Ovidiu Horșia, mureșeanul împrumutat de FCSB, promovat cu Clinceni

În urmă cu 11 ani apărea pe harta fotbalistică a României o nouă echipă din Târgu-Mureș. Din senin pentru mulți, FC Municipal promova după doi ani petrecuți în liga secundă pe prima scenă. Scepticii acuzau faptul că lotul era alcătuit din jucători transferați de la alte cluburi. Într-adevăr, mulți au venit de la alte echipe, dar aproape un întreg „11” se putea alcătui din mureșeni reveniți acasă odată cu apariția noii echipe. FCM nu mai este, noua ASA  fost și ea o „cometă”, deși a avut aproape în buzunar un titlul istoric în vara lui 2015. A apărut acum CSM. A pornit de jos și este ca și promovată după primul an în Liga III. Dacă în majoritatea echipelor de pe prima scenă evoluează jucători care au trecut pe la echipele mureșene din ultimul deceniu, găsim și acum mureșeni care se afirmă la alte echipe. Un astfel de exemplu este Ovidiu Horșia, jucător originar din Ernei, comuna aflată în imediata vecinătate a Târgu-Mureșului, la fel ca și frații István și Loránd Fülöp. Aceștia sunt din Dumbrăvioara și István a evoluat în județ doar la Avântul Reghin, dar ambii au ajuns jucători importanți în Liga I la FC Botoșani. Ovidiu Horșia va împlini la sfârșitul lunii octombrie 19 ani și a început să joace „în vecini”, la ACS Kinder Sângeorgiu de Mureș. Este unul dintre jucătorii care au contribuit decisiv la promovarea unei noi echipe ilfovene în Liga I, Academica Clinceni (foto 3).

La vârsta de 17 ani, datorită evoluțiilor sale, a venit transferul la FCSB (în foto 2). A fost un pas deosebit de important în cariera sa. După un sezon la echipa secundă a roș-albaștrilor în liga III, Ovidiu a debutat în liga secundă, împrumutat la Academica Clinceni. În cele 26 partide jucate la Clinceni a înscris doar 5 goluri, dar unele de mare importanță, cum a fost cel reușit în poarta echipei FC Argeș, în minutul 93, gol care a consfințit promovarea în primul eșalon. El a mai evoluat totuși la Târgu-Mureș, fiind component al selcționatei „Tricolor 11” la U 19, care avea sediul la baza de la Week-end.

Stăm de vorbă cu el cu ocazia vizitei în comuna natală.

Reporter: Felicitări Ovidiu pentru sezonul recent încheiat. Te-ai reîncărcat cu energie acasă, la Ernei, după un campionat lung, dar înaintea unuia mult mai greu, cu debutul în Liga I.

Ovidiu Horșia: Da, alături de familie și prieteni întotdeauna mă simt bine, ceea ce contează mult pentru mine. Nu uit niciodată de unde am plecat, pentru mine contează mult cei care m-au suținut și mă susțin.

Rep.: Ce îți mai amintești din perioada când ai început fotbalul?

O.H.: La vîrsta de 8 ani am participat la un antrenament la Kinder, unde m-a dus tata. Acolo făceam duble înaintea antrenamentului, unde m-a ochit antrenorul. După ce m-a pus să fac niște jaloane, automat m-a acceptat în lot. Nu am fost influențat de către părinți să joc fotbal, în ciuda faptului că tata a jucat în tinerețe la Metalotehnica și Stăruința Ernei. Trebuie să mulțumesc totuși părinților, întotdeauna m-au sprijinit pe mine și pe fratele meu, Adrian (împreună în foto 4), care joacă la FCSB, la categoria U14. Doi ani a jucat și el la Centrul de Excelență din Târgu Mureș.

Rep.: Cum a fost după Kinder?

O.H.: După opt ani la Kinder am fost chemat la Centrul de Excelență de la baza Week-End din Târgu Mureș. Aici am stat doi ani, după care m-a ofertat FCSB. Acolo am jucat o lună la juniori, după care un sezon la echipa a doua, în Liga 3. La Centrul de Excelență, la început am fost 13 jucători din județul Mureș.

Rep.: Ești așadar din generația celor născuți în 1999–2000, una foarte bună, majoritatea formați la Kinder și Speranța. Îți mai amintești colegii?

O.H.: La Kinder am fost coleg cu Toásó Roland, Alexandru Core, cu Molnar Dragoș, Claudiu Popescu, de la Speranța cu Márton Kristof, Sólymosi Lehel, Grittó Attila și Csegöldi Ottó. Ultimii doi mi-au fost colegi și la FCSB, iar cu toți cei enumerați am rămas prieteni buni.

Rep.: Ai plecat de acasă la o vârstă foarte fragedă. Părinții te-au lăsat să pleci la București, l-au lăsat apoi și pe fratele tău, la 13 ani.

O.H.: După ce am primit oferta de la FCSB, mi-am zis că n-am ce pierde, m-am hotărât să-mi încerc șansa. N-a fost ușor nici pentru mine, nici pentru părinți, nici pentru fratele meu. Părinții m-au înțeles, m-au susținut și le rămân recunoscător toată viața. Mai ales tata m-a înțeles, care a jucat fotbal, dar n-a avut șansa asta. În al doilea rând, pe lângă susținere și șansă, am avut încredere în mine că pot reuși. Nu în ultimul rând, trebuie să-i mulțumesc și fostului meu antrenor, Coriolan Pop Lupu, care m-a îndrumat de la Kinder la Centrul de Excelență, de unde am ajuns la FCSB.

Rep.: Cum se descurcă fratele tău în București și cum îi acorzi sprijin?

O.H.: I-am explicat la ce să fie atent. Este un băiat serios, o să ajungă departe dacă va fi la fel de serios și de acum înainte, că talent are. Ne întâlnim des, ne susținem unul pe altul, alături de părinți.

Rep.: Ești din Ernei, județul Mureș, dar n-ai avut posibilitatea să joci pentru Târgu Mureș.

O.H.: Acum sunt la Clinceni, de anul trecut, din vară, dar aparțin de FCSB și sunt împrumutat pentru un an de zile la Clinceni. Prima dată am avut contract de un an până în vara asta, când terminam junioratul, la care se mai adaugă încă alți cinci ani. Da, mi-aș dori să joc cândva pentru Târgu Mureș, dar asta va fi o prioritate pentru mine numai dacă va fi posibilitatea să se facă performanță. Aș vrea să joc în Spania și, poate la retragere, cândva și în Târgu-Mureș, dar în Liga 1.

Rep.: Să revenim la ediția abia încheiată. Ai reușit un gol extrem de important în ultimul minut din penultima etapă, cel cu care ați reușit matematic să promovați în Liga 1.

O.H.: A fost un gol pe care îl pot considera norocos. Nu m-am așteptat să fiu acolo, pe traiectoria mingii, dar am reușit o lovitură perfectă cu capul. De obicei nu prea înscriu cu capul, dar atunci mi-a ieșit.

Rep.: Cum ai caracteriza sezonul trecut din punctul tău de vedere?

O.H.: În tur am avut multe meciuri bune cu Academica, dar în retur am fost trei săptămîni în Rusia cu Naționala U19, am și pierdut pregătirea cu echipa. A fost mai greu pentru mine, dar am profitat de șansa mea. Am avut un sezon foarte bun la Clinceni, cu care am promovat în Liga 1. La început nimeni nu ne-a luat în seamă, dar am format un grup valoros, pe care s-a bazat stafful tehnic. Va fi mult mai greu în prima divizie, dar avem susținerea conducerii, a staffului, al suporterilor, toți din Clinceni ne susțin și sperăm să facem o figură frumoasă în Liga 1, unde vom fi cea mai tânără echipă.

Despre echipa națională, de la vârsta de 15 ani am fost selecționat anual la diferite categorii de vârstă, de la U15 la U19, iar acum sunt la U21.

La U19 am avut 5 selecții, la meciuri amicale, în octombrie am avut primul Tur de Elită, acolo ne-am calificat în Rusia la turneul semifinal. Din păcate am pierdut un meci, am făcut un egal și am obținut o victorie.

Rep.: Odată cu fotbalul, ai terminat în paralel și școala la Clinceni?

O.H.: Da, un an am făcut la București, iar ultimul an, adică în clasa a XII-a m-am transferat la Clinceni. La retragere aș vrea să continui mai departe cu sportul, poate ca antrenor sau manager.

Rep.: Ce faci în timpul tău liber?

O.H.: Prea mult nu am. Când am posibilitate, ies cu prietenii la o cafea, mergem la un film, dar urmăresc și toate meciurile posibile, mai ales cele de la noi, ca să cunosc cât mai bine jucătorii din Liga 1. Îmi place La Liga, deci urmăresc mai de aproape meciurile din campionatul spaniol, unde mi-aș dori să joc. Deocamdată numai până la Clinceni văd, fac tot ceea ce depinde de mine să-i fiu jucător folositor Clinceniului în campionatul următor. Important este deocamdată să prind experiență și să joc.