După 30 de ani, o nouă generație sacrificată

Războiul româno-român din Decembrie 1989 (cu o virulență dovedită de morții rezultați și bălțile de sânge din celulele arestaților), purtat între românii cu uniformă și românii fără uniformă (adică între cei plătiți de neapărați, să-i apere și cei de care trebuia să fie apărați, nu masacrați) în numele unui ordin dat de un comandant dement care ulterior a dezertat, lăsând să ardă încă câteva zile focul pe care l-a provocat, îi aduce în fiecare an pe cei rămași cu amintirea, să-și comemoreze eroii.
Legiferarea drept „zi a victoriei revoluției”, 22 Decembrie ne obligă la reflecții. Să ne bucurăm? Să plângem? Să ne ascundem de rușine? Iată trei întrebări la care se poate răspunde cu ”Da” sau ”Nu”, fără frica unui răspuns greșit.
În 22 Decembrie 1989, la fuga lui Ceaușescu, bilanțul represiunii arăta înspăimântător. Peste 260 de morți (6 la Târgu-Mureș), peste 3.000 de răniți prin împușcare (27 la Târgu-Mureș), arestați (majoritatea zdrobiți în bătăi) și alte mii dintre revoluționari marcați pe viață.
La acea oră, timișorenii marcau șase zile de proteste, două zile de la declararea primului oraș liber de comunism (plătite cu sângele a peste 70 de morți, cu sute de răniți prin împușcare și cu suferințele a peste 900 de arestați) în urma acțiunilor neîntrerupte întreținute de peste 100.000 de revoluționari care au ținut aprinse flacăra revoluției, facând posibilă prăbușirea unui regim, considerat instalat pe vecie.
Au trecut 30 de ani. O generație. O generație a cărei vise s-au spulberat încetul cu încetul, începând cu primele ore după dezertarea dictatorului când, pentru păstrarea puterii de către reprezentanți ai fostelor structuri, timp de trei zile au fost ucise cu sânge rece alte 1.000 de persoane, angrenate în lupte cu teroriști inexistenți, de comandanți a căror identitate continuă să fie ascunsă de tot atâta timp.
O generație în care bunurile realizate anterior de întregul popor, prin sacrificii inimaginabile, au fost furate de descurcăreți sau distruse de incompetenți promovați politic. O generație în care capitalismul instalat de foștii comuniști s-a dovedit a nu avea nici cap nici coadă, fiind pus în aplicare de către cei instruiți să-l combată, aducând România spre un bilanț cu un rușinos rezultat ZERO.
Dumnezeu să-i odihnească pe eroi!

Vasile FĂRCAȘ