Home / Sport / Repetenți pe teren mare, premianți pe cel mic

Repetenți pe teren mare, premianți pe cel mic

Distribuie

Deși fotbalul este numit „sportul rege” și fotbalul din România se află de mulți ani într-un puternic regres, despre rezultatele de la minifotbal, unde țara noastră obține rezultate remarcabile la nivel mondial nu se amintește mai nimic. Fom face însă acest lucru în rândurile care urmează.

Totul a început în urmă cu mai bine de un an. În anul 2018, la un an de la înființarea echipei de minifotbal Nova Vita Târgu Mureș, la inițiativa fostului jucător Rareș Vârtic, împreună cu Romulus Miclea, doi jucători cu prezențe pe prima scenă, în fotbalul pe teren mare. Aceștia au luat legătura cu Virgil Bejenaru, care i-a informat despre înființarea Federației Române de Minifotbal și condițiile ce se impun pentru a face pasul înainte. Astfel, s-a strâns necesarul de 12 echipe pentru a porni la drum primul campionat al județului, de unde campioana avea drept de participare la turneul zonal, apoi la cel național. Nova Vita a câștigat în vara acestui an această primă ediție, s-a impus la turneul regional și a devenit campioană după turneul final de la Oradea. În calitate de campioană a României, formația mureșeană a participat ulterior în Italia la turneul final al campioanelor de la Rimini, mai concret Minifootball Champions League. Mureșenii au fost la un mic pas de o mare surpriză, disputând finala competiției. Aceasta a fost pierdută dramatic la loviturile de departajare cu echipa Airnergy Mad Dogs din Ungaria, după ce la intrarea în penultimul minut conduceau cu 2-0 și au fost egalați la ultima fază.

După argint la Champions League, bronz la Mondial

Antrenorul echipei „Beju”, cum îi spun apropiații, a fost numit și la cârma echipei reprezentative a României pentru turneul final al Mondialului disputat în Australia. „Tricolorii” erau deja de șase ori campioni continentali și mergeau la Perth din postura de vicecampioni europeni, învinși de Cehia în finala ultimei ediții, disputată în Ucraina. În Australia, echipa lui Bejenaru se anunța după primele partide una dintre pretendentele la podium, la tiltu chiar. Au fost foarte aproape și de acest obiectiv, reușind totuși să urce pe treapta a treia a podiumului, fiind medaliați cu bronz, a treia echipă a lumii dintre cele 32 de reprezentative calificate. Au cedat la limită, 1-2 în semifinala cu Mexic, după care au învins cu 3-1 la loviturile de departajare Ungaria. Trei dintre componenții lotului erau jucătorii campioanei Nova Vita, portarul Laszlo Klein, Mircea Ungur și Andrei Balea fiind în jocurile mai dificile jucătorii cheie ai medaliatei cu bronz.

Ascensiunea doar pare una spectaculoasă

Pentru FC Nova Vita acest rezultat a fost oarecum un dezavantaj, deoarece Virgil Bejenaru a fost nevoit să părăsească echipa târgumureșeană, rămânând doar pe banca reprezentativei. Această ascensiune pare una spectaculoasă, dar lucrurile se leagă după ce vorbești cu „Beju”. Acest lucru vi-l propunem în interviul care urmează.

Reporter: Cum explicați această ascensiune spectaculoasă?

Virgil Bejenaru: Ascensiunea doar pare un spectaculoasă, pentru cei care nu cunosc trecutul. Din punctul meu de vedere lucrurile stau diferit. Am avut de copil această pasiune pentru minifotbal. Ne întâlneam cu prietenii de pe la 12-13 ani pe terenurile de minifotbal, când erau prin toate cartierele campionate puternice, unde jucau și mulți jucători cunoscuți din fotbalul mare. Pa la 16 ani, unii jucam chiar în mai multe campionate, fugeam de la unul la altul, în funcție de program. Ulterior a apărut futsalul și am avut o perioadă în care am renunțat la minifotbal. Nu aveam pe acea vreme tentațiile din ziua de azi și ne-a rămas doar fotbalul.

Rep.: Cum s-a reușit atragerea jucătorilor din fotbalul pe teren mare?

V.B.: Deși este tot fotbal, diferența dintre jocul pe teren mare și cel mic este foarte mare. Pe teren mic trebuie să gândești mult mai rapid, jocul este mult mai tactic și nu ai timp de preluări și curse pe spații mari. Pentru unii era mai dificil, deoarece celor care jucau pe teren mare nu le permiteau antrenorii să joace minifotbal. Unii făceau totuși acest lucru în vacanțe, oarecum în secret. Cei care au venit au trebuit să înțeleagă acest lucru, iar cei care au rămas s-au adaptat foarte bine.

Rep.: De la alcătuirea unei echipe până la performațele obținute este drum lung.

V.B.: Așa este, dar am avut marea șansă de a o cunoaște pe Delia Mailat, pasionată de minifotbal. Ea a fost cea care ne-a ajutat enorm și susține echipa Nova Vita, înființată cu sprijinul ei. Mi-a solicitat să preiau echipa, am acceptat și am participat la câteva turnee, la început și ca jucător. La campionat nu puteam participa nefiind afiliați, numărul echipelor fiind și el impus. A fost dificil la început, dar cu Rareș și Romi (n.r.: Vârtic și Miclea) am pus la punct totul și am reușit să ne înscriem într-un campionat, ca afiliați la federație. Am făcut oarecum un fel de semiprofesionism, deoarece toți aveam și locuri de muncă. Am reușit să câștigăm prima ediție, iar obiectivul la turneul regional ne era să ajungem în primele patru, dar ne-am autodepășit, am ajuns la turneul final, între primele 20 din postura de câștigătoare, dar acolo mergeam ca outsideri. Eu eram convins că putem face o figură frumoasă, iar convingerea mea am reușit s-o transmit și băeieților. Așa am reușit ca la prima participare să devenim campioni, să ajungem în Europa.

Rep.: Ați fost la un pas și de titlul continental.

V.B.: Da, numai că deși am ajuns și acolo în finală, am avut o dezamăgire, deoarece am pierdut-o după ce în penultimul minut aveam 2-0. Acest scor pe teren mare este decisiv în acel moment al jocului, dar la minifotbal este diferit, aici s-a văzut lipsa de experiență.

Rep.: Totuși, trecerea de la campioana României la lotul național a fost un salt care a dus la despărțirea de Nova Vita.

V.B.: Este adevărat, împreună cu alți câțiva oameni sufletiști am pus bazele acestei echipe, este oarecum ca și copilul meu, dar eu sunt un om vertical și practic nu am avut de ales. Cu echipa națională avem și șase titluri europene, este medaliată la Mondial. Mă despart cu lacrimi în ochi de Nova Vita, dar rămâne în sufletul meu și am convingerea că cei care vor continua vor duce mai departe ceea ce am început aici.

Rep.: Față de fotbalul mare, la noi minifotbalul este văzut diferit.

V.B.: Putem spune chiar că suntem „pionieri” față de alte țări, în ciuda faptului că pe plan internațional suntem o echipă foarte titrată, iar la Mondial eram cotați printre favoriți. Unele echipe mai slab cotate au fost prezente în Australia cu mult timp înainte, cu cantonamente și turnee.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

CSU Târgu Mureș: Rezultate bune la ciclism

Distribuie În ziua a treia a competiției de ciclism Serbia Epic Series, sportivul Patrick Pescaru …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.