Home / Cultură / FOTOGALERIE. Andrei Ruse și-a adus femeile frumoase și triste la Târgu Mureș: „E mult mai greu să scrii proză scurtă decât roman“
Andrei Ruse aduce un suflu nou în lumea literară și editorială din România (Foto: Andrei Vornicu)

FOTOGALERIE. Andrei Ruse și-a adus femeile frumoase și triste la Târgu Mureș: „E mult mai greu să scrii proză scurtă decât roman“

Distribuie

„Orice incursiune a unui scriitor bărbat în universul feminin e un act de mare curaj, dar și de mare risc. Andrei Ruse acceptă provocarea și face singurul gest firesc: înțelegând că lumea femeilor nu poate fi nici înțeleasă, nici cuprinsă, scrie zece povestiri cu care îți flutură prin fața ochilor iluzia că vei dezlega misterul. Inutil să spun că fiecare final e mai misterios decât începutul“, declară scriitorul Florin Iaru pe coperta a IV-a a volumului „Despre tristețea femeilor frumoase“, cea mai recentă apariție editorială a lui Andrei Ruse. Cartea a fost publicată la editura proprie, Hyperliteratura, de câteva luni, și se bucură deja de un interes viu din partea publicului, la care scriitorul se raportează cel mai mult. Tânărul autor a explicat felul în care percepe frumusețea feminină în Cuvântul înainte al cărții. „Frumusețea pentru mine nu a stat niciodată în configurații fizice, machiaje deosebite, decolteuri, tipare așa-zis culturale sau alte clișee. (…) Fiecare poveste pornește de la un fapt real, de la o întâmplare la care am asistat fie eu personal, fie am auzit-o în nenumărate mărturisiri. Le-am întâlnit pe fiecare dintre aceste femei și am încercat să redau prin poveștile scrise despre ele, oricât le-am exagerat și modificat, emoția pe care am trăit-o la rândul meu când le-am descoperit.“

De la castel la cetate

Andrei Ruse a fost prezent la Târgu Mureș cu prilejul Festivalului AWAKE (desfășurat în perioada 15-18 august pe domeniul Teleki din Gornești), în cadrul căruia a susținut o mini-conferință despre Crowdfunding, urmată apoi de o lectură din volumul proaspăt lansat. Târgumureșenii care nu au putut ajunge la festival au avut ocazia, grație invitației lansate de Asociația Podium, să îl cunoască pe Andrei, să îi adreseze întrebări și să-i ceară autografe la Bastionul Măcelarilor, unde funcționează Teatru 3G. Andrei Ruse a intrat în dialog cu Valentin Covaciu, co-organizator al evenimentului, și au vorbit despre geneza cărții, despre starea prozei scurte autohtone, multiplele și surprinzătoarele ipostaze ale frumuseții, dar și despre feminism și literatura română contemporană. Atmosfera prietenoasă, atitudinea degajată a invitatului și subiectele abordate au încurajat publicul să intervină în discuție și să realizeze ceea ce constituie, în fond, miza oricărei întâlniri între scriitori și public: dialogul autentic.

După romanele de succes „Soni“, „Dilăr pentru o zi“ și „Zaraza“, Andrei Ruse s-a orientat spre proza scurtă, considerată mult timp, în România, foarte greu vandabilă și ocolită de publicul larg.
„Nu m-am apropiat de proză scurtă pentru că mi se părea tot timpul că nu mă provoacă îndeajuns, nu are atâtea elemente, personaje, conflincte și intrigi precum romanul. A fost o greșeală să cred chestia asta, mi-am dat seama după cartea asta că e mult mai greu să scrii proză scurtă, pentru că nu îți permiți să mai lași unele lucruri să meargă de la sine ca în roman, pentru că, așa cum spunea Florin Iaru, care a fost și redactorul cărții, trebuie să încerci să fii deștept pe fiecare rând, pe fiecare pagină, adică dacă ai scăpat câteva lucruri de sub control, ți s-a dus povestea de râpă. (…) Acum cinci ani am publicat ultimul roman, „Zaraza“, și nu îmi mai găseam timpul necesar și răbdarea să încheg un proiect mare, așa că am început să scriu poveștile astea ușor fantastice. După aceea ele s-au dezvoltat și în chestii ușor autobiografice. Le-am scris în decursul a 4-5 ani și nu s-au adunat decât la începutul acestui an când mi-am dat seama că se încheagă într-o carte unitară. Toate au ca subiect central această tristețe a femeilor „frumoase“. (…) Sunt frumuseți ale gesturilor, ale caracterelor, ale momentelor prin care se depășesc anumite situații sau ale anumitor puteri supranaturale care apar“, a povestit Andrei Ruse.

„Indiferent cât de tristă e povestea, vreau să-i las tot timpul cititorului o licărire de speranță“

Andrei Ruse a precizat că, deși nu este un volum în mod explicit feminist și nu și-a propus să nominalizeze și să exploreze stereotipuri de gen, prejudecăți referitoare la femei și instanțe ale discriminărilor la care acestea sunt supuse în regim cotidian, aceste lucruri stau la baza întregii cărți și sunt absorbite în conținutul narativ.
„Am foarte multe prietene femei, cu care stau de vorbă, mult mai multe decât bărbați, și am auzit multe chestii foarte nasoale. A fost și faza cu #metoo care pe mine chiar m-a dat peste cap, a scos la iveală ceea ce nouă ni se părea o problemă minoră. Am vrut să tratez subiectul ăsta, dar dintr-un alt punct de vedere, adică nu la modul ăsta cotidian, comercial, de-asta lucrurile se duc în fantastic, așa se rezolvă în mare parte problemele“, a explicat Andrei Ruse.

Scriitorul a subliniat faptul că, indiferent de intensitatea textelor și de natura acestora, efectul lor final asupra cititorului se vrea a fi unul tonic.
„Unul din principiile mele, atunci când mă apuc de o carte, e să mă gândesc la ce-i las cititorului atunci când închide cartea. Nu vreau niciodată să-i las un gust amar, nasol, de-ăla negativist. Indiferent cât de tristă e povestea, vreau să-i las tot timpul o licărire de speranță. Am primit foarte multe recenzii deja în care mi se spune că e tristă, dar deopotrivă îți dă și un pic de speranță. Cred că asta face fantasticul ăla“, a fost de părere Andrei Ruse.

Dacă pentru unii autori opiniile criticii de specialitate au un aer aproape sacru și le așteaptă cu înfrigurare, Andrei Ruse are un cu totul alt barometru al receptării cărților sale.
„Nu mă interesează critica literară absolut deloc. Nu cred în revistele noastre literare sub nici o formă. Criticii literari mi se par absolut depășiți față de ce se scrie acum. Mă interesează părerea oamenilor avizați și părerea publicului. Ca editor, eu merg mai mult pe partea de bloggeri, influenceri din zona culturală, antreprenori culturali, oameni care au oarecare influență și atunci când recomandă, are un sens“, a concluzionat scriitorul, editorul și directorul platformei și a editurii Hyperliteratura.

Evenimentul a continuat cu întrebări din partea publicului, autografe și dedicații din partea autorului, dar și cu informații suplimentare despre alte titluri pe care tot mai activa Editură Hyperliteratura le-a scos în ultima perioadă.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Prohibiția pescuitului în 2024

Distribuie Ca în multe alte domenii, și pescuitul are o legislație în vigoare, care stabilește …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.