Home / Cultură / INTERVIU. Pianistul Silvan Negruțiu va concerta la Târgu Mureș: „Abia aștept reîntâlnirea cu publicul călduros de acasă”
Silvan Negruțiu (Sursă foto: arhiva personală)

INTERVIU. Pianistul Silvan Negruțiu va concerta la Târgu Mureș: „Abia aștept reîntâlnirea cu publicul călduros de acasă”

Distribuie

Silvan Negruțiu, târgumureșean de origine, e stabilit de ani buni în S.U.A., unde își desfășoară prodigioasa activitate care îmbină profesoratul cu turneele ca pianist de concert. Din ce în ce mai apreciat pe plan internațional, Silvan Negruțiu a organizat un turneu, de această dată în România, din programul căruia nu va lipsi și un recital la Târgu Mureș.
Concertul va avea loc marți, 4 iunie, ora 19.00, la Palatul Culturii. Silvan Negruțiu va interpreta George Enescu (Sarabande, Op. 10) Ludwig van Beethoven (Sonata în Re Major, Op. 10, Nr. 3), Constantin Silvestri (Suita a treia pentru pian, Op. 6, Nr. 1) și Franz Liszt (Sonata în si minor, S. 178).
Pianistul a oferit cotidianului Zi de Zi un interviu premergător evenimentului, în care și-a exprimat sentimentele față de revenirea pe plaiurile natale, a vorbit despre repertoriu și despre ceea ce îi dă sens vieții: muzica și împărtășirea ei celor din jur.

Reporter: Sunteți în plin turneu în România, după numeroase concerte pe tot mapamondul. Care este sentimentul pe care-l aveți concertând în țară? Cum v-a întâmpinat publicul de-aici?
Silvan Negruțiu: Tocmai am revenit la București din Moldova, unde am concertat la Filarmonicile din Bacău și Iași. Urmează recitalurile de la Târgu Mureș, Sibiu, București, apoi la Timișoara. Am un sentiment de apartenență și împăcare de câte ori urc pe o scenă din România. Eu cred că amprenta obârșiei rămâne întipărită pe viață în evoluția noastră și ne oferă un mod unic de exprimare artistică prin care ne formăm o voce proprie. Eu rămân recunoscător calității unice de a fi român și acest sentiment îmi amplifică elanul artistic de fiecare dată când mă întorc să cânt în România.

Rep.: Când ați concertat ultima oară la Târgu Mureș? Aveți emoții la gândul că vor fi prezente rude și apropiați?
S.N.: Au trecut cam opt ani (prea mulți!) de la ultimul meu concert la Târgu Mureș și abia aștept reîntâlnirea cu publicul călduros de acasă. Bineînțeles, emoțiile capătă o altă dimensiune când manifestarea artistică are loc în compania familiei și a prietenilor de-o viață. Natura umană a muzicii se desăvârșește cu adevărat într-un asemenea cadru, deoarece publicul contribuie în mod direct și implicat la actul artistic.

Atelier muzical la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș

Rep.: Veți avea în repertoriu compoziții de Enescu, Constantin Silvestri, Beethoven și Liszt. Enescu este o prezență permanentă în repertoriul dumneavoastră, iar muzica lui Silvestri este promovată frecvent în recitalurile pe care le susțineți. Care este relația dumneavoastră cu muzica lui Beethoven și a lui Liszt?
S.N.: Da, este datoria noastră, a muzicienilor români, să învățăm cât mai multă muzică românească și să o promovăm în concerte, atât în țară cât și în străinătate. Enescu ocupă un loc primordial în cadrul preocupărilor mele muzicale și intelectuale. Teza mea de doctorat l-a avut pe Enescu în prim plan și am scris și articole de cercetare legate de muzica și viața lui, ca cel mai important muzician român din toate timpurile. De opusurile lui Constantin Silvestri mă simt aproape din două motive: 1) lumea îl recunoaște, în principiu, ca pe unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului trecut, însă, după părerea mea, el a fost în egală măsură și un compozitor desăvârșit și 2) având în vedere că Silvestri s-a format ca muzician la Conservatorul care exista pe vremuri la Târgu Mureș, mă simt legat de numele lui și din punct de vedere geografic. Din nou, acel sentiment al obârșiei! Drept urmare, voi încheia prima parte a recitalului cu Suita a 3-a pentru pian, care îmi este foarte dragă și este cântată rar, spre deloc, din păcate. În ceea ce privește muzica lui Beethoven, întotdeauna am avut o afinitate pentru titanul de la Bonn și am avut și șansa unică de a-l studia în profunzime cu unul dintre experții beethovenieni la nivel mondial, mentorul meu John O’Conor. Am ales Sonata Op. 10 Nr. 3 pentru că împărtășește tonalitatea de Re major cu Sarabanda de Enescu (cu care încep recitalul) și oferă o oază de armonie tonală clasică între cromaticismul impresionist al lui Enescu și muzica atonală pe alocuri, dar plină de dinamism, a lui Silvestri. Dedic a doua parte a recitalului monumentalei Sonate în Si minor de Liszt, o capodoperă a creației muzicale universale care a schimbat pentru totdeauna înțelesul structurii de sonată și a deschis porțile tehnicii pianistice spre tărâmuri nebănuite până atunci.

Este important să împărtășim ceea ce acumulăm în viață”

Rep.: Pe lângă activitatea concertistică, sunteți și profesor și invitat în juriile unor concursuri prestigioase. Cum completează aceste activități cariera artistică?
S.N.: Activitatea profesorală mă întregește ca artist. Este important să împărtășim ceea ce acumulăm în viață, indiferent dacă vorbim de latura social-umană sau de cea artistică, cu colegii mai tineri care vin din urmă. Cred cu tărie că relația cu studenții mei mă face un artist mai bun, iar experiența scenică mă ajută să fiu un pedagog și psiholog eficient. Aceste două laturi ale exprimării mele profesionale se completează și se alimentează reciproc într-un mod firesc, natural. De multe ori când călătoresc pentru concerte, predau și cursuri de măiestrie în cadrul universităților, al școlilor locale sau în cadrul festivalurilor muzicale pe care le frecventez. Chiar și la Târgu Mureș voi lucra cu elevii Colegiului Vocațional de Artă săptămâna viitoare, după recitalul de la Palatul Culturii. Muzica se manifestă ca o forță emoțională de ieșire din cotidian în sala de concert, dar are și o putere formatoare și socială pentru cei care o studiază de mici (indiferent dacă devin muzicieni de carieră sau nu). Este important să recunoaștem aceste lucruri și să ne antrenăm în activități artistice cu implicare pedagogică și socială.

Rep.: Cum percepeți, privind din exterior, breasla muzicii clasice din România? Se află pe o pantă ascendentă?
S.N.: Muzica clasică primește mai puțină atenție pe plan internațional în ultimii ani. De aceea este important să formăm muzicieni încă de pe băncile școlii. Ca să avem orchestre simfonice și soliști de anvergură, trebuie să îi creștem și să îi susținem începând din școala primară sau chiar de la grădiniță. Eu mi-am făcut un țel din a promova muzica clasică în rândul tinerilor și de aceea mă implic cât pot de mult în educația muzical-socială pe unde sunt, așa cum am discutat și în cadrul întrebării anterioare. România a avut întotdeauna o școală muzicală de excepție, combinând măiestria artistică și pedagogică autohtonă cu influențe prielnice din est (școala rusă) și din vest (școala germană și cea franceză în primul rând). Această istorie vie a școlii muzicale românești continuă să creeze elite muzicale și este extrem de respectată la nivel internațional. Noi trebuie doar să o continuăm, să o promovăm cum putem mai bine și să ne venerăm dascălii. Sper că nu va mai trece mult timp până când și politicienii noștri vor înțelege valoarea incontestabilă a artei, a culturii și a pedagogiei românești, ca să le promoveze și să le finanțeze pe măsură.

Necesitatea unor îmbunătățiri

Rep.: Considerați că există suficiente spații și instituții în România unde pot avea loc concerte în condiții optime?
S.N.: De spații și instituții nu ducem lipsă. Dimpotrivă, România are unele dintre cele mai frumoase săli de concert. Acest turneu prin țară îmi confirmă încă o dată acest lucru. Ceea ce lasă de dorit de multe ori sunt condițiile în care sunt aceste săli (cu mici excepții) și fondurile alocate filarmonicilor și teatrelor pentru renovări, onorarii și promovarea evenimentelor de către instituțiile politice la nivel local și național. Așteptăm cu toții niște îmbunătățiri în acest sens.

Rep.: Aveți un mesaj de transmis publicului târgumureșean înaintea concertului de la Palatul Culturii?
S.N.: Le dau întâlnire în Sala Mare a Palatului Culturii marți, 4 iunie, la ora 19.00, să ne bucurăm împreună de muzica lui Enescu, Beethoven, Silvestri și Liszt. Abia aștept reîntâlnirea cu publicul-prieten de acasă!


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Furt dintr-un magazin din Târgu Mureș. Suspectul, prins de jandarmi în câteva minute

Distribuie Un bărbat a fost prins de jandarmii mureșeni la scurt timp după ce a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.