Mureş: Marisa Mureşan, copilul-minune al echitaţiei româneşti, are ca obiectiv participarea la Campionatul European

Sportiva Marisa Mureşan, elevă în clasa a VII-a la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din Târgu Mureş, considerată un adevărat copil-minune al echitaţiei din România, are ca obiectiv pentru acest an participarea la Campionatul European din Olanda, din luna iulie, unde va concura cu Arcitic de la Clubul Sportiv de Echitaţie Scorillo, singurul cal din România rămas în cursa pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.
Antrenorul emerit Viorel Bubău, cel care de altfel este şi singurul călăreţ român rămas în cursa pentru Jocurile Olimpice de anul viitor, a declarat pentru Agerpres că, întrucât Marisa Mureşan este un real talent şi dă dovadă de o implicare totală, va concura pe calul său, Arcitic, aşa cum a făcut-o şi la ultimele competiţii naţionale, unde a avut-o ca parteneră şi pe Cassis.
Viorel Bubău a spus că în cadrul turneului de la Prejmer, din luna aprilie, Marisa a reuşit rezultate deosebite şi la clase superioare, atât la categoria sa de vârstă, cât şi la cele tehnice, concurând cu Arcitic şi cu Cassis. Astfel, tânăra amazoană a ocupat locurile 1 şi 3 la categoria Copii 2 (12-14 ani), locurile 1 şi 3 la categoria Juniori de 16 ani şi un loc 1 la categoria Juniori de 18 ani. În plus, a obţinut şi un loc 3 la categoria obstacole, sărind 1,30 metri.
Toate aceste rezultate, plus numeroase trofee câştigate începând din 2018, i-au adus Marisei convocarea la lotul naţional de către Federaţia Ecvestră Română, după doar un an de pregătire în sportul ecvestru de performanţă, la Clubul Sportiv de Echitaţie Scorillo.
Maestrul emerit al sportului şi antrenor emerit, Viorel Bubău practică echitaţia din 1975 şi este antrenor din 1985, având în jur de 50 de titluri naţionale. El este şi multiplu campion balcanic şi participant la Jocurile Olimpice, între performanţele sale de antrenor numărându-se o serie de campioni naţionali şi sportivi calificaţi la Campionatele Europene.
„Cu Marisa, obiectivul este participarea la Campionatele Europene de copii. Îşi doreşte foarte mult, este foarte motivată şi este foarte conştiincioasă. Când am preluat-o anul trecut, în martie, mi se spunea că nu e pregătită nici să sară X-uri. Am muncit foarte mult, am fost extrem de drastic cu ea, fiind susţinut şi de implicarea părinţilor şi, sigur, de dorinţa ei de a munci. Aici trebuie să munceşti, să suferi, pentru că altfel nu merge. Am reuşit în 7-8 luni să ajungem în campionatele României să obţinem calificările care să îi dea dreptul să ia startul în finală. A doborât ultimul obstacol şi a ieşit vicecampioană naţională la categoria copii (…) La campionatele europene şi mondiale sunt acceptaţi copii între 12 şi 14 ani. În Campionatul European, unde vizăm participarea, probele sunt de 1,30 metri, foarte drastic. Ca să comparăm gradul de dificultate, în România sunt undeva la 20 de sportivi seniori care sunt în stare să facă probe de 1,30 metri, dintre care majoritatea o fac chinuit. Acesta e nivelul la noi. Pentru copii, la Campionatele Europene finala se aleargă pe obstacole de 1,30 metri drastic. Marisa are acum 14 ani, de anul viitor va intra în categoria juniori. În Campionatul Mondial juniorii aleargă pe 1,40 metri, în România 1,40 metri fac doar 10 sportivi (…) Nivelul e foarte serios afară. Pe lângă calităţile copilului, care trebuie să fie foarte inteligent, este nevoie de un profesor universitar, care în cazul de faţă este calul Arcitic. Cu calul ei, Cassis, cumpărat de familie, Marisa sare în probe naţionale 1,15-1,20 metri. Arcitic, un cal de excepţie, cu un temperament şi calităţi extraordinare, i-a bătut pe seniori, alături de Marisa, la probele de 1,25-1,30 metri”, a spus antrenorul Viorel Bubău.
Marisa Mureşan va concura la categoria copii (copii între 12 şi 14 ani), însă până la Campionatul European din Olanda, are de trecut un examen dificil, fiind convocată la lotul naţional pentru participarea la concursul internaţional de sărituri peste obstacole care va avea loc la Bojourishte, în Bulgaria, în perioada 13-16 iunie.
„Practic echitaţia de la vârsta de 6 ani. Am descoperit caii cu ajutorul desenelor. Am zis: Uau! Şi eu vreau să fac aşa ceva! Şi am început să fac. Când am încălecat prima dată, a fost o senzaţie care nu se poate descrie, ceva foarte diferit. Ca şi cum ai fi deasupra la tot, ca şi cum ai pluti. Era ceva foarte comod. Am mai făcut şi alte sporturi, dar după prima dată când am urcat pe cal, am început să nu mai am deloc atracţie spre alte sporturi în afară de acesta. Lumea mea erau numai caii; de 6 ani, în fiecare după amiază sunt la cai. Nu mi-a fost niciodată frică de ei, i-am iubit din prima clipa şi am simţit încrederea aceea care se creează într-o relaţie dintre cal şi călăreţ şi de atunci am avut încredere deplină în orice cal. Senzaţia e mai amplificată faţă de alţi cai, dar faţă de toţi caii sunt ataşată. Când le văd faţa, îmi vine să-i îngrijesc, să-i curăţ, să nu-i doară nimic. Am făcut balet şi are mare importanţă pentru că acum pot să-mi păstrez echilibrul mult mai bine dacă zvârle calul, dacă se sperie brusc, dacă se întâmplă ceva, mă ajută să am echilibru mult mai bun”, a declarat Marisa Mureşan.
Tânăra susţine că a avut şi momente în care i-a fost teamă, după ce a căzut din şa, când era mai mică, însă şi-a dat seama că aceasta este adevărata ei chemare.
„Când eram mai mică am căzut şi am prins frică, iar un timp nu am mai venit la antrenamente. După o săptămână mi-am dat seama că ceva nu-i OK, adică programul meu e schimbat, nu mai aveam ce să fac acasă. Mi-am făcut un program care era exact legat de cai. Sunt în clasa a VII-a, am media 10 pe linie în semestrul I şi o medie de 9 în semestrul al II-lea. Sinceră să fiu, sportul de performanţă se împacă foarte bine cu învăţătura, pentru că vin de la şcoală, am o oră-două de relaxare la cai şi după aceea apuc doar să învăţ pentru a doua zi. Am mintea limpezită, pentru că am stat la aer şi nu am stat toată ziua cu ochii în calculator. Ajută foarte mult să fac o rupere de câteva ore. Fac asta din pasiune. Primul concurs l-am câştigat la proba de încurajare, anul trecut, în mai şi mai ales că l-am câştigat cu Cassis, partenera mea de acum, a fost o senzaţie foarte plăcută şi m-am simţit chiar mândră, având în vedere faptul că împreună cu calul meu, eu am reuşit să câştig şi să fac ceva”, a spus Marisa Mureşan.
Faptul că a fost convocată la lotul naţional pentru Marisa nu a fost o surpriză, fiindcă ne-a spus că munceşte foarte mult şi petrece foarte mult timp alături de cai.
„Sunt ore şi ore de muncă. Astă vară mă chemau colegii afară: nu mai ieşi şi tu cu noi, să ne vedem? Ziceam că nu pot, fiindcă trebuie să fac antrenament. În fiecare zi eram de la ora 9,00 până la ora 18,00 călare, de două ori pe zi, ieşiri la câmp, concursuri, antrenamente şi aşa mai departe. Nu îmi pare rău niciodată. Nu pot să spun că îmi pierd copilăria aici, ci mai degrabă îmi dezvolt copilăria aici, pentru că dacă-i spui unui copil să vină să stea lângă un cal, zice că nu vrea pentru că îi e frică. Eu vreau să urmez un liceu cu profil de biochimie şi să dau la medicină veterinară, ca după aceea să fiu capabilă să-mi ajut singură caii şi să nu depind de nimeni altcineva în concursuri (…) Acum doar calificarea şi participarea la Campionatul European reprezintă ceva foarte important pentru mine pentru că anul trecut făceam probe de 90 de cm şi în aprilie, cam după an, am făcut prima probă de 1,30 m şi am câştigat locul III. Este o performanţă foarte mare şi importantă pentru mine, în primul rând pentru că am fost selectată în lot şi, în al doilea rând, pentru că am ajuns să particip la aceste campionate”, susţine Marisa Mureşan.
Cât despre antrenamentele şi competiţiile alături de Arcitic, Marisa susţine că este o adevărată provocare, dat fiind temperamentul calului.
„Aş zice că este o provocare din toate punctele de vedere, pentru că Arcitic are un temperament coleric, deşi a ajuns la vârsta la care spui că e cel mai potrivit cal şi împreună cu el o să fac echipă la Campionatele Europene şi poate la Campionatele Balcanice de anul acesta, la categoria copii”, a precizat Marisa.
Călăreaţa Marisa Mureşan şi-a petrecut ziua de 1 iunie alături de cai, antrenându-se pentru următoarele concursuri.
Tatăl Marisei, Andrei Mureşan, a spus că a început să investească în cai de competiţie abia după ce a realizat că fiica sa e într-adevăr determinată să urmeze o carieră sportivă de performanţă în domeniul echitaţiei. Când fata a confirmat, familia i-a cumpărat un cal experimentat şi performant, care a aparţinut unui fost campion naţional al Ungariei.
„În momentul în care te apuci de un sport de genul ăsta, comparativ cu tenisul – s-a săturat copilul de tenis şi pui racheta într-un dulap – aici, când mai investeşti şi în cai şi în echipamente, e un pic mai dificil să le pui deoparte şi să zici că treci la un alt pas. Cel puţin la nivelul ăsta, comparativ şi la costuri, e mult mai dificil. Începi întâi cu sentimentul, după aceea să investeşti încredere în copil şi când vezi că ţi se confirmă anumite veleităţi sportive şi rezultate, investeşti deja şi în primii cai sportivi cu care trebuie să mergi în concurs. Se compară cu o şcoală de şoferi: înveţi bazele pe un cal de şcoală, iar după aceea dacă ţi se confirmă anumite rezultate sportive, trebuie să investeşti în ceva care să tindă spre performanţă. A fost şi cazul nostru şi investiţiile de început urcă spre 8-9.000 de euro. Marisa încalecă de aproximativ 6-7 ani şi în ultimii doi ani am început să investim, în sensul că a început să confirme în rezultate la primele concursuri. Drept urmare, anul trecut, în primul an competiţional organizat de federaţie, după nici trei concursuri, a devenit vicecampioană a României. Noi am mers pe ideea că, fiind un copil la început de drum, avea nevoie de un cal experimentat, dar, din păcate, la nivel naţional un cal experimentat ori nu este bun pentru copii, ori este exagerat de scump şi am ales varianta să căutăm din zona Ungariei. Am reuşit şi am găsit un cal cu experienţă bună de concurs şi sufletist – cei care se ocupă de cai ştiu ce înseamnă asta – pe Cassis, pe care am cumpărat-o de la campionul naţional al Ungariei, un copil la 13 ani”, a spus Andrei Mureşan.
Alături de Cassis, Marisa a câştigat cam tot ce se putea câştiga până la limita de competiţie de 1,20 m, o limită până la care merge fără nicio greşeală. Dat fiind faptul că este ultimul an competiţional pentru Marisa la nivel de 1,20 metri, începând de la anul viitor, tânăra va avea nevoie de cai mult mai puternici, probabil mult mai scumpi, de aceea familia a achiziţionat un cal foarte tânăr, intrat deja în pregătire la Clubul Scorillo.
„În achiziţionarea celui de-al doilea cal ne-am bazat pe un principiu foarte simplu: cine nu are bani, trebuie să aibă timp. Aşa că l-am achiziţionat de tânăr şi trebuie să avem timp să investim în el 2-3 ani de antrenamente pentru a ajunge un cal de performanţă, pentru că la acest nivel deja caii sunt foarte scumpi (…) Din Ungaria către vest, acest sport este privit cu totul altfel, inclusiv de către partenerii privaţi – vorbesc aici de sponsori – statul ungar şi celelalte state. Din păcate, la noi acest sport parcă nu există, comparativ cu celelalte ramuri sportive”, a precizat Andrei Mureşan.
Alături de Marisa Mureşan, la Clubul Sportiv de Echitaţie Scorillo se pregătesc aproape 30 de copii, între care 25 de fete.

(www.agerpres.ro)