentru că m-ați întrebat la început de problema liceelor agricole și v-am spus că este o problemă a învățământului pre-universitar pentru că liceele tehnologice sunt în ultimul timp într-un oarecare declin de populație școlară, că altfel ștacheta se menține, profesorii se pregătesc, specialitățile există. În rândul populației, al părinților, al familiei, nu se percepe că munca este izvorul bunăstării și doar prin muncă reușim. Abia după ne trebuie alte profesii de întreținere a sănătății, frumuseții, juriști, avocați. Toată stima pentru aceste meserii, dar la noi orientarea școlară și gimnazială se poate face mai bine de părinți în sensul că ei să își ducă tradițiile familiei care au fost agricultori din neam în neam și acuma copilul vrea să se facă nu știu ce, deși nu are posibilități. Trebuie îndrumați, să afle ce aptitudini au, ce competențe, ce trecut și abia după să ia o decizie. Ar trebui să se umble și la admitere în clasa a IX-a, în sensul că cine vrea să devină veterinar și are acasă fermă, să nu mai treacă prin toată această târășenie, cu medii, cu opțiuni, ci să meargă direct la specialitățile respective.

Rep.: Care credeși că sunt diferențele dintre mediul agricol de la noi și cel din Franța? Ce ar putea învăța elevii români acolo?

V.S.: Pot învăța multe lucruri, în esență accentul pe competență, seriozitate, conștientizarea muncii, susținerea din partea tuturor factorilor implicați și multe altele. În primul rând ei ar putea vedea cum învață elevii de acolo și cum finalizează studiile și cum se integrează în piața muncii pentru că la noi termină, dar nu știu ce fac mai departe. Când întrebi un elev ce vrea să facă după ce termină învățământul profesional sau liceal, unii știu, dar mulți nu știu ce vor face. Trebuie să se integreze în câmpul muncii întâi, și apoi să facă facultăți pentru că noi nu vrem ca absolvenții noștri să devină șomeri cu diplomă și să se întoarcă înapoi la munca de jos din agricultură când ar putea lua-o invers. Să muncească întâi, să se perfecționeze, să-și câștige existența, deoarece școala o pot face sub o altă formă, la orice vârstă, prin formare continuă și studii.

Elena Polearuș