Share

Home / Cultură / FOTOGALERIE. Noaptea Muzeelor 2019 a scos orașul din amorțeală și din casă
Panoramă din Turnul Prefecturii (Foto: Andrei Vornicu)

FOTOGALERIE. Noaptea Muzeelor 2019 a scos orașul din amorțeală și din casă

Din câte am observat, în ceea ce privește Noaptea Muzeelor, sunt două mari categorii de oameni: cei care așteaptă fiecare nouă ediție, pentru a găsi ceva nou sau a reface trasee deja parcurse, și cei care își acordă prima șansă de a se familiariza cu un circuit cultural care se poate dovedi neașteptat de ofertant. Cea mai recentă ediție a Nopții Muzeelor a scos un număr destul de mare de târgumureșeni, care au dinamizat centrul și l-au făcut să arate viu, vibrant și efervescent, așa cum ar trebui să fie, de fapt, mereu.

Ediția din acest an a început vineri, 17 mai, și a ținut până duminică, 19 mai, dar ziua centrală a fost sâmbătă, 18 mai, și majoritatea activităților au început înainte de prânz. Cine era nerăbdător să înceapă sejurul muzeal înainte de lăsarea serii putea începe vizitând Turnul Prefecturii. Deși l-am vizitat în repetate rânduri, toate momentele s-au consumat seara, iar în timpul zilei, panorama orașului e spectaculoasă și oferă privitorului numeroase detalii pe care altfel nu le sesizează. Cine a avut norocul să prindă chiar momentul apusului, și-a putut face poze în lumina caldă de final de zi, care este momentul de aur pentru orice fotograf. Totodată, la etajele amenajate ale Turnului sunt expuse fotografii de epocă ale orașului, care oferă o imagine inedită asupra aspectului său în urmă cu un secol. Privindu-l apoi de pe balcoanele din vârf, evoluția și transformările sale pun Târgu Mureșul într-o nouă perspectivă care spun ceva despre dezvoltarea sa de-a lungul deceniilor.

Arta plastică, în top

După ce-am coborât din Turn, am intrat la Camera K’Arte, la expoziția „Accumulated Templates“ a artistei clujene Mihaela Mihalache. Lucrările reactualizează ipostaze fixate deja în material (print pe lemn, repictat după model, în unele cazuri) și, implicit, în memorie, redefinesc contururi, siluete și forme și pun accent pe articolele vestimentare care se disting la prima vedere. Deși Camera K’Arte este cunoscută în primul rând pentru expozițiile de artă conceptuală, unele lucrări sau chiar expoziții, precum cea de față, oferă o alternativă mai caldă, mai prietenoasă și oarecum familiară caracterului preponderent glacial și analitic al artei conceptuale.

Tot pe strada George Enescu, la parterul Palatului Culturii, Galeria Art Nouveau a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Mureș, „Egy/kor/lát“ de Jaeger Tibor și Kenneth Pils. Jaeger Tibor e târgumureșean de origine, dar trăiește și creează lucrări de grafică serigrafiată în Suedia de peste 35 de ani.

Kenneth Pils este pictor și sculptor suedez cu studii la Academia Regală din Stockholm și realizează lucrări procesate computerizat și finisate cu acuarele. Expoziția oferă o unitate tematică definită prin omniprezența factorului uman. Oameni, ipostaziați în cele mai diverse forme, reprezintă subiectul reiterat al majorității lucrărilor, în special la Kenneth Pils, iar tendința de a abstractiza este aproape inexistentă. Kenneth Pils își denumește colecția de desene Jurnale, și sunt împărțite în patru etape cronologice: Aprilie 2014, Aprilie 2015, Aprilie 2016 și Aprilie 2017. Cromatica atractivă și solară exprimă optimism și seninătate, în opoziție cu instantaneele obișnuite ale cotidianului livrat de mass-media sau de diverse canale sociale, care pun în vedere realități sumbre și ipostaze ale dezolării. Expoziția va fi deschisă până în 28 mai și o recomand fiincă este în egală măsură accesibilă, rafinată și agreabilă.

Tot în cadrul Palatului Culturii, urcând două etaje, am putut revizita expoziția „Tonitza. Imagini ale copilăriei“, un eveniment muzeal de talie națională. Expoziția grupează 150 de exponate, dintre care jumătate sunt lucrări originale semnate de Nicolae Tonitza, primite cu împrumut din fondul a 12 muzee naționale și circa 30 de colecții private. Expoziția e întregită de numeroase obiecte destinate copiilor aparținând epocii respective, de la cărucioare la jucării, articole vestimentare și didactice, dar și o ediție princeps a volumului „Fram, ursul polar“ de Cezar Petrescu, ilustrat de Tonitza, semnată de acesta. Nu lipsesc nici referințe critice de marcă sau opinii despre viața și activitatea pictorului, printre care cele ale lui Eugen Ionescu. Alături de lucrările lui Tonitza, tematica este ilustrată și prin lucrări ale unor contemporani care au cochetat cu tematica copilăriei, precum: Ștefan Dimitrescu, Ion-Theodorescu Sion, Nicolae Vermont, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea, Nagy István, dar și Gheorghe Petrașcu, Corneliu Mihăilescu și M.H. Maxy. Expoziția va fi deschisă până pe 1 iunie și o recomand pentru calitatea demersului curatorial, pentru calitatea lucrărilor, caracterul ambițios al demersului și pentru implicarea a nu mai puțin de 12 muzee partenere și a peste 30 de colecționari privați.

 

Un etaj mai sus, Galeria de Artă Românească Modernă reunește 106 lucrări (dintre care câteva fac parte, momentan, din expoziția „Tonitza. Imagini ale copilăriei“ care reconstituie evoluția artei plastice românești de la Theodor Aman până la Grigorescu, Ioan Andreescu, Luchian, bineînțeles, Tonitza, Țuculescu și continuând cu artiști transilvăneni reprezentativi precum Ion Vlasiu, Aurel Ciupe și Nagy Imre. Expoziția este permanentă.

Părăsind Palatul Culturii și luând-o pe strada Horea, la numărul 6 am ajuns la Casa Bernády, unde membrii mureșeni ai Breslei Barabás Mikló au prezentat cea de-a 6-a ediție a expoziției colective care a oferit câte ceva pentru fiecare categorie de pulic: picturi, sculpturi, lucrări de grafică, piese de ceramică, artă textilă, fotografii sau instalații realizate cu umor sau spirit ludic, în maniere mai conservatoare sau mai îndrăznețe, ilustrând tot atâtea viziuni artistice și individualități. Ce mi s-a părut important a fost faptul că lucrările au fost într-adevăr diferite și nu am sesizat influențări reciproce.

Luând pulsul istoriei

Puțin mai încolo, pe str. Aurel Filimon, Sinagoga Mare și-a deschis porțile tuturor celor curioși să îi aprecieze frumusețea. Clădirea a fost construită în 1900, iar ornamentația interioară bogată, detaliile realizate cu migală și valoarea estetică îi conferă valoarea unei veritabile opere de artă. Totodată, clădirea este recunoscută, pe bună dreptate, drept monument istoric. Din păcate, cum istoria populației evreiești în România a fost una dramatică, nici cea din Târgu Mureș nu a făcut excepție. În urma legislației antievreiești și a deportărilor în Transnistria pe timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, în 1960, în Târgu Mureș, comunitatea a ajuns să numere 800 de membri. În prezent, Comunitatea Evreilor din Târgu Mureș numără aproximativ 200 de membri, din care fac parte și membrii neevrei ai familiilor. Toți cei interesați de acest subiect pot obține informații suplimentare la Colțul muzeal din cadrul Sinagogii.

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din centrul Târgu Mureșului (Piața Trandafirilor nr. 31) este un lăcaș de cult romano-catolic construit în stilul baroc austriac, la începutul secolului al XVIII-lea de către iezuiți. În cripta subterană au fost înmormântate personalităţi importante ale comunităţii catolice locale. Cum accesul în cripă nu este permis în mod obișnuit, am profitat de ocazia specială din cadrul Nopții Muzeelor pentru a vedea locul. Prima persoană înhumată a fost Maria Magolna Baranyi, în 1732, care a găzduit în propria casă primii iezuiți veniți în această zonă. Dintre cele 61 de niște, 35 au fost cu siguranță folosite, iar cercetările au scos la iveală faptul că printre persoanele îngropate aici s-au numărat 5 clerici și 21 de laici. De asemenea, pe baza numelor identificate s-a constatat că o treime dintre cei îngropați sunt de origine armeană, fapt care subliniază importanța comunității armene în viața civilă și religioasă a orașului.

Nu în ultimul rând, una dintre atracțiile Nopții Muzeelor a fost Muzeul Iluziilor, un atelier educativ itinerant organizat de Asociația Astronomică Pluto, găduit de Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Cei curioși să afle cum sună un theremin, instrumentul muzical care cântă fără a fi atins, ce este un generator Van de Graaff, cum arată imaginea deformată de 24 de oglinzi speciale, dar și să guste din savoarea înșelătoare a iluziilor de tot felul, au avut ocazia să o facă vizitând expoziția. Totodată, au fost puși în temă cu latura științifică a iluziilor, care constituie de fapt baza acestora.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

EXCLUSIV! Situaţia la zi a cadastrărilor din Mureş

191 de cărți funciare eliberate gratuit în cadrul Programului Național de Cadastru și Carte Funciară …

Share
Share