FOTOGALERIE. Pictorița Ada Nicolaescu șterge praful de pe amintiri

Ada Nicolaescu, născută în 1998 la Târgu Mureș, a absolvit Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș, iar în prezent este studentă în anul III la Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca, la secția Pictură. A participat la expoziția colectivă „Istoria prin grafică“, la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Târgu Mureș, în 2015, iar în 2016 a avut, la Teatru 74 din Târgu Mureș prima expoziție personală, intitulată „Poezie, muzică și nuduri“.

Tot de Târgu Mureș se leagă și cea de-a doua expoziție personală, găzduită de Camera K’arte și intitulată „Praf“. Tânăra artistă își caută stilul personal, încearcă să se individualizeze prin pictură (lucrează exclusiv în ulei) și, concomitent, încearcă să se repoziționeze față de propria biografie, propriul trecut și, implicit, propriile amintiri. „Praf“ este o tentativă de arheologie personală, de sondare a memoriei și de extragere a unor instantanee fanate, dar în care, dincolo de contururile estompate de timp, pâlpâie un spirit (încă) viu.

Permanentizarea clipei

„Lucrările vorbesc despre mine, despre caracterul meu dual în ceea ce privește tematica, despre concordanțele și neconcordanțele dintre ipostazele mele creaționale. Exploatez două dimensiuni bazate pe prezența, respectiv absența individului din context, dar care evidențiază atmosfere congruente. Asemănarea este dată de similitudinile cromatice. Mă concentrez în principiu pe ambianță, pe starea pe care doresc s-o ilustrez în detrimentul unei reprezentări studioase a realului. Pictez ceea ce știu. Îmi pictez amintirile de parcă s-ar afla sub o peliculă opacă. Au o tentă prăfuită, ternă, parțial necunoscută, uitată.
Încerc să ignor efemeritatea momentelor trecute, să le readuc în prezent reliefându-le doar substanța. Vreau, paradoxal, să permanentizez clipa filtrată prin stare. Totodată, îmi place să mă plasez în fragmente de viață pe care nu mi le amintesc sau în care simt că m-aș fi integrat.
Tablourile se vor a fi o invitație adresată contemplatorului, capacității lui de a focaliza realitatea imaginilor“, a declarat Ada Nicolaescu.

Marcel Naste a luat cuvântul în cadrul vernisajului expoziției și a făcut o prezentare subiectivă a exponatelor.
„Este vorba de o căutare amplă a drumului, definit ca pulbere, praful ce se lasă asupra incertitudinii, dar în același timp praful reprezintă colbul ce trebuie dat la o parte pentru a desluși esența artei și a imaginii. Nu cred în definiția Expoziției, ci cred în starea de nesigurață a artistei, care neavând suficientă încredere în sine își amprentează starea ca fiind „praf“, în cunoașterea ca rost și motivație. Aș vrea să o asigur că drumul ei abia începe și că această expoziție îi va deschide orizontul cunoașterii, dar și al perspectivelor de amprentare personală ca artist“, a considerat Marcel Naste.

De la vopsea la John Fante

Exceptând câteva tablouri abstracte, în care cromatica maroniu-arămie exprimă niște învolburări sufletești – sau care pot fi interpretate ca atare –, exponatele beneficiază de o nuanțare cromatică, sunt limpezi în mesaj și au puncte de plecare foarte concrete și recognoscibile (artista a declarat că s-a inspirat dintr-o serie de fotografii din arhiva personală, fapt confirmat de claritatea lucrărilor finale). Picturile reprezintă o viziune nostalgică, emoțională și intimă asupra trecutului personal, cu precădere perioada copilăriei și a primei tinereți. Este neclar dacă, ajutându-se de pensule, Ada Nicolaescu uniformizează pelicula de praf care aureolează lucrările sau dacă încearcă să o îndepărteze. Gestul pare mai degrabă oscilant.

Titlul expoziției m-au dus, fugitiv, cu gândul la romanul „Întreabă praful“ („Ask the Dust“) al lui John Fante și m-am gândit că, până la urmă, poate că uneori sunt mai importante întrebările decât răspunsurile.

Expoziția poate fi vizitată până în 14 august.