Home / Cultură / „Cuvânt, trup și suflet” la Școala doctorală a Universității de Arte din Târgu-Mureș

„Cuvânt, trup și suflet” la Școala doctorală a Universității de Arte din Târgu-Mureș

Distribuie

O sală arhiplină. Profesorii și studenții se adună pentru a asculta și a participa la o conversație de mare interes: puterea cuvântului și aplicabilitatea sa în arta teatrală. Se filmează. Toate locurile se ocupă aproape instantaneu. Un public dornic să audă și să înțeleagă adevărata putere a cuvântului, cu „trupul și cu sufletul”.

Cuvântul rostit de actori pe scenă

În seara zilei de joi, 28 noiembrie, în foaierul Teatrului „Studio” de la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, a avut loc primul dintr-o serie de ateliere organizate de Școala doctorală a Universității de Arte din Târgu-Mureș.
Invitată a fost drd. Cătălina Mihăilă, care și-a prezentat teza de doctorat pe tema „Cuvânt, trup și suflet”, cu prof. univ. dr. habil. Sorin Crișan ca îndrumător științific. La discuție au participat lect. univ. dr. Sabin Sabadoș și prof. univ. dr. habil. Daniela Lemnaru.
Cuvântul de introducere a fost rostit de prof. univ. dr. habil. B. Fülöp Erzsébet, coordonatorul Școlii doctorale a Universității de Arte din Târgu-Mureș.
Apoi, drd. Cătălina Mihăilă și-a motivat alegerea temei bazate pe o „preocupare pe cuvânt”, aducând în discuție „noi idei și concepte legate de cuvântul rostit de actori pe scenă”. Drd. Cătălina Mihăilă a evidențiat interdependența dintre tehnică și artă. Teza doctorandei de la Universitatea de Artă din Târgu-Mureș e fundamentată pe două aspecte ale pronunției: a fi inteligibil și auzit pe de o parte, și a avea o intonație cu valoare artistică pe de altă parte. Astfel, se naște ideea de cuvânt ca trup, adică tehnică, și suflet, adică intenție.
„Noi, actorii, să transmitem și să emoționăm doar prin vorbe. Teatrul este cel mai viu mod de a povesti. Cel care e privit și ascultat trebuie să facă cinste celui care privește și ascultă. Vocea ne unește pe toți”, a subliniat drd. Cătălina Mihăilă.
Teza doctorandei se construiește și pe elemente de psihologie, mai ales inspirate din experiența sa în teatrul de animație, unde obiectele prind viață prin cuvântul rostit de actorul ascuns în spate.
„Să scăpăm de ideea de ”maimuțăreală”, trebuie să găsim o cale. Astfel studiez traseul vocii unei persoane, care suferă modificări în funcție de situațiile întâlnite. Am observat că de multe ori tehnica vorbirii suferă pentru că are nevoie de tehnici artistice, iar calitatea vocii se adaptează”, a explicat drd. Cătălina Mihăilă.
În comentariul ce a urmat prezentării tezei de doctorat, lect. univ. dr. Sabin Sabadoș a lăudat-o pe drd. Cătălina Mihăilă pentru o „abordare provocatoare, investită cu acest suflet al cuvântului. Lect. univ. dr. Sabin Sabadoș a continuat prin a elabora ideea de „cuvânt în acțiune”, care „are o putere și farmec aparte, poate răni sau vindeca în funcție de cum este rostit”. Întrebările esențiale care trebuie atinse într-o asemenea cercetare, a concluzionat lect. univ. dr. Sabin Sabadoș, sunt „cum”, „de ce” și „ce”.
A urmat prof. univ. dr. habil. Daniela Lemnaru, care, mărturisește că nu e expertă în arta cuvântului, „dar, pornind de la titlu, într-adevăr în arta spectacolului și arta actorului, cuvântul are o importanță foarte mare”, subliniind legătura intrinsecă dintre cuvântul rostit și reprezentarea scenică.
„Actorul este un liant, un mesager al intenției cuvântului, al textului către spectator”, a declarat prof. univ. dr. habil. Daniela Lemnaru, lăudând ideea de cuvânt ca trup și suflet. „Dincolo de o rostire frumoasă, corectă, cizelată, este nevoie și de acel suflet al cuvântului. Fără intenția inițială, cuvântul rămâne doar un simplu cuvânt. Actorul trebuie să știe când și cât trebuie să împingă sunetul. Este foarte important, mai ales atunci când este doar auzit”, a mai spus prof. univ. dr. habil. Daniela Lemnaru.
Conversația animată și plină de pasiune care a urmat s-a centrat în jurul dezbaterii dintre necesitatea rostirii inteligibile și cea artistică. Astfel, actorul este obligat să păstreze atenția publicului, iar acest lucru depinde de componența publicului și de contextul locației și momentului în care e jucată piesa.
Concluzia generală, a fost că efectul și folosirea corectă a cuvântului nu se poate generaliza, chiar dacă modalitatea de exprimare actuală nu se mai apropie de limba literară. Actorului îi revine sarcina de a reda cuvântul cât mai inteligibil și convingător, pe când responsabilitatea pentru maniera prezentării narațiunii pe scenă îi revine regizorului.

Sonia ANDRAȘ


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO: Primar mureșean, partidă de amor în aer liber cu o colegă, în timpul programului

Distribuie Primarul comunei mureșene Miheșu de Câmpie, Emil Casoni, a fost surprins de un grup …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.