Home / Cultură / INTERVIU. Regizorul Copel Moscu, la SIMFEST: „Poți să faci și din viața ta un domeniu artistic; dacă te pricepi, ar fi extraordinar“
Copel Moscu se întoarce la filmul documentar după o pauză de 25 de ani (Foto: Simion Liviu)

INTERVIU. Regizorul Copel Moscu, la SIMFEST: „Poți să faci și din viața ta un domeniu artistic; dacă te pricepi, ar fi extraordinar“

Distribuie

Documentarul „Comoara naivă“ aduce în același proiect doi artiști importanți, din medii diferite: pe de o parte pictorul naiv Ioan Măric (Bădița), cunoscut ca o emblemă a acestui tip de artă plastică, și pe de altă parte regizorul Copel Moscu, ale cărui documentare i-au adus o faimă precoce. Dacă Ioan Măric este un artist prolific, Copel Moscu a revenit la genul documentar după o pauză de un sfert de secol, captivat de viața și activitatea pictorului naiv. Deși pictura sa era de mult recunoscută, Ioan Măric a decis că o diplomă i-ar oferi un plus de apreciere, astfel că, la vârsta de 70 de ani, s-a înscris la Universitatea de Artă din Iași, pe care a absolvit-o. Povestea pictorului este surprinsă în documentarul „Comoara naivă“, care este prima parte dintr-o trilogie dedicată picturii naive și căreia îi va urma „Paradisul naivilor“, aflat în lucru.
„Comoara naivă“ a fost proiectată la Cinema Arta în cadrul a celei de-a 16-a ediții a Festivalului SIMFEST și a fost urmată de un Q&A cu regizorul Copel Moscu.

Reporter: Unde și în ce context l-ați întâlnit pe Ioan Măric?
Copel Moscu: L-am întâlnit la Bacău, la o expoziție personală. El organizează foarte multe expoziții personale. Ioan Măric, lucrează de prin anii ’60 și este foarte cunoscut în zonă. M-am îndrăgostit de picturile lui, după aceea de el și de întreaga lui familie și de felul în care lucrează și de sinceritatea lui dezarmantă. Omul ăsta nu știe să mintă. E foarte interesant că în tablourile lui găsești acea senzație de sinceritate totală și de frumusețe și de umor și de sarcasm. Este un lucru care e mai bine apreciat în străinătate decât în România.

Rep.: Cât timp ați petrecut cu el la filmări?
C.M.: Filmările au durat, pe perioade scurte, circa un an de zile. În total, cred că au fost 15 zile de filmare.

Rep.: Dumneavoastră ați ales ipostazele în care să-l filmați pe Ioan Măric?
C.M.: Am ales ipostazele, dar nu le-am organizat eu. Erau întâmplări. De exemplu, la Muzeul Satului, unde vine cu valizele încărcate de produse și încearcă să le vândă. Apoi la școală, apoi în satul natal, apoi la el acasă și așa mai departe. Am filmat câteva momente care mi s-au părut semnificative pentru activitatea lui și pentru personalitatea lui.

Rep.: Acest documentar vine după o perioadă de pauză pe care ați avut-o. Nu v-am mai văzut pe marele ecran. Cum de v-a prins acest subiect?
C.M.: E foarte interesant. Am impresia că și eu sunt un regizor naiv pentru că lucrez într-un fel de compulsivitate creativă. Pur și simplu n-am simțit nevoia să mai fac film, dar când l-am văzut pe Ioan Măric, mi-am dat seama că seamănă cu mine. Mulți mi-au zis: „Ăsta nu e un film despre Ioan Măric, e un film despre tine.“ Într-un fel mă identific cu el și ăsta mi se pare un lucru pozitiv pentru că așa ar trebui să se întâmple cu tot ce înseamnă artă: dacă poți să ai un feeling, o anumită stare a ta sufletească și să vrei să faci mai mult, să încerci să-ți explici… orice operă de artă e o explicație despre sine, despre artist, nu despre ceea ce se vede. E o chestie biunivocă, un feedback total între ceea ce faci, ceea ce vezi, ceea ce simți și trebuie să-ți găsești doar uneltele.

„Nu există om netalentat pe lumea asta, ci om care nu și-a pus încă în valoare corect ceea ce are el mai bine de spus“

Rep.: Spuneați că vă identificați cu acest pictor naiv. De ce credeți că a simțit nevoia să meargă pe calea facultății, de ce a simțit nevoia să aibă o diplomă?
C.M.: Aici e o altă chestie. Am spus că mă identific cu el ca operă, dar lucrurile astea sunt treburi personale. Bănuiesc că a vrut o recunoaștere a muncii lui. El singur spune în film: „Degeaba ai talent, degeaba ai calități dacă nu ai diplomă.“ A simțit că în lumea asta cineva vrea să certifice talentul printr-o diplomă. Așa cum ai văzut foarte multe filme premiate la festivaluri internaționale care probabil că nu ți-au plăcut, dar te-ai dus, totuși, fiindcă aveau un premiu. Așa și în cazul lui Ioan Măric, bănuiesc că ar fi fost văzut altfel de ceilalți. Spunea că „Nu vreau să mor ca un prost. Să scriu pe cruce că a murit un profesor!“ E vorba de o deșertăciune a fiecăruia dintre noi.

Rep.: O ambiție motivată?
C.M.: Într-un fel. În altă parte probabil că așa ceva ar fi părut absurd, dar în societatea noastră, lucrurile astea sunt importante. N-aș vrea să generalizez, nu e o chestie care ține de natura umană, ține și de conjunctura socială. Fiecare se bucură de un premiu, ca dovadă că foarte mulți oameni vin și participă aici, la Festivalul SIMFEST, poate apucă un premiu. Poate că nu e important Târgu Mureșul ca și Cannesul, dar oricum e un premiu, orgoliul e satisfăcut: „N-am muncit degeaba.“ Cam așa se explică și această ușoară deviere de la normele cunoscute, dorind să facă această școală. Sunt convins că această școală nu i-a denaturat talentul, dar nici nu l-a îmbogățit. A rămas același, dar el are acum o diplomă cu care se poate mândri. Societatea în care trăim îl recunoaște ca un profesionist, dar din păcate, odată ce trece la profesioniști, care nu cred că îl recunosc chiar un profesionist, nu mai e naiv; nici naivii nu-l mai recunosc, și e undeva la mijlocul drumului. Asta-i tragedia vieții.

Rep.: Ați exploatat subiectul și în documentarul care va apărea…
C.M.: Peste un an de zile. Abia am început filmările și se cheamă „Paradisul naivilor“. În acest documentar voi încerca să analizez cu mai mare atenție, mai în detaliu ce se ascunde în spatele operei de artă. Sunt personalități accentuate pe care le-am surprins și în lucru și în activitatea lor, și o să vedeți că în spatele operei fiecărui artist se ascunde și altceva. O să încerc să fie foarte clar. E un film despre fiecare. Probabil că și despre tine e vorba în filmul ăla.

Rep.: Într-un interviu ați declarat: „Urmărind acest documentar veți descoperi comoara din voi.“ La ce v-ați referit?
C.M.: Fiecare om este dotat cu o anumită abilitate, cu un anumit talent, cu o anumită acuitate în domeniul artistic, asta e cert. Problema e să-ți descopere cineva lucrul ăsta, să ți-l descoperi singur e foarte greu. Fiecare are ceva de spus, nu există om netalentat pe lumea asta, ci om care nu și-a pus încă în valoare corect ceea ce are el mai bine de spus. Nu știu care e domeniul: poate fi muzică, dans, domeniile artistice sunt extraordinar de variate. Arta e un mod de viață și viața e un mod de artă. Poți să faci și din viața ta un domeniu artistic; dacă te pricepi, ar fi extraordinar.

Rep.: Este un îndemn acest documentar pentru noi, să ne căutăm menirea?
C.M.: Este un îndemn la meditație, să vedeți ce e bine, ce e rău, ce e frumos. Nu cred că documentarul ăsta pune toate întrebările și dă toate răspunsurile vieții, dar dacă pune pe gânduri un pic, eu sunt mulțumit, cred că mi-am atins scopul.

Au consemnat Simona BOANTĂ și Andrei VORNICU


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.