Home / Administratie / Jurnal de front, de pe câmpurile alegerilor (II)

Jurnal de front, de pe câmpurile alegerilor (II)

Distribuie

Știu, ar mai fi fain niște umor, doar că alegătorii cu care am povestit mai departe pe câmpurile alegerilor mai degrabă ne-au întristat decât ne-au înveselit, iar locurile vizitate cam tot așa au fost. Mai mult triste decât vesele.

 

E asfalt până la Morești, următoarea secție la care ne oprim după ce savurăm pe bancă în fața Promenada Mall o cafea rapidă și un viciu.

Satul Morești aparține de orașul Ungheni și drumul până acolo e o mică plăcere, iar oamenii din biroul electoral al secției de votare 206 simpatici. E cam liniște, pentru că oamenii nu s-au prea înghesuit spre secția de votare, deși au trecut primele trei ore din scrutin. De altfel, procentul e undeva la 6% prezență, 37 dintre cei 643 de alegători înscriși pe lista permanentă prezentându-se la urne.

Nu atât de fericiți am fost când am luat-o pe drumul spre Șăușa. În prima fază am crezut că e asfaltat pentru că așa părea când am cotit-o stânga de pe drumul principal din Morești. Însă fatală greșeală pentru că și acum îmi simt creierii zdruncinați de la drumul între Moreşti şi Şăuşa, unul din satele uitate din apropierea Târgu Mureşului. Am nimerit parcă undeva în timp într-o localitate pestriță, cu sărăcie și ușoară bogăție împletindu-se de la casă la casă. Drumul neasfaltat și prin sat m-a aruncat undeva în anii copilăriei la bunici, unde tot așa se creau dungi adânci prin pământ de la roțile tractoarelor care învârteau noroiul. Noroc că nu era cazul acum.

Secția am nimerit-o din întâmplare după flerul domnului Anghel, amenajată la Școala Primară Șăușa într-o sală micuță, dar foarte prietenoasă, vie și colorată.

Oamenii din biroul secției de votare nu au văzut picior de jurnalist pe aici, așa că s-au dovedit extrem de simpatici. Din sat votaseră 22 de alegători din cei 206 de pe lista permanentă. Trei alegători votaseră pe lista suplimentară.

Pe zidul școlii destul de îngrijite trona o placă memorială care amintea de unul dintre tribunii lui Avram Iancu și de primarul Gheorghe Precup, participant la Marea Unire.

În curtea școlii e o fântână cu roată, de unde oamenii vin și cară apă, pentru că și apa potabilă lipsește din Șăușa, cum aveam să aflu de la localnici.

Înapoi după ce am ratat prima dată ieșirea, pentru că am luat-o exact în sens invers, poate purtând în gând povestea membrilor secției care se rătăciseră cu o seară înainte, am revenit pe același drum rămas nereparat, spun oamenii, de când se tot construiește podul între Vidrasău și Șăușa și care a înghițit ceva resurse din bugetul orașului. Oamenii mai spun că ROMGAZ ar fi vrut să investească în drum, dar nu știu din ce motive, acest lucru nu s-a întâmplat. Putem să intuim doar, dar înainte nu ar strica o verificare mai amănunțită. Cum ne-am oprit în vârf, la cruce pentru un selfie, parcă zdruncinăturile au fost mai delicate, dar încă le păstrez ca pe o amintire dureroasă a secolului XXI dintr-un oraș lipit de Târgu Mureș.

 

Ca să ne aducem copiii acasă…

 

De la Ungheni, cu un ușor gust amar, ne-am mobilizat spre Ogra, de nici nu am observat că am trecut de Sânpaul. În curbă, cu o trecere de pietoni la peste 100 de m, trona prima secție de votare din comuna Ogra. 466. De fapt, era amenajată pentru locuitorii din Dileul Vechi, sat în care nu se găsise o încăpere unde să fie amenajată secția de votare.

Căminul cultural era în renovare, nu era căldură acolo, lucrările erau întârziate de decesul patronului firmei de construcții, așa că cei din Dileul Vechi ori făceau niște kilometri ca să voteze, ori rămâneau cu votul nedat. Dar vorba viceprimarului, oricum nu se înghesuie să voteze. Cifrele așa ar spune, după ce din 132 se prezentaseră 4 alegători, însă nu mă lasă Michiduță să mă întreb cum or arăta cifrele în vară, la locale, dacă pe atunci o fi gata căminul. Sau nu va trebui încălzire.

La secția de la primărie, lucrurile arătau mai bine, din cei 1317 de electori, 105 se prezentaseră deja, alți 12 votaseră pe lista suplimentară și o persoană solicitase urna specială.

 

De la Ogra, încă mirându-mă (ca să nu zic exact la ce mă gândeam) cum au pus secția în curbă, deși mă gândesc că era loc destul la primărie, ne-am întors la Valea Izvoarelor, la căminul cultural, unde era una dintre secțiile de votare. Sat frumos, cam liniște când am ajuns pentru că lumea era ca mai peste tot la biserică, așa că votaseră 160 de persoane din cele 956 de pe lista permanentă și 13 pe suplimentară. Ajunsă în punctul acesta era să fac un mic atac de cord când președintele secției de votare mi-a spus că sunt 53 de cereri pentru urna mobilă. 53?, aveam să exclam cu voce tare, deși aveam senzația că am spus-o doar pentru mine, așa că replica vine rapid: știți avem căminele pentru vârstnici. A, da, mă luminez pentru că deja mă gândeam că e ceva suspect pe acolo.

Când să plecăm, opresc un cuplu de pensionari din iureșul spre mașină și aflu involuntar cu cine au votat. Nu vă spun că a rămas doar pe înregistrare, dar mă minunez că nu se potrivește cu ceea ce tot clamează unii despre pensionari. Cel puțin nu în cazul familiei Damian. În fine, soția îmi spune că: “Eu am votat să se termine cu corupția în țara asta, să se termine odată cu jafurile ce se fac pe acolo, pe la conducere. Să dea Dumnezeu așa un președinte ca să fie mână de fier și să termine cu ei odată”. No, să vă audă Doamne-Doamne, chiar dacă președintele, ca atribuții, și corupția sunt cam în filme diferite. Era să spun paralele :D.

La Iernut, deși nu vreau să vă întristez prea tare, trebuie să vă povestesc de oprirea la secția de la Club. Așa ne-au explicat oamenii când am căutat o secție de votare prin oraș. De fapt, Casa de Cultură și Biblioteca Orășenească sunt în imobilul de lângă primărie, așa cunoscutul club.

La secția 153, era în jur de ora 12 când am ajuns, votaseră deja peste 10% dintre alegători, mai exact 164 din cei 1318, 17 se înscriseseră pe lista suplimentară și o persoană a făcut solicitare pentru urna specială.

Ziceam de tristețe, pentru că la ieșirea din localul secției de votare am oprit-o pe Monica Feier care mi-a spus că a votat “pentru o viață mai bună pentru copiii noștri. Ca să ne aducem copiii acasă. Sunt plecați de un an și jumătate, în Anglia, pentru că aici nu s-a putut…”. Simt revoltă și durere în acele puncte de suspensie. Și mă enervez în mine că au trecut 30 de ani și milioane de români au plecat printre străini ca să le fie mai bine. Da, mă, știu că noi am rămas acasă, dar asta nu e titlu de glorie. Nu cred că e.

 

Pentru puțină dreptate

 

De la Iernut o cotim spre Târnăveni, numai bine să mai vedem podul de la nodul Iernut de pe A3 și să îmi spun că nu prea cred că va fi finalizat anul acesta. Abia trecuți de pod și aterizăm în Cucerdea, la prima secție unde președintele a făcut copie după acreditarea și ecusonul A4 pe care le-am îngrijit toată ziua ca pe o bijuterie foarte scumpă. De altfel, de atâta grijă era să le uit la secția de votare de la Primăria Ogra, noroc că mă oprisem la o discuție cu viceprimarul și eram încă în zonă.

Nu vă spun cum m-au privit oamenii din secția de la Cucerdea când i-am întrebat dacă pot să îi fotografiez pe ei și localul secției, pentru că ați avea coșmaruri. Dar la întrebări mi-au răspuns. 565 de votanți, 100 votaseră, 20 pe suplimentară, nicio cerere de urnă specială și nicio problemă.

La fel de „simpatică” a fost afară și o bătrănică pe care am încercat să o opresc să o întreb de una-alta. No, să fie sănătoși.

De aici pot să spun că am demarat în trombă și am zis să ne vedem de drumurile noastre.

La secția 151 din satul Bobohalma am ajuns în jurul orei 13, după patru km pe un drum asfaltat anul trecut, cu toată distracția care însoțește astăzi o lucrare publică, vreo doi ani avizarea și autorizarea și vreo jumate de an execuția. Dacă ești norocos.

Pe la Bobohalma se practica pe vremuri schi fond, iar astăzi, un muzeu amintește de cele petrecute și de cele ce definesc localitatea atestată pe la 1332. Am aflat-o de pe o placă, nu am eu o memorie fenomenală despre toate cele 102 unități administrativ-teritoriale și 477 de sate din județ. Iar despre muzeu am aflat de la tânăra care era barman la localul aflat nu departe de secția de votare și unde erau mai mulți mușterii decât la vot. În Bobohalma votaseră 87 de alegători din 823 și 11 pe lista suplimentară.

Una a fost tanti Anica Ganea care mi-a spus că s-a gândit la dreptate când a votat: “Mă gândesc că la unii le-a dat atâta și la alții – așa puțîn. La ăia de jos ce le-o dat? Eu am 24 de ani lucrați, îmi dau 700 de lei? Am lucrat la ICIL, am avut salariu mic, acolo am lucrat doar 16 ani și am mai lucrat la CAP. Nici măcar 720, 740, cât le-o dat la ceilalți, nu ne-o dat nouă care am contribuit totuși. Și o fost destul de greu și acolo pentru că ridicam tone de tărâțe și de lapte. Și acum mă trezesc cu 700”. Nu pot să nu o întreb cum se descurcă, iar răspunsul vine mai trist decât primul.

“Rău mă descurc, doamnă dragă, că-s și singură de 20 de ani, că, unde-s două pensii, altfel îi. Cum să fiu mulțumită?”, îmi răspunde tanti Anica.

Mă gândesc că nu o fi singura pensionară care trebuie să se descurce dintr-atât și că pacea aia socială e departe de ce își închipuie unii.

Turul nostru, din motive obiective s-a încheiat la Târnăveni, unde, minunea lumii, podul peste Târnavă va fi gata după doar 5 luni, dar asupra acestei performanțe vom mai reveni. La secția 135, una dintre cele 22 amenajate în municipiu, pe care o vizităm pe la 14.30 e așa un vibe plăcut, numai bine să ne încheiem turneul mai optimist decât cum fusese pe drumul până acolo. Peste 25% din electori se prezentaseră la urne din cei 930, iar 11 votaseră pe suplimentară, ne-a informat președintele secției, Kertesz Istvan.

De aici, pe drumul din Star Wars, cum îi spun eu variantei ocolitoare de când e în construcție podul, am tăiat-o întins spre casă bifând în minte câteva localități care ar merita vizitate și studiate în turul al doilea.

Primul episod e AICI

Ligia VORO

Articol publicat în ediţia print a Zi de Zi din 13 noiembrie

 

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

LIVE: Raportul anual al rectorului UMFST ”George Emil Palade”

Distribuie Prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul principalei universități mureșene, prezintă joi, 28 martie, Raportul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.